Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

Persoane interesate

20.08.2012

Explicaţii la unele nelămuriri cu privire la reconstrucția Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Ghidighici?





Începând cu anul 2011 şi până-n prezent, pe fondalul colectării surselor financiare pentru reconstruţia bisericii din Ghidighici, au apărut întrebări, la care dorim să oferim răspuns. Credem că cele arătate mai jos vor arăta corectitudinea şi responsabilitatea noastră făţă de procesul de colectare a surselor băneşti.

1. Biserica nu poate primi banii de la Stat, inclusiv din fondurile administrației publice locale, întrucât Biserica este separată de Stat!
Biserica Ortodoxă „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Ghidighici, este parte componentă a Bisericii Ortodoxe din Moldova și desfășoară activitatea sa în conformitate cu legislația în vigoare.
Ținem să precizăm: Atunci când se construiește sau se repară lăcașuri de cult, Biserica uneori primește fonduri din bani publici pentru că:
- ea a fost deposedată de imobil în timpul totalitarizmului,
- membrii Bisericii sunt cei mai numeroși contribuabili la impozitele către stat (apr. 90 %),
- este deținătoarea celor mai multe monumente istorice și de artă care fac parte din patrimoniul național și nu este susținută din fonduri externe.
Biserica Ortodoxă din Ghidighici, în calitate de persoană juridică, îndeplinește toate cerințele față de stat, organe fiscale, etc. Ea nu este scutită de achitatea tarifelor comunale, de altfel contribuind esențial la crearea bugetului național.
Mai mult, Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, art. 39, vers. 6 prevede că: Cultele religioase, părţile lor componente, instituţiile şi întreprinderile create de ele au dreptul exclusiv de proprietate asupra bunurilor procurate sau create de ele din contul mijloacelor proprii, al donaţiilor cetăţenilor, asociaţiilor obşteşti, primite de la stat sau dobîndite pe alte căi ce nu contravin legislaţiei. 

2. Preotul-paroh a cumpărat autoturism și a construit casă din banii colectați! Colectarea trebuie să fie cât mai transparentă. Lista donatorilor să fie cunoscută publicului.
Din anul 2011, când s-au început colectările bănești pentru reconstrucția Bisericii, toate sume colectate de la locuitorii satului, precum și din cutia pentru jertfă binevolă instalată în biserică, au fost înregistrate într-un registu sigilat și numerotat după reguli. Și la finanul colectărilor, suma adunată a fost anunțată de pe amvonul bisericii.
Ceea ce privește lista, aici ne conducem după două principii, care nu ne permit să facem cunoscut publicitului numele donatorilor. Primul este cel moral-spiritual, stipulat în Sfânta Scriptură: „Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 3-4). Și cel de-al doilea este cel practic: când un membru al familiei, în ascuns făcea donări, iar duminica, la biserica, unul din soț afla despre acest secret. Deci afișarea listei cu donatori ar însemna încălcarea flagrantă a poruncii Mântuitorului și ar crea cazuri neplăcute în sânul familiilor creștine. Menționăm că la proscomidie și liturgie ctitorii se pomenesc nominal, nu și după prenumele personal.

3. Banii din bugetul primăriei mai bine să fie destinate pentru reparația școlii sau altor instituții mai importante din sat!
Biserica Ortodoxă din Ghidighici nu poate fi pusă în concurenţă sau opoziţie cu gimnaziul nr. 79 sau centru de sănătate Ghidighici, aşa cum fac cei ostili renovării acestea, deoarece ea este complementară acestora. Şcolile publice din Republica Moldova sunt concurate şi completate de multe şcoli și licee particulare, apărute după 1990, aşa cum spitalele şi alte unităţi medicale de stat sunt concurate şi completate de centre medicale private. În schimb, Biserica din Ghidighici nu poate fi înlocuită de una privată, deoarece biserica este un simbol al unei obște creștine, a unei comunităţi în rugăciune, a unui sat întreg şi al unui popor.
Biserica este singura şcoală care nu se finalizează cu examenul de bacalureat sau cu studiile de doctorat, ci rămâne permanent o şcoală spirituală pentru toată viaţa, care îndrumă oamenii să caute viaţa cerească veşnică, încă din timpul vieţii lor pământeşti. În plus, ea este singurul spital care vindecă pe om de păcate prin iertare şi prin cultivarea virtuţilor spre a dobândi sănătate sufletească şi iubire curată pentru armonia în familie şi societate. Aşadar, Biserica este şcoală spirituală şi spital duhovnicesc, complementară tuturor şcolilor şi spitalelor publice. De aceea, la solicitarea Bisericii, în şcolile publice se predă şi religia, care educă pe copii şi tineri în spiritul valorilor perene şi eterne, completând astfel disciplinele ştiinţifice, iar în spitale sunt prezenţi preoţi de caritate care ajută şi completează practica medicală ştiinţifică, întrucât omul este nu numai trup, ci şi suflet.
Din cele expuse mai sus în formă sumară, credem că am reușit să răspundem parțiat unui val de nemulțumiri, nedumeriri și întrigi, care au creat neargumentat unii oameni.
Noi rămînem în aşteptare, cu nădejdea în cuvintele Mântuitorului Hristos, care spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7, 7), la care adăugăm şi cele ale Sfântului Apostol Pavel: „fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună” (II Corinteni 9, 7).