Persoane interesate

30.06.2014

Despre naşi de botez şi botez prin stropire


Recent am dat de un decret, semnat de Sfântul Luca (Voino-Iasineţki), când acesta se afla în catedra episcopala de Simferopol şi Crimeea. Documentul face referinţă la catehizarea naşilor de botez care nu cunosc Legea Domnului, rugăciuni principale şi nici măcar nu fac corect semnul sfintei cruci. În caz de nu se vor afla naşi competenţi”, sfântul ierarh recomandă amânarea botezului până la vârsta maturităţii când persoana va putea singura să răspundă şi să declare că are dorinţa conştienţă de a primi Sfântul Botez. La fel sfântul Luca declară că preoţi care vor boteza prin stropire şi nu scufundare întreită, şi de altfel se vor opune prezentului decret, vor fi opriţi de slujbă pentru 6 luni.

Conţinutul documentul are o actualitate fenomenală. Din 1952 până azi nu s-a schimbat absolute nimic. Naşi la fel ca şi atunci sunt nepregătiţi, de o catehizare preventivă nici nu se discută, iar la cuvintele te lepezi de satana” toţi naşi se râd. De faptul că majoritatea preoţilor ignoră condiţia de a boteza prin scufundare întreită nici nu mai discutăm. Lucrul acesta este mai cu seama evidenţiat, când presa asistă la botez, şi, folosind surse virtuale comentează botezul, anunţând că botezul se face prin întreită scufundare, pe când în realitate, vedem că are loc doar stropire. Mă întreb, când vom da seama de ceea ce facem noi şi când va veni conştientizarea lucrurilor sfinte?



Decretul Arhiepiscopului Luca (Voino-Iasineţki)

Întregului cler al eparhiei de Simferopol şi Crimeea

Să fie slujirea voastră devotată adevărului divin, cu respectarea canoanelor şi legislaţiei Bisericii. Am aflat că naşii, care asistă la botezul pruncilor de multe ori sunt nişte oameni profani, care nu cunosc nici rugăciuni şi măcar să facă corect semnul sfintei cruci; ei singuri având copii nebotezaţi, dar alţii nu cunosc nici dacă ei au primit sau nu sfântul botez. Atunci când în Biserica Ortodoxă să oficiază botezul pruncilor, se ia în consideraţie credinţa părinţilor şi a naşilor de botez, care au misiune să înveţe copii lor Legea Domnului, rugăciuni şi viaţa duhovnicească. Şi evident că toate aceste lucruri nu pot oferi asemenea naşi de botez, care ei însăşi nu cunosc rugăciuni de bază, nu ştiu să facă corect semnul sfintei cruci şi în timpul botezului iau în râs „lepădările”, pe care le rosteşte preot. Astfel că, participarea asemenea naşi de botez devine o simplă formalitate. Eu interzic categoric botezul pruncilor în prezenţa unor asemenea naşi de botez. Naşi de botez trebuie să fie creştini adevăraţi, să cunoască Legea Domnului şi rugăciuni.  Dacă nu se regăsesc astfel de naşi, atunci recomandăm amânarea botezului până la timpul anumit, sau, vom fi nevoiţi să revenim la tradiţia epocii apostolice şi paleo-creştine, când botezul era săvârşit la vârsta matură, cu seriozitate deplină, fără ca cel ce se botează să mai aibă nevoie de naşi de botez. Din nou repet despre faptul că este inadmisibilă săvârşirea botezului prin stropire, ci numai prin scufundare întreită. Cei, care nu se vor supune cerinţilor noastre vor fi opriţi de a săvârşi cele sfinte pe un termen de jumătate de an.
6 iunie 1952.


Sursa: azbyka.ru

09.06.2014

Pr. Maxim Melinti: Despre Duhul Sfant



"Despre Duhul Sfant" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului", 
s. Ghidighici, mun. Chisinau 
de sarbatoare Cincizecimii 
(08.06.2014)

Pr. Maxim Melinti: Despre dragoste



"Despre dragoste" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului", 
s. Ghidighici, mun. Chisinau 
in Simbata a VII-a dupa Inviere 
(Evanghelia de la Ioan 21, 15-25) 
(07.06.2014)

Pr. Maxim Melinti: Despre erezie, credinta si viata vesnica



"Despre erezie, credinta si viata vesnica" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului", 
s. Ghidighici, mun. Chisinau 
in Duminica a VII-a dupa Inviere 
sau Duminica Sfintilor Parinti Primului Sinod Ecumenic (01.06.2014)

Pr. Maxim Melinti: Inaltarea Domnului si inaltarea noastra la ceruri




"Inaltarea Domnului si inaltarea noastra la ceruri" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului", 
s. Ghidighici, mun. Chisinau 
de sarbatoare Inaltarii Domnului 
(29.05.2014)

24.05.2014

Conștiință ecologică în parohie





Constantinos V. Zorbas,
Doctor în teologie și sociologie

            În acest articol nu dorim să discutăm în amănunt ceea ce probabil mulți dintre noi deja cunosc sau au auzit despre așa-numită „divinizare a ecologiei și comportare” a Bisericii Ortodoxe (față de probleme ecologice).
            Menționăm cu certitudine că acte de divinizare acestui subiect în cadrul Bisericii Ortodoxe nu sunt bazate doar pe discuții, dar și pe niște activități dinamice și informaționale, așa cum sunt și în toată lume. Dezvoltarea și formarea spirituală a fiecărui creștin se începe în Biserica prin inițiere în apa Botezului. În continuare ne inițiem, îndulcindu-ne prin tămăduirea rănilor noștrii cu ulei. Iar alte două materii importante – pâinea și vinul, care în cadrul liturghii devin Trupul și Sângele lui Hristos, sunt un simbolul sacru care unesc pe toți creștinii.
            Pe parcursul anului liturgic putem găsi numeroase exemple narative ecologice și raporturi între omul și natură. Toate texte liturgice din Săptămâna Patimilor, precum și din cadrul întregii Patruzecimi, ne fac părtași și viețuitori ai Edemului, la fel al Împărăției lui Dumnezeu, adică cu însuși natură. Imnografia Bisericii Ortodoxe formează și ea o importantă temelie educativă unui nou comportament ecologic.
            Un creștin cu credință curată știe că violență față de specii naturale provoacă mânia lui Dumnezeu, care se manifestă sub forma așa-numitului răului augur sau a calamității, adică „mâniei lui Dumnezeu” fără ca să poată să se împotrivească. Biserica ne învață că Dumnezeu „a întârit lumea” și „cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui” (Rom. 11, 33). Creștinul este responsabil pentru ocrotire naturii și ca urmare, fiecare catastrofă se consideră un „păcat grav”.
            Cultura ascetică sau cultura cumpătării – în contradicție cultura civilă a consumului, în baza căreia trăiește și se dezvoltă omul – este încă o confrimare care demonstrează că problema ecologică, precum și orice altă problemă socială rămâne problemă de bază a eticii și a moralității! Însă cultura ascetică vede lume într-o stare de cădere împreună cu omul. Vede la fel pe om, dar și întreaga lume spălată de păcat prin Învierea lui Hristos. Vederea respectivă a lumii crează răsponsabilități. Siguranța și responsabilitatea acestora nu înlăturând oricare programă ecologică, mișcare sau organizare. Creștinul exprimă responsabilitatea sa vis-a-vis de lume prin intermediul comportării sale.
            Nu poate să existe o trăire adevărată, atunci când omul evită să privească drept în ochi rădăcinele problemelor ecologice. Pentru că sunt amenințați, deranjați și suferiți. Mai mult decât atât, ele alcătuiesc prepoziție substanțială de revizuire a mentalității față de universul, după părerea parohiei. Din moment ce poate să existe conștiință parohială, adică prin nașterea indivizelor în domeniul relațiilor sociale bisericești, poate să existe și contiență ecologică. Parohie trebuie din nou să devină laborator conștiinței ecologice a oamenilor și în special a tineretului nostru.
            Biserica celui de al treilea mileniu este chemată să facă operații de motivare, să preia totul ceea ce oferă noul mod de viață, să nu refuzăm nici o realizare omenească, și să evidențiem trăire acestuia în cadrul comuniunii în dragoste cu Dumnezeu, cu aproapele și natură. Responsabilitatea noastră presupune conștientizarea chemării Bisericii celui de al treilea mileniu să „dezbrace de omul cel vechi” și să-l îmbrace cu cel nou, re-înnoit „spre deplină conștiință, după chipul Celui ce l-a zidit” (Col. 3, 9-10).           


Traducere din neogreacă de preot. Maxim Melinti

17.05.2014

Persoanelor decedate de SIDA




Nimic şi nimeni pe pământ
N-o să vă întoarcă înapoi.
Nimic şi nimeni pe pământ
N-o să vă uite-n veci pe voi.

Aţi fost cândva şi aţi plecat
În suferinţă dureroasă.
Aţi fost cândva şi aţi plecat
Spre-mpărăţia cea cerească.

Azi nu sunteţi, dar vă simţim
Îndemn şi ruga luminoasă.
Azi nu sunteţi, dar vă simţim
Durerea pentru lumea noastră.

Azi vă cinstim în rugăciuni
În suflet doliu purtăm.
Azi vă cinstim în rugăciuni
Şi să vă ierte Dumnezeu.


                   Preot. Maxim Melinti 

09.05.2014

Gânduri despre creştinism şi patriotism




Cum se poate raporta creştinul la ziua de astăzi decât numai cu dragoste creştinească faţă de strămoşi?
Un bun creştin trebuie să fie şi un patriot, pentru că asta înseamnă să îţi iubeşti ţara ta, locurile copilăriei tale, meleagurile ai ţi-ai petrecut adolescent şi tinereţea, biserica, unde L-ai descoperit pe Hristos şi de unde ai învăţat să-L iubeşti pe Dumnezeu, pe mama, pe învăţători.
Prin patriotism se defineşte legătura emoţională faţă de o ţară şi de o naţiune. Patriotismul creştinesc nu poate fi episodic. Patriotul trebuie să fie un patriot în fiecare zi, în fiecare moment, indiferent unde s-ar afla, în ţară sa sau peste hotarele ei.
Şi precum un bun creştin este dator să fie creştin prin rodul credinţei lui, arătând fapte milosteniei, dragostei, credinţei, îndelung-răbdării, asemenea şi un patriot adevărat este dator să respecte identitatea naţională moştenită de la părinţi şi strămoşi. Ţara noastră este o ţară creştină, zidită pe jertfa înaintaşilor, care au murit pentru neam, pentru limba, pentru credinţa. Urmând exemplul lui Hristos şi martirilor creştini au vărsat sânge pentru aproapele său. Cum putem uita oare jertfa lor?
Se leagă oare creştinismul cu patriotismul? Da!
Oricât am vrea, nu putem despărţi patriotismul de creştinism pentru că a fi creştin înseamnă a fi patriot. Şi nici într-un caz nationalist, sau şi mai rău – xenofob. Pentru că “nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galat. 3, 28).
Ziua de astăzi este ziua în care trebuie să vibreze şi să zguduie cugetele noastre, mintea noastra şi inima noastră întru amintirea celor adormiţi. Să arătăm respectul faţă de părinţi, bunei şi străbunei.
Este ziua în care putem vorbi despre exemple demne de urmat pentru tinerele vlăstare, care ar trebui să se hrănească cu seva patriotismului, credinţei şi tradiţiei.
Mihai Eminescu a spus: "Biserica Ortodoxă este mama neamului românesc". Aşa cum Sfânta Liturghie, care deşi se slujeşte în fiecare biserică şi colţ de lume, în limbi diferite şi melodii varitate, dar împărtăşeşte acelaşi Trup al lui Hristos, propovăduind astfel unitatea credinţei, şi Ziua de astăzi nu poate înseamnă ceva ruşinos sau urât, ci trebuie să devină un îndemn la reculegere, la refacerea obiectivilor de unitate spirituală, de compasiune şi prevenirea altor lupte sângeroase.

Dumnezeu să-i odihnească pe toţi ostaşi
căzuţi pe câmpul de luptă
pentru independenta, neam şi credinţa!

Preot. Maxim Melinti

20.04.2014

Hristos din morţi a înviat






Hristos din morţi a înviat,
Şi lumii viu S-a arătat,
Lumină veşnică aduce
Şi-n rai ceresc pe toți conduce.

Devine viu, nemuritor,
Al nostru mare Salvator.
Între popoare împăcare,
În haină nouă îmbrăcare.

În haina Domnului Hristos
Purtăm toți haine luminoși.
Şi mântuire o primim
Cu mare grijă preţuim.

Aducem astăzi mulţumire,
Primim din ceruri nemurire,
Credinţă vie o dorim
Şi ca Adam să nu murim.

Căci pe Hristos sărbătorim
Şi învierea Lui slăvim!


                   Pr. Maxim Melinti

16.04.2014

Doream să fiu în ceruri






Lumina din lumină,
Hristos stă în Grădină,
În Rai dumnezeiesc
Şi vrea să mă trezesc.

Căci viaţa mea cea scurtă
Petrec eu fără rost
Dar vine ceasul morţii
Iar eu stau ca un prost.

Şi stau, nepăsătorul
Trăind ca un beteag,
Cu ura şi omoruri
Chiar neavând pribeag.

Trăiesc! Aşa îmi place!
Şi viaţa o iubesc.
Şi gura nu îmi tace,
Continui să bârfesc.

Dar Tu aştepţi Iisuse
Şi poate că-n zădar
Şi totuşi mi-ai trimis
Dumnezeiescul har.

Din mila mi-ai trimis
Pe cap mi-ai revărsat
Şi iată m-ai convins
Spre Tine am alergat.

La Tine vin eu, Doamne,
Deschide-mi uşa larg
În ceasul cel de moarte
Te rog, să nu mă laşi.

Primeşte-mă, Stăpâne,
Eu tare Te iubesc.
Doar sufletul suspină
De iadul mă-ngrozesc.

Mă tem de-a Ta urgia
De focul cel nestins.
Mă tem de-a Ta mânia
Nu asta mi-am pretins.

Doream de mult Lumina,
Lumina lui Hristos.
Alături de Maria
Mama lui Iisus.

Doream să fiu în ceruri,
În Rai dumnezeiesc
Să fiu acolo pururi
Şi mila să cerşesc.


            Pr. Maxim Melinti


15.04.2014

Epicleza




Doamne, Sfinte Împărate,
Tatăl nostru cel ceresc
Dumnezeu adevărate
Creatorul omenesc.
Ia aminte, Îndurate
Către cei ce ne rugăm.
A Ta mila cea bogată
Cu-umilinţă aşteptăm.
Harul Duhului trimite
Oameni buni să rămânem,
Şi primind pe Cele Sfinte
Pe Hristos noi să-L vedem.
Să vedem iar pe Cuvântul
Pe Hristos Unul-Născut
Şi gustând dintr-a Lui Trupul
Şi din Sânge, să cântăm:
Am văzut Lumina Sfântă
Pe Hristos Adevărat
Am aflat credinţa Sfântă
Ne-am ţesut suflet curat.

                   Pr. Maxim Melinti


13.04.2014

Săptămâna Mare







E Săptămâna Mare,
E ultima etapa.
Să fim cu minte tare,
Ca să ieşim din groapa.

Din groapa cea adâncă,
Din suferinţe multe.
Aduşi ne-am aminte
Pe Domnul să asculte.

Iar sufletul cel slab
Cu rugăciune dulce
Noi să-l hrănim cu drag
Doar cu credinţă multă.

Să ne-mpăcăm cu toţi
Cu cei ce n-am certat.
Şi dragoste curată
Mereu cu voi purtaţi.

Răbdare neclintită,
Răbdare în popor
Atât de mult lipseşte
Pentru ca să-luăm zbor.

Un zbor spre Dumnezeu,
Spre raiul cel ceresc.
Să lepădăm tot răul
Şi patimi omeneşti.


                   Pr. Maxim Melinti

10.04.2014

Dedicatia sufletului meu




Suflete al meu,
suflet necajit,
Scoala-te ca leu
Din somnul cel vrajit.

Scoală-te şi luptă
Până biruieşti
Schimbă-ţi haina ruptă
Ca să mai trăieşti.

Dezleagă-te de lanţul
Pacatelor lumeşti
Urmează viitorul
Cu Tatăl tău ceresc.


                   Pr. Maxim Melinti

24.03.2014

24 Martie - Ziua Mondiala a luptei impotriva Tuberculozei



Tuberculoza este o boală infecţioasă care afectează societatea noastră. Chiar dacă în prezent tuberculoza a devenit o boală vindecabilă, totuşi ea continuă să răpească vieţile omeneşti. Este bineştiut că oricine poate fi infectat cu tuberculoză, indiferent de statutul său social sau nivel material. De reţinut că tuberculoza poate fi tratată şi cel mai important – prevenită! În acest context, Biserica Ortodoxă, prin intermediul slujitorilor săi, poate şi trebuie să ia o atitudine corectă vis-a-vis de această infecţie, cât şi faţă de cei infectaţi. Preoţi pot deveni nişte mesageri în faţa comunităţilor pe care le păstoresc, informând şi motivând pe enoriaşi să ducă un mod sănătos de viaţă, să respecte norme igienice şi în caz de îmbolnăvire – respectarea tratamentului indicat de către medic.  

În continuare am schiţat puncte forte pe care poate practica un slujitor în prevenirea şi profilaxia infecţiei TB.


Aspecte teologice ale bolii şi suferinţei
“Dumnezeu NU voieşte moartea păcătosului
ci să se întoarcă şi să fie viu”

v Demnitatea şi valoarea omului
v Păcatul şi consecinţele lui
v Hristos - Mântuitorul lumii şi Cel Care a biruit moarte, boală şi păcat
v Atitudinea creştină faţă de boală şi faţă de cel bolnav

Sentimente de bază pe care trebuie să aibă un preotul în raprot cu persoana bolnava cu TB
v Înţelegerea
v Compasiunea
v Milă
v Sinceritatea
v Ascultarea
v Toleranţă

Rolul preotului în prevenirea şi profilaxia tuberculozei
v Informarea persoanelor din grupul de risc
v Consilierea pacienţilor
v Motivarea pacienţilor
v Sensibilizarea celorlalţi deţinuţi
v Fortificarea şi colaborarea cu instituţii abilitate
v Vizitarea persoanelor infectate
v Prevenirea abandonului de tratament

Categorii de persoane ale grupului de risc
v Deţinuţi
v Persoane infectate cu HIV
v Utilizatori de droguri injectabile
v Persoane care nu respectă norme elementare de igienă
v Persoane care nu respectă modul sănătos de viaţă
v Persoane care refuză efectuarea controlului şi tratementul

Ce poate oferi preotul persoanelor cu TB
v Predica şi meditaţii tematice
v Rugăciunea pentru cei bolnavi
v Taina Sfântului Maslu
v Taina Spovedaniei
v Sfânta Împărtăşanie
v Slujbe speciale pentru vindecare şi tămăduire
v Aducerea spre închinare a icoanelor făcătoare de minuni şi sfintelor moaşte




Astăzi, 24 martie, în cadrul Conferinţei ştiinţifico-practică "24 martie-Ziua Mondiala de Combatere a Tuberculozei", care a avut loc în incinta Institutului de Ftiziopneumologie "Chiril Draganiuc" am prezentat referatul: "Implicarea Parohiei Ghidighici in prevenirea HIV/SIDA si TB"


După conferinţă, alături de Directorul Institutului - Liliana Domente, vicedirector Ana Ciobanu, Mihaela Manea şi Svetlana Doltu (Centrul de Dezvoltare în Sănătate "AFI")