Etichete
- Biografii ( 20 )
- Interviuri ( 12 )
- Istoria Locaşurilor Sfinte ( 2 )
- Recenzii ( 4 )
- Teologie şi viaţă ( 80 )
- Versuri ( 21 )
- Video ( 81 )
Persoane interesate
14.12.2014
13.12.2014
08.12.2014
04.12.2014
30.11.2014
23.11.2014
21.11.2014
16.11.2014
09.11.2014
08.11.2014
02.11.2014
26.10.2014
19.10.2014
15.10.2014
12.10.2014
10.10.2014
05.10.2014
28.09.2014
27.09.2014
30.06.2014
Despre naşi de botez şi botez prin stropire
Recent am dat de un decret, semnat de Sfântul Luca (Voino-Iasineţki), când acesta se afla în
catedra episcopala de Simferopol şi Crimeea. Documentul face referinţă la
catehizarea naşilor de botez care nu cunosc Legea Domnului, rugăciuni principale
şi nici măcar nu fac corect semnul sfintei cruci. În caz de nu se vor afla naşi
„competenţi”, sfântul ierarh recomandă amânarea botezului până la vârsta
maturităţii când persoana va putea singura să răspundă şi să declare că are
dorinţa conştienţă de a primi Sfântul Botez. La fel sfântul Luca declară că
preoţi care vor boteza prin stropire şi nu scufundare întreită, şi de altfel se
vor opune prezentului decret, vor fi opriţi de slujbă pentru 6 luni.
Conţinutul documentul are o actualitate fenomenală. Din 1952 până azi nu s-a schimbat absolute nimic. Naşi la fel ca şi atunci sunt nepregătiţi, de o catehizare preventivă nici nu se discută, iar la cuvintele „te lepezi de satana” toţi naşi se râd. De faptul că majoritatea preoţilor ignoră condiţia de a boteza prin scufundare întreită nici nu mai discutăm. Lucrul acesta este mai cu seama evidenţiat, când presa asistă la botez, şi, folosind surse virtuale comentează botezul, anunţând că botezul se face prin întreită scufundare, pe când în realitate, vedem că are loc doar stropire. Mă întreb, când vom da seama de ceea ce facem noi şi când va veni conştientizarea lucrurilor sfinte?
Decretul Arhiepiscopului Luca (Voino-Iasineţki)
Întregului cler al eparhiei de Simferopol şi Crimeea
Să fie slujirea voastră devotată adevărului divin, cu respectarea canoanelor
şi legislaţiei Bisericii. Am aflat că naşii, care asistă la botezul pruncilor
de multe ori sunt nişte oameni profani, care nu cunosc nici rugăciuni şi măcar
să facă corect semnul sfintei cruci; ei singuri având copii nebotezaţi, dar
alţii nu cunosc nici dacă ei au primit sau nu sfântul botez. Atunci când în
Biserica Ortodoxă să oficiază botezul pruncilor, se ia în consideraţie credinţa
părinţilor şi a naşilor de botez, care au misiune să înveţe copii lor Legea
Domnului, rugăciuni şi viaţa duhovnicească. Şi evident că toate aceste lucruri
nu pot oferi asemenea naşi de botez, care ei însăşi nu cunosc rugăciuni de
bază, nu ştiu să facă corect semnul sfintei cruci şi în timpul botezului iau în
râs „lepădările”, pe care le rosteşte preot. Astfel că, participarea asemenea
naşi de botez devine o simplă formalitate. Eu interzic categoric botezul
pruncilor în prezenţa unor asemenea naşi de botez. Naşi de botez trebuie să fie
creştini adevăraţi, să cunoască Legea Domnului şi rugăciuni. Dacă nu se regăsesc astfel de naşi, atunci
recomandăm amânarea botezului până la timpul anumit, sau, vom fi nevoiţi să
revenim la tradiţia epocii apostolice şi paleo-creştine, când botezul era
săvârşit la vârsta matură, cu seriozitate deplină, fără ca cel ce se botează să
mai aibă nevoie de naşi de botez. Din nou repet despre faptul că este
inadmisibilă săvârşirea botezului prin stropire, ci numai prin scufundare
întreită. Cei, care nu se vor supune cerinţilor noastre vor fi opriţi de a
săvârşi cele sfinte pe un termen de jumătate de an.
6 iunie 1952.
Sursa: azbyka.ru
09.06.2014
Pr. Maxim Melinti: Despre Duhul Sfant
"Despre Duhul Sfant" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului",
s. Ghidighici, mun. Chisinau
de sarbatoare Cincizecimii
(08.06.2014)
Pr. Maxim Melinti: Despre dragoste
"Despre dragoste" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului",
s. Ghidighici, mun. Chisinau
in Simbata a VII-a dupa Inviere
(Evanghelia de la Ioan 21, 15-25)
(07.06.2014)
Pr. Maxim Melinti: Despre erezie, credinta si viata vesnica
"Despre erezie, credinta si viata vesnica" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului",
s. Ghidighici, mun. Chisinau
in Duminica a VII-a dupa Inviere
sau Duminica Sfintilor Parinti Primului Sinod Ecumenic (01.06.2014)
Pr. Maxim Melinti: Inaltarea Domnului si inaltarea noastra la ceruri
"Inaltarea Domnului si inaltarea noastra la ceruri" - Predica parintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperamintul Maicii Domnului",
s. Ghidighici, mun. Chisinau
de sarbatoare Inaltarii Domnului
(29.05.2014)
24.05.2014
Conștiință ecologică în parohie
Constantinos
V. Zorbas,
Doctor
în teologie și sociologie
În
acest articol nu dorim să discutăm în amănunt ceea ce probabil mulți dintre noi
deja cunosc sau au auzit despre așa-numită „divinizare a ecologiei și comportare”
a Bisericii Ortodoxe (față de probleme ecologice).
Menționăm
cu certitudine că acte de divinizare acestui subiect în cadrul Bisericii
Ortodoxe nu sunt bazate doar pe discuții, dar și pe niște activități dinamice
și informaționale, așa cum sunt și în toată lume. Dezvoltarea și formarea
spirituală a fiecărui creștin se începe în Biserica prin inițiere în apa Botezului. În continuare ne inițiem,
îndulcindu-ne prin tămăduirea rănilor noștrii cu ulei. Iar alte două materii importante – pâinea și vinul, care în
cadrul liturghii devin Trupul și Sângele lui Hristos, sunt un simbolul sacru
care unesc pe toți creștinii.
Pe
parcursul anului liturgic putem găsi numeroase exemple narative ecologice și
raporturi între omul și natură. Toate texte liturgice din Săptămâna Patimilor,
precum și din cadrul întregii Patruzecimi, ne fac părtași și viețuitori ai
Edemului, la fel al Împărăției lui Dumnezeu, adică cu însuși natură. Imnografia
Bisericii Ortodoxe formează și ea o importantă temelie educativă unui nou
comportament ecologic.
Un
creștin cu credință curată știe că violență față de specii naturale provoacă
mânia lui Dumnezeu, care se manifestă sub forma așa-numitului răului augur sau
a calamității, adică „mâniei lui Dumnezeu” fără ca să poată să se împotrivească.
Biserica ne învață că Dumnezeu „a întârit lumea” și „cât sunt de necercetate
judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui” (Rom. 11, 33). Creștinul este
responsabil pentru ocrotire naturii și ca urmare, fiecare catastrofă se
consideră un „păcat grav”.
Cultura
ascetică sau cultura cumpătării – în contradicție cultura civilă a consumului,
în baza căreia trăiește și se dezvoltă omul – este încă o confrimare care
demonstrează că problema ecologică, precum și orice altă problemă socială
rămâne problemă de bază a eticii și a moralității! Însă cultura ascetică vede
lume într-o stare de cădere împreună cu omul. Vede la fel pe om, dar și întreaga
lume spălată de păcat prin Învierea lui Hristos. Vederea respectivă a lumii
crează răsponsabilități. Siguranța și responsabilitatea acestora nu înlăturând
oricare programă ecologică, mișcare sau organizare. Creștinul exprimă
responsabilitatea sa vis-a-vis de lume prin intermediul comportării sale.
Nu
poate să existe o trăire adevărată, atunci când omul evită să privească drept
în ochi rădăcinele problemelor ecologice. Pentru că sunt amenințați, deranjați
și suferiți. Mai mult decât atât, ele alcătuiesc prepoziție substanțială de
revizuire a mentalității față de universul, după părerea parohiei. Din moment
ce poate să existe conștiință parohială, adică prin nașterea indivizelor în
domeniul relațiilor sociale bisericești, poate să existe și contiență
ecologică. Parohie trebuie din nou să devină laborator conștiinței ecologice a
oamenilor și în special a tineretului nostru.
Biserica
celui de al treilea mileniu este chemată să facă operații de motivare, să preia
totul ceea ce oferă noul mod de viață, să nu refuzăm nici o realizare
omenească, și să evidențiem trăire acestuia în cadrul comuniunii în dragoste cu
Dumnezeu, cu aproapele și natură. Responsabilitatea noastră presupune conștientizarea
chemării Bisericii celui de al treilea mileniu să „dezbrace de omul cel vechi”
și să-l îmbrace cu cel nou, re-înnoit „spre deplină conștiință, după chipul
Celui ce l-a zidit” (Col. 3, 9-10).
Traducere
din neogreacă de preot. Maxim Melinti
17.05.2014
Persoanelor decedate de SIDA
Nimic şi
nimeni pe pământ
N-o să vă
întoarcă înapoi.
Nimic şi
nimeni pe pământ
N-o să vă
uite-n veci pe voi.
Aţi fost
cândva şi aţi plecat
În
suferinţă dureroasă.
Aţi fost
cândva şi aţi plecat
Spre-mpărăţia
cea cerească.
Azi nu
sunteţi, dar vă simţim
Îndemn şi
ruga luminoasă.
Azi nu
sunteţi, dar vă simţim
Durerea
pentru lumea noastră.
Azi vă
cinstim în rugăciuni
În suflet
doliu purtăm.
Azi vă
cinstim în rugăciuni
Şi să vă
ierte Dumnezeu.
Preot. Maxim Melinti
09.05.2014
Gânduri despre creştinism şi patriotism
Cum se poate raporta creştinul la ziua de astăzi decât numai cu dragoste creştinească faţă de strămoşi?
Un
bun creştin trebuie să fie şi un patriot, pentru că asta înseamnă să îţi
iubeşti ţara ta, locurile copilăriei tale, meleagurile ai ţi-ai petrecut adolescent
şi tinereţea, biserica, unde L-ai descoperit pe Hristos şi de unde ai învăţat
să-L iubeşti pe Dumnezeu, pe mama, pe învăţători.
Prin
patriotism se defineşte legătura emoţională faţă de o ţară şi de o naţiune.
Patriotismul creştinesc nu poate fi episodic. Patriotul trebuie să fie un
patriot în fiecare zi, în fiecare moment, indiferent unde s-ar afla, în ţară sa
sau peste hotarele ei.
Şi precum
un bun creştin este dator să fie creştin prin rodul credinţei lui, arătând
fapte milosteniei, dragostei, credinţei, îndelung-răbdării, asemenea şi un
patriot adevărat este dator să respecte identitatea naţională moştenită de la
părinţi şi strămoşi. Ţara noastră este o ţară creştină, zidită pe jertfa
înaintaşilor, care au murit pentru neam, pentru limba, pentru credinţa. Urmând
exemplul lui Hristos şi martirilor creştini au vărsat sânge pentru aproapele
său. Cum putem uita oare jertfa lor?
Se leagă oare creştinismul cu patriotismul? Da!
Oricât
am vrea, nu putem despărţi patriotismul de creştinism pentru că a fi creştin
înseamnă a fi patriot. Şi nici într-un caz nationalist, sau şi mai rău –
xenofob. Pentru că “nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici
liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una
sunteţi în Hristos Iisus” (Galat. 3, 28).
Ziua
de astăzi este ziua în care trebuie să vibreze şi să zguduie cugetele noastre, mintea
noastra şi inima noastră întru amintirea celor adormiţi. Să arătăm respectul
faţă de părinţi, bunei şi străbunei.
Este
ziua în care putem vorbi despre exemple demne de urmat pentru tinerele vlăstare,
care ar trebui să se hrănească cu seva patriotismului, credinţei şi tradiţiei.
Mihai
Eminescu a spus: "Biserica Ortodoxă este mama neamului românesc". Aşa
cum Sfânta Liturghie, care deşi se slujeşte în fiecare biserică şi colţ de lume,
în limbi diferite şi melodii varitate, dar împărtăşeşte acelaşi Trup al lui
Hristos, propovăduind astfel unitatea credinţei, şi Ziua de astăzi nu poate înseamnă
ceva ruşinos sau urât, ci trebuie să devină un îndemn la reculegere, la
refacerea obiectivilor de unitate spirituală, de compasiune şi prevenirea altor
lupte sângeroase.
Dumnezeu să-i odihnească pe toţi ostaşi
căzuţi pe câmpul de luptă
pentru independenta, neam şi credinţa!
Preot. Maxim Melinti
20.04.2014
Hristos din morţi a înviat
Hristos din morţi a înviat,
Şi lumii viu S-a arătat,
Lumină veşnică aduce
Şi-n rai ceresc pe toți conduce.
Şi lumii viu S-a arătat,
Lumină veşnică aduce
Şi-n rai ceresc pe toți conduce.
Devine viu, nemuritor,
Al nostru mare Salvator.
Între popoare împăcare,
În haină nouă îmbrăcare.
Al nostru mare Salvator.
Între popoare împăcare,
În haină nouă îmbrăcare.
În haina Domnului Hristos
Purtăm toți haine luminoși.
Şi mântuire o primim
Cu mare grijă preţuim.
Purtăm toți haine luminoși.
Şi mântuire o primim
Cu mare grijă preţuim.
Aducem astăzi mulţumire,
Primim din ceruri nemurire,
Credinţă vie o dorim
Şi ca Adam să nu murim.
Primim din ceruri nemurire,
Credinţă vie o dorim
Şi ca Adam să nu murim.
Căci pe Hristos sărbătorim
Şi învierea Lui slăvim!
Şi învierea Lui slăvim!
Pr.
Maxim Melinti
16.04.2014
Doream să fiu în ceruri
Lumina din lumină,
Hristos stă în Grădină,
În Rai dumnezeiesc
Şi vrea să mă trezesc.
Căci viaţa mea cea scurtă
Petrec eu fără rost
Dar vine ceasul morţii
Iar eu stau ca un prost.
Şi stau, nepăsătorul
Trăind ca un beteag,
Cu ura şi omoruri
Chiar neavând pribeag.
Trăiesc! Aşa îmi place!
Şi viaţa o iubesc.
Şi gura nu îmi tace,
Continui să bârfesc.
Dar Tu aştepţi Iisuse
Şi poate că-n zădar
Şi totuşi mi-ai trimis
Dumnezeiescul har.
Din mila mi-ai trimis
Pe cap mi-ai revărsat
Şi iată m-ai convins
Spre Tine am alergat.
La Tine vin eu, Doamne,
Deschide-mi uşa larg
În ceasul cel de moarte
Te rog, să nu mă laşi.
Primeşte-mă, Stăpâne,
Eu tare Te iubesc.
Doar sufletul suspină
De iadul mă-ngrozesc.
Mă tem de-a Ta urgia
De focul cel nestins.
Mă tem de-a Ta mânia
Nu asta mi-am pretins.
Doream de mult Lumina,
Lumina lui Hristos.
Alături de Maria
Mama lui Iisus.
Doream să fiu în ceruri,
În Rai dumnezeiesc
Să fiu acolo pururi
Şi mila să cerşesc.
Pr.
Maxim Melinti
15.04.2014
Epicleza
Doamne, Sfinte Împărate,
Tatăl nostru cel ceresc
Dumnezeu adevărate
Creatorul omenesc.
Ia aminte, Îndurate
Către cei ce ne rugăm.
A Ta mila cea bogată
Cu-umilinţă aşteptăm.
Harul Duhului trimite
Oameni buni să rămânem,
Şi primind pe Cele Sfinte
Pe Hristos noi să-L vedem.
Să vedem iar pe Cuvântul
Pe Hristos Unul-Născut
Şi gustând dintr-a Lui Trupul
Şi din Sânge, să cântăm:
Am văzut Lumina Sfântă
Pe Hristos Adevărat
Am aflat credinţa Sfântă
Ne-am ţesut suflet curat.
Pr.
Maxim Melinti
13.04.2014
Săptămâna Mare
E Săptămâna Mare,
E ultima etapa.
Să fim cu minte tare,
Ca să ieşim din groapa.
Din groapa cea adâncă,
Din suferinţe multe.
Aduşi ne-am aminte
Pe Domnul să asculte.
Iar sufletul cel slab
Cu rugăciune dulce
Noi să-l hrănim cu drag
Doar cu credinţă multă.
Să ne-mpăcăm cu toţi
Cu cei ce n-am certat.
Şi dragoste curată
Mereu cu voi purtaţi.
Răbdare neclintită,
Răbdare în popor
Atât de mult lipseşte
Pentru ca să-luăm zbor.
Un zbor spre Dumnezeu,
Spre raiul cel ceresc.
Să lepădăm tot răul
Şi patimi omeneşti.
Pr.
Maxim Melinti
10.04.2014
24.03.2014
24 Martie - Ziua Mondiala a luptei impotriva Tuberculozei
Tuberculoza este o boală
infecţioasă care afectează societatea noastră. Chiar dacă în prezent
tuberculoza a devenit o boală vindecabilă, totuşi ea continuă să răpească
vieţile omeneşti. Este bineştiut că oricine poate fi infectat cu tuberculoză,
indiferent de statutul său social sau nivel material. De reţinut că tuberculoza
poate fi tratată şi cel mai important – prevenită! În acest context, Biserica
Ortodoxă, prin intermediul slujitorilor săi, poate şi trebuie să ia o atitudine
corectă vis-a-vis de această infecţie, cât şi faţă de cei infectaţi. Preoţi pot
deveni nişte mesageri în faţa comunităţilor pe care le păstoresc, informând şi
motivând pe enoriaşi să ducă un mod sănătos de viaţă, să respecte norme
igienice şi în caz de îmbolnăvire – respectarea tratamentului indicat de către
medic.
În continuare am schiţat puncte
forte pe care poate practica un slujitor în prevenirea şi profilaxia infecţiei
TB.
Aspecte teologice ale bolii şi suferinţei
“Dumnezeu NU voieşte moartea păcătosului
ci să se întoarcă şi să fie viu”
“Dumnezeu NU voieşte moartea păcătosului
ci să se întoarcă şi să fie viu”
v Demnitatea şi valoarea omului
v Păcatul şi consecinţele lui
v Hristos - Mântuitorul lumii şi Cel Care a biruit moarte,
boală şi păcat
v Atitudinea creştină faţă de boală şi faţă de cel bolnav
Sentimente de bază
pe care trebuie să aibă un preotul în raprot cu persoana bolnava cu TB
v Înţelegerea
v Compasiunea
v Milă
v Sinceritatea
v Ascultarea
v Toleranţă
Rolul preotului în
prevenirea şi profilaxia tuberculozei
v Informarea persoanelor din grupul de risc
v Consilierea pacienţilor
v Motivarea pacienţilor
v Sensibilizarea celorlalţi deţinuţi
v Fortificarea şi colaborarea cu instituţii abilitate
v Vizitarea persoanelor infectate
v Prevenirea abandonului de tratament
Categorii de
persoane ale grupului de risc
v Deţinuţi
v Persoane infectate cu HIV
v Utilizatori de droguri injectabile
v Persoane care nu respectă norme elementare de igienă
v Persoane care nu respectă modul sănătos de viaţă
v Persoane care refuză efectuarea controlului şi
tratementul
Ce poate oferi
preotul persoanelor cu TB
v Predica şi meditaţii tematice
v Rugăciunea pentru cei bolnavi
v Taina Sfântului Maslu
v Taina Spovedaniei
v Sfânta Împărtăşanie
v Slujbe speciale pentru vindecare şi tămăduire
v Aducerea spre închinare a icoanelor făcătoare de minuni şi
sfintelor moaşte
Astăzi, 24 martie, în cadrul Conferinţei ştiinţifico-practică "24 martie-Ziua Mondiala de Combatere a Tuberculozei", care a avut loc în incinta Institutului de Ftiziopneumologie "Chiril Draganiuc" am prezentat referatul: "Implicarea Parohiei Ghidighici in prevenirea HIV/SIDA si TB"
După conferinţă, alături de Directorul Institutului - Liliana Domente, vicedirector Ana Ciobanu, Mihaela Manea şi Svetlana Doltu (Centrul de Dezvoltare în Sănătate "AFI")
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)