Gânduri despre creştinism şi patriotism

Cum se poate raporta creştinul la ziua de astăzi decât numai cu dragoste creştinească faţă de strămoşi?

Un bun creştin trebuie să fie şi un patriot, pentru că asta înseamnă să îţi iubeşti ţara ta, locurile copilăriei tale, meleagurile ai ţi-ai petrecut adolescent şi tinereţea, biserica, unde L-ai descoperit pe Hristos şi de unde ai învăţat să-L iubeşti pe Dumnezeu, pe mama, pe învăţători.

Prin patriotism se defineşte legătura emoţională faţă de o ţară şi de o naţiune. Patriotismul creştinesc nu poate fi episodic. Patriotul trebuie să fie un patriot în fiecare zi, în fiecare moment, indiferent unde s-ar afla, în ţară sa sau peste hotarele ei.

Şi precum un bun creştin este dator să fie creştin prin rodul credinţei lui, arătând fapte milosteniei, dragostei, credinţei, îndelung-răbdării, asemenea şi un patriot adevărat este dator să respecte identitatea naţională moştenită de la părinţi şi strămoşi. Ţara noastră este o ţară creştină, zidită pe jertfa înaintaşilor, care au murit pentru neam, pentru limba, pentru credinţa. Urmând exemplul lui Hristos şi martirilor creştini au vărsat sânge pentru aproapele său. Cum putem uita oare jertfa lor?

Se leagă oare creştinismul cu patriotismul? Da!

Oricât am vrea, nu putem despărţi patriotismul de creştinism pentru că a fi creştin înseamnă a fi patriot. Şi nici într-un caz nationalist, sau şi mai rău – xenofob. Pentru că “nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galat. 3, 28).

Ziua de astăzi este ziua în care trebuie să vibreze şi să zguduie cugetele noastre, mintea noastra şi inima noastră întru amintirea celor adormiţi. Să arătăm respectul faţă de părinţi, bunei şi străbunei.

Este ziua în care putem vorbi despre exemple demne de urmat pentru tinerele vlăstare, care ar trebui să se hrănească cu seva patriotismului, credinţei şi tradiţiei.

Mihai Eminescu a spus: "Biserica Ortodoxă este mama neamului românesc". Aşa cum Sfânta Liturghie, care deşi se slujeşte în fiecare biserică şi colţ de lume, în limbi diferite şi melodii varitate, dar împărtăşeşte acelaşi Trup al lui Hristos, propovăduind astfel unitatea credinţei, şi Ziua de astăzi nu poate înseamnă ceva ruşinos sau urât, ci trebuie să devină un îndemn la reculegere, la refacerea obiectivilor de unitate spirituală, de compasiune şi prevenirea altor lupte sângeroase.

Dumnezeu să-i odihnească pe toţi ostaşi

căzuţi pe câmpul de luptă

pentru independenta, neam şi credinţa!

Preot. Maxim Melinti