Persoane interesate

16.07.2017

Cei patru evangheliști - prietenii creștinului!


Cei patru evangheliști - prietenii creștinului! 
Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 9, 1-8, din Duminica a 6-a după Cincizecime.

09.07.2017

Viața în penitenciare din Moldova


În cadrul emisiunii „Deoarece Moldova” cu Polina Ceastuhina, am vorbit despre misiunea preoților capelani în penitenciare, despre programe de resocializare și reintegrare a foștilor deținuți în societatea noastră.
Sursa: realitatea.md

Hristos - oaspete nedorit?!


Hristos - oaspete nedorit?!
Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 8, 28-34, 9, 1, din Duminica a 5-a după Cincizecime.

20.06.2017

AȚĂ ROȘIE PE MÂNĂ – TALISMAN SAU IDOL?






Ața roșie este considerată în tradiția populară un talisman care te ferește de deochi, de oamenii răutăcioși și invidioși. De aceea, mulți dintre părinți obișnuiesc să prindă ață roșie la încheietura mâinii bebelușului. – spune un site. Altul declară, că Ața roșie a devenit un trend acum câțiva ani și este purtată la încheieturile mâinilor, pe post de talisman puternic care ferește de ochiul rău.
Să vedem cum stau lucruri cu aceasta ață roșie în realitate.
Fără îndoială, mulți se întreabă de ce unii oameni, inclusiv celebrități, vedete, leagă firul roșu pe încheietura mâinii? Ele sunt adesea legate și la copii, în mod special purtate de mame însarcinate. Ce este totuși - un accesoriu, amuletă sau un tred? De vină este doctrina religioasă, care în ultima perioadă prinde rădăcini în Occident și țările postsovietice - Kabbalah.

Conform cu învățăturilor kabbaliste, ața roșie poartă o energie puternică, care poate influența viața și soarta omului, deal proteja de răul și de-al ajuta să realizeze cât mai multe succese în afacere și relații. Respectiv, cel care va purta ața roșie, se crede că va fi protejat de „ochiul rău”, de deochi și invidia omenească.
Foarte populară a devenit acum cațiva ani când interpreta Madonna, declarată ca fiind membra curentului Kabbalah, și-a facut apariția publică cu o astfel de brațară. Trend-ul a devenit și mai cunosctu datorită altor vedete, precum Michael Jackson, Rosie O'Donnell, Ashton Kutcher, Britney Spears, David Beckham, Avril Lavigne, Zac Efron, Vanessa Hudgens sau Lauren Conrad.
Să vedem ce spune Biblia despre ață roșie?
În Cartea Facerii, cap. 38 noi avem un caz special, unde se vorbește despre nașterea celor doi fii a lui Iuda de la Tamara: Iar când era să nască, s-a aflat că are în pântece doi gemeni. În vremea naşterii s-a ivit mâna unuia, iar moaşa a luat şi i-a legat la mână un fir de aţă roşie, zicând: "Acesta a ieşit întâi".Dar acesta şi-a tras mâna înapoi şi îndată a ieşit fratele lui. Şi ea a zis: "Cum ai rupt tu piedica? Ruptura să fie asupra ta!" Şi i-a pus numele Fares. După aceea a ieşit şi fratele lui, cu firul de aţă roşie la mână, şi i s-a pus numele Zara.”.
Înțelegem că fir roșu în aceasta situație juca un obiect practic pentru a face diferență între cei doi gemeni, și nicidecum nu avea un temei magic sau ritualist.

În Cartea Liviticul, cap. 14, Moise face recomandări preoților în practica cu cei leproși: Iar preotul va ieşi afară din tabără şi de va vedea preotul că leprosul s-a vindecat de boala leprei, va porunci preotul să se ia pentru cel curăţit două păsări vii, curate, lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop.”.
Aici ață roșie răsucită este unul din elemente folosite pentru curățirea ritualistă a taberei evreiești de boala leprei. Aceleiași recomandări se regăsesc în Cartea Numerii, cap. 19, vers. 6.

Următoare amintire despre ață roșie avem în Cartea lui Iosua Navi, cap. 2: „Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia tatălui tău să-i aduni în casa ta.”.
Aici funia roșie este o alternativă a sângelui mielului pascal cu care au fost vopsite ușile evreilor în Egipt, ca să fie feriți de moarte.

Sfântul Ioan Gură de Aur a avut și el o replică vis-a-vis de amulete și ață roșie: "Ce va spune cineva despre amuletele și despre brățările pe care i le agață de mâna copilului, și de ața roșie, și de celelalte lucruri care sunt pline de multă nesăbuință, în timp ce nu trebuie să așeze nimic altceva în jurul copilului decît crucea, ca să-l ocrotească?"

Pentru cei mai „fricoși” recomand să citească Sfânta Scriptura, în mod special psalmul 26, unde găsiți următoarele cuvinte: Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?”.
Așadar, un creștin adevărat, care se încrede doar în Dumnezeu și nu se încrede în superstiții, basme băbești și alte aberații populare, este apărat de credința în Hristos, ocrtotit de mila și harul dumnezeiesc, iar nu de un fir de ață roșie.
În final mă adresez către toți purtătorii de ață roșie: Este aţa oare mai puternică decât Dumnezeu, fie ea şi roşie? Cine poate să ne scape de superstiții și vrăji, decât conștiința noastră, luminată prin credință în Dumnezeu, cunoașterea Sfintei Scripturi și rugăciunea sinceră pentru cei apropiați?

Maxim Melinti, 20.06.2017





LITURGHIA - DECI ÎMPĂRTĂȘIREA POPORULUI






Pentru creștini viața în Hristos trebuie să se axeze pe principiul: Biserica =》 Comunitatea Creștină =》 Adunarea Euharistica =》 Liturghia =》 Împărtăşanie! Cel care nu a primit botez (catehumen) - nu este membru deplin, respectiv nu asistă la toată liturghia și nu primește împărtășanie. Cel care a primit botez - devine membru deplin al comunității creștine, respectiv se roagă împreună cu tot poporul la liturghie și se împărtășește - se unește cu Hristos! 
Creștinii botezați nu pot fi pasivi sau absenți de la liturghie și împărtășanie. 
Preotul sau episcopul nu poate săvârși liturghia în absența poporului. De aceea nici liturghia nu poate fi percepută fără împărtășirea celor care co-liturghisesc, sunt impreună - slujitori și săvârșirii ai Sfintelor Taine.
Maxim Melinti, 19.06.2017 

18.06.2017

FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT!





FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT! 
Așa se încheie lectura din epistola lui Pavel care se citește la cununie. În acest moment unii din bărbați își mângâie orgoliu, zicând: „auzi fa, femeia trebuie să se teamă de bărbat!” Nu știu din ce motiv acești bărbați nu trag cu ureche la cele ce s-a citit mai sus. De ce oare, după apostolul Pavel, femeia trebuie să teamă de bărbat: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea… bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5,25,28,29). Deci femeia trebuie „să se teamă de bărbat” nu pentru că el o bate, sau pentru că el este bărbat/mascul, ci pentru că o iubește și se îngrijește de femeia sa, de copii și de casa, precum Hristos se îngrijește de Biserica Sa. Teama vine din respect, care izvorăște din dragostea soților.
Bărbaților, iubiți femeile voastre parcă ați trăi împreună doar o zi, oferiți-le flori dar și respect. Ești tu deputat, ori preot, ori lăcătuș - fii bărbat, fii om, fii creștin adevărat! Creează o viață armonioasă în casa ta, unde femeia se va simți mereu iubită și apreciată, iar tu - mereu dorit și așteptat!!!
Maxim Melinti, 18.06.2017 

Mulți chemați, puțini urmați!


Mulți sunt din cei chemați la mântuire, dar puțini sunt din cei care Îl urmează pe Hristos!
Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 4,18-23, din Duminica a 2-a după Cincizecime.

17.06.2017

DESPRE ACOPERIREA OGLINZILOR LA ÎNMORMÂNTĂRI




În tradiţia populară legată de înmormântare creștină sunt numeroase obiceiuri păgâne, printre care și cel de a acoperi oglinzile cu pânză albă în momentul morţii şi până în ziua înmormântării din casă decedatului. Se crede că cel ce se va uită în oglindă cât timp trupul neînsufleţit se află în casă va fi următorul care va deceda. Această practică reflectă o superstiţie străveche, prin care se crede că acoperirea oglinzilor ar împiedica întoarcerea defunctului şi poposirea lui în casa unde a trăit.
Desigur că acest obicei, ca și multe alte obiceiuri întâlnite la înmormântări din zona noastră, nu au valoare spirituală și justificare biblică. Ca un contraargument la acest obicei, avem pilda Bogatului și săracului Lazăr, evanghelia de la Luca cap. 16, vers. 19-31. În aceasta pildă avem o replică frumoasă, care vine la rugămintea bogatului către Avraam ca acesta să-l trimită pe Lazăr în văpaia în care se chinuie acesta: „ să ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba”. La care Avraam răspunde: „Între noi (cei din Rai) şi voi (cei din Iad) s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi”.
Apoi bogatul roagă pe Avraam ca să trimită pe Lazăr în casa tatălui său, unde mai are cinci frați, „să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”. Și la aceasta rugăminte bogatul primește refuzul.
În Biblia avem mențiuni despre oglinda:
Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. (Iacov 1,22-24).
Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3,18).
Din aceste texte înțelegem că Cuvântul lui Dumnezeu sau Sfânta Scriptura pentru creștinii trebuie să fie o oglinda, în care privind, să vedem ce ne lipsește, ce ne împiedică ca să fim chip și asemănarea lui Dumnezeu, urmași și discipoli fideli ale Evangheliei lui Hristos.
Așadar, oglinda în Biblia are un sens diferit față de ceea ce avem noi în contextul tradițiilor legate de înmormântare. Sufletele celor adormiți nu se rețin prin case cu ajutorul oglinzii, nici nu stau la poarta cimitirului „la strajă”, cu atât mai mult nu trec prin oglinzi din lumea aceea în lumea noastră și nu pot trage pe alți după el.
Să luăm aminte la cuvintele apostolului Pavel: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă”. (Epistola I către Timotei 4,7).
Maxim Melinti, 17.06.2017

11.06.2017

Răsplata drepților


„Răsplata drepților!” - Predica părintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperământul Maicii Domnului", s. Ghidighici, mun. Chişinău în prima duminica după Pogorârea Sfântului Duh (11.06.2017).

Evanghelia Duminicii (Matei 11,32-33,37-38;19,27-30):
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi va lua crucea sa şi nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine.
Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; oare, ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau ţarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi viaţa veşnică va moşteni. Dar mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă vor fi întâi.

09.06.2017

10 RECOMANDĂRI PENTRU SPOVEDANIE:




1. Pentru spovedanie nu există timp sau perioada anumită! Spovedanie nu este legată de post și de împărtășanie. Spovedania nu este „bilet” pentru împărtășanie. Ne spovedim atunci, când simțim greutate și povara păcatelor, patimilor, gândurilor și suferinților sufletești. S-a creat o „normă” greșită: s-a început postul, trebuie de schimbat regimul alimentar, trebuie de mărtusit păcatele, trebuie de mers la biserica de primit împărtășanie. Împărtășanie se oferă creștinilor pe parcursul anului întreg, nu pentru că ei au postit sau s-a spovedit, dar pentru că este hrana duhovnicească care se nouă „spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică”. Ne spovedim oricând, de preferință în afara slujbelor, și categoric nu în timpul liturghiei. Fenomenul care continuie să aibă loc în bisericile noastre, când creștinii fac cozi la spovedanie în timpul slujbei, și nu mai reușesc să asculte cântările și cuvintele rostite, fiind cu gândul să treacă cât mai repede la spovedanie și să se împărtășească. Deci și creștini și preoți trebuie să identifice un timp special pentru spovedanie, seara de exemplu.
2. Pentru spovedanie nu există vârsta! Se spune că de la 7 ani copilul este obligat să se spovedească. Mă întreb eu: Dar ce s-a întâmplat cu copilul la vârsta de 7 ani? Pentru a avea mereu conștiința curată și regret pentru faptele greșite, precum și corectarea lucrurilor este datoria tuturor oamenilor, și celor mari și celor mici. De aceea copilul poate să se spovedească și la 4 ani și la 10 ani, pentru înainte de asta pregătit de părinți și/sau lămurit de preot.
3. Înainte de a merge la biserica pentru a ne spovedi, facem examen de conștiință acasă, notăm pe hârtie, dacă dorim și ne este teamă că vom uita anumite probleme cu care ne confruntăm și de care dorim să ne debarasăm. Printre păcate de bază de la care trebuie să ne vedem corecți sau greșiți sunt mândria, egoismul, indeferența, lenea. De la el „derivă” altele. La fel, să nu operăm cu termine: păcate mari și mici. Păcatul înseamnă călcarea poruncii lui Dumnezeu, poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru.
4. Să nu ne fie rușine a mărturisi păcatele, să ne fie rușite de a le face! Având acest îndemn mergem la spovedanie. Pe preot nu înteresează păcatele noastre și viața noastră intimă, pe preotul trebuie să preocupe cât de departe v-ați întrainat de Dumnezeu și să vă readucă la relație bună și permanentă cu Hristos. În plus, preotul nu poate divulga păcatele creștinilor, lucrul asigurat chiar de legislația de stat.
5. Alegeți-vă un preot anumit pe care-l în veți socoti părintele duhovnicesc, adică un „tată” spiritual, la care vă veți adresa mereu pentru un sfar, încurajare sau dialog prietenesc. Nu căutați duhovnici cu barbă mai lungă, „văzători cu duhul”, căutați prieteni și susținători pe calea desăvârșirii spirituale.
6. Să nu uităm că spovedanie presupune schimbarea modului de viață! La ce ne folosește să spunem: „Mă căiesc Doamne că sunt curvar, că-mi bat soția...”, dacă, după spovedanie revenim exact la aceleași păcate. Încercați să vă eliberați de patimi! Dar pentru aceasta spovedania nu trebuie să fie formală, grăbită sau din obligație, ci una sinceră, hotărâtă de a schimba comportamentul, gândirea și viața.
7. Pentru ca spovedania să fie construită bine, nu folosiți șabloane. Eu recomand înainte de spovedanie să trecem cu ochii prin cele 10 porunci, rugăciunea „Tatăl nostru” și Noul Testament. Noul Testament sau Evanghelia pentru creștini este ca și o oglindă, în care privindu-ne, vedem neajunsurile și surplusurile noastre. Cu ajutorul rugăciunii „Tatăl nostru”, întelegem dacă iertăm pe cei din jur sau nu, dacă dorim ca Domnul să facă pe placul plăcerilor și visurilor noastre sau dorim ca voia Lui să se realizeze în viața noastră. Cu ajutorul celor 10 porunci vedem dacă avem pe un singur Dumnezeu sau ne închinăm la alți dumnezei: slava, bani, luxul etc.; dacă în zi de duminică suntem alături de restul creștinilor în biserica, dacă ne rugăm, facem milostenie.
8. Când ne spovedim, nu spunem: Mă căiesc înaintea ta părinte! sau Mă căiesc înainte Domnului, căci nu preotul dezleagă păcatele, ci Dumnezeu. Și dialogul trebuie să fie unul direct între creștin și Dumnezeu. Preotul este doar un martor, un pedagog, care vă ajută să facem o schimbare. De aceea cea mai corectă adresare ar fi: Mă căiesc înaintea ta Doamne!
9. Nu includeți în spovedania alte persoane, decât pe voi înșivă. Nu trebuie să vorbiți de păcatele soțului, soacrei, copiilor, vecinilor. Nu formați din spovedania telenovelă, cu mai multe personaje și actiunți!

10. Spovedania nu este o altă consiliere psihologică! Nu așteptați ca preotul să vă rezolve probleme de familie, de școală sau de serviciu, dacă nu vă cunoaștem, dacă nu comunicați, dacă nu vă rugăți unul pentru altul. Creștinii solicită de multe ori ca preotul-duhovnic să se roage pentru ei și familia lor, dar uităm și noi să ne rugăm pentru duhovnicul nostru. Având aceasta „conlucrare”, ajutăm reciprom pentru a depăși criză, suferință moral-spirituală și eliberare de gânduri și fapte patimașe.


Cu gânduri ales și binecuvântări, preotul Maxim Melinti

04.06.2017

10 RECOMANDĂRI PENTRU TINERI, CARE DORESC SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ



1.     Nu te poți cununa – ai cununia legată!” Dacă, din anumite motive, o fată sau un băiat nu pot să se căsătorească de mult, aceasta nu înseamnă că „cununia este legată” – ăstea sunt „basme băbești”. De aceea nu trebuie să pierdeți timp și banii cu umblatul pe la descântătoare și pseudo-călugări pentru a „dezlega cununia” sau „blestemul”!!! Rugați pe Dumnezeu să vă trimită pe cel/cea unic/a, schimbați mediul în care petreci timpul, schimbați anturajul, modul de viață, și cu siguranța veți avea parte de un viitor reușit.
2.      Pentru a conduce automobilul învățăm 3 luni, iar pentru a conduce viața de familie – ba! Mult timp ne preocupă alegerea rochiei, inelelor, localului, muzicanților. Însă timp pentru pregătire morală, psihologică și juridică nu există. Fapt pentru care avem un număr mare de divorțuri, violență domestică, copii abandonați etc. Este foarte important ca înainte de cununie, preotul să facă cunoștință cu tineri în cadrul orelor de catehizare/învățare, să le vorbească despre importanța căsătoriei, despre probleme cu care pot să se întâlnească aceștia, riscuri și pericole. În practică se întâmplă invers, preotul vede pentru prima dată tinerii însurăței în fața altarului deja la cununie, și, poate ultima oară.
3.      Alegeți haine cât mai decente pentru nunta dvs.! Toată frumusețea dvs. veți demonstra doar soțului dvs., care vă va aprecia la justa valoare. Nu zic că doamnele trebuie să fie îmbrobodite și cu mânece lungi, dar nici cu rochii transparente și decolteuri extravagante.
4.      Locul vă veți cununa trebuie să fie pentru dvs. a 2-a casă, de unde veți porni calea voastră, unde vă veți ruga frecvent, unde veți fi parte din comunitate aceasta, părticică vie a bisericii. Nu căutați biserica după principiul „acolo fotosesia va fi mai faină”. Căutați har și binecuvântarea lui Dumnezeu.
5.      „Cine calcă primul covor în biserica la cununie – acela va fi stăpân în casă”. Iarăși o poveste populară la care nu putem nici nu trebuie să punem importanță. Eu recomand tinerilor să-și pune în fruntea casei pe Dumnezeu. Iar peste ceva timp veți avea alt „stăpân” în casă – copilul dvs., și el, la rândul lui, vă va conduce pe voi, el vă va spune când să dormiți, când să mâncați, cum să vă îmbrăcați ;).
6.      „Nu ai nași de cununie – nu te poți cununa”. Tradiția de a avea nași de cununie este pur locală și se practică doar în Republica Moldova și România. Alte țări ortodoxe au așa-numiți martori, care nu au o funcție specială și importanță majoră la nuntă. În mod normal, noi ar trebui să acordăm atenție sporită nașilor de botez, care anume ei ar trebui să fie o pereche de creștini exemplari, iar nu „99 de cumetrii”, cum se practică tot mai des. De aceea, dacă tinerii nu pot găsi o pereche de nași de cununie, asta nu trebuie să-i oprească de a se căsători și de a se cununa. Contează intenția bună ale tinerilor, dorința de a trăi în dragoste și fidelitate la infinit. Despre alt obicei, care a pătruns în spațiul nostru, și anume de a avea 2 pereche de nași la cununie – este lipsit de logică morală și creștină.
7.      „Femeia să se teamă de bărbat”. Așa se încheie lectura din epistola lui Pavel care se citește la cununie. În acest moment unii din bărbați își mângâie orgoliu, zicând: „auzi fa, femeia trebuie să se teamă de bărbat!” Nu știu din ce motiv acești bărbați nu trag cu ureche ce s-a citit mai sus. De ce oare, după apostolul Pavel, femeia trebuie să teamă de bărbat: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea… bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5,25,28,29). Deci femeia trebuie „să se teamă de bărbat” nu pentru că el o bate, pentru că el este bărbat/mascul, ci pentru că iubește și îngrijește femeia sa, precum Hristos Biserica.
8.      Faceți act de caritate după nuntă. Informați-vă din timp, cui și ce ați putea oferi după nuntă. Înainte de nuntă, poate chiar în textul invitațiilor, informați pe oaspeți ce așteptați de la ei. Puteți indica ca în loc de flori să aducă jucării moi, hăinuțe pentru copilași, pe care, după nuntă le veți oferi la o casă de copii, familii defavorizate din localitatea dvs. La fel și mâncare, strânsă în cutii speciale, poate fi livrată imediat după nuntă persoanelor străzii. Puteți să faceți acest lucru personal, mediatizați și îndemnați pe alți să vă urmeze pilda.
9.      „Mă cheamă Gheorghe – hramul casei va fi de Sfântul Gheorghe”. La cununie tinerii aleg sfântul casei sau hramul casei. Sfântul casei nu neapărat trebuie să fie după numele soțului. Puteți alege oricare sfânt vă este aproape. Iarăși puteți să vă consultați cu preotul care vă va cununa (anume cu preotul iar nu cu vânzătoare lumânărilor). Să țineți minte neapărat ca în ziua când veți marca „hramul casei”, în ideal să mergeți împreună dimineața la biserica, să vă rugați pentru familia dvs., pentru copii, pentru părinți și nași (dacă sunt), să vă împărtășiți. După slujbă puteți să faceți milostenie. Iar după amiază, să poftiți la o masă decentă pe cei dragi și apropiați ai familiei dvs.
10.  Nimeni să nu vă spună că după o cununie, mai pot face încă două. Iubiți unul pe altul pentru ați trăi ultima zi din viața voastră, respectați unul pe altul, dăruiți dragoste și căldura inimii cu fiecare respirație, demonstrați că sunteți familie unica, unită și mereu îndrăgostită. Faceți din casa voastră o insula a speranțelor, a plăcerilor, a gândurilor bune și faptelor desăvârșite. Nimeni și nimic pe acest pământ nu are dreptul să vă despartă. Zidiți familia voastră pe principiul 3D: Dragoste, Dăruire, Demnitate.

Cu gânduri alese și binecuvântări, preotul Maxim Melinti

30.05.2017

5 RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA NUMELE COPIILOR




1. Preoții nu pot impune părinților nume pentru copil sau de a-l schimba la botez. Pot face doar unele recomandări și explicații.
2. Orice om, fie botezat sau nu, are înger păzitor care nu are legătură cu sfântul ocrotitor.
3. Oricine, necătând la numele care-l poartă, poate să-și aleagă un sfânt ocrotitor cu alt nume. De exemplu: eu mă numesc Maxim, cinstesc în calitate de patron spiritual pe Sfântul Maxim Grecul, pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe Sfântul Nectarie de Eghina.
4. Părinții care aleg nume pentru copil, trebuie să-l ajute pe copil să înțeleagă sensul numelui, dar și sa-i dea o educație și formare moral-spituală. Nu doar formă exterioară să aibă loc, dar și conținutul interior: sufletul, gândirea și rațiunea. Să dea importanța valorilor umane și creștine.
5. Dumnezeu ne iubește pentru faptele noastre, iar nu pentru numele care-l purtăm.


P.S. Doresc tuturor părinților să aibă multe bucurii și împliniri de la odraslele lor, iar copiilor, creșterea în fapte bune și gânduri frumoase!


Maxim Melinti, 30.05.2017

29.05.2017

Și iarăși despre „BISERICA, FEMEIA ȘI MENSTRUAȚIA”




Acum 2 ani, am scris pentru EA.MD: Necurăţia trupească a femeii nu este şi nici nu poate fi un impediment de a intra în biserică! Cu regret, mai mulţi preoţi şi oameni în etate sunt „preaexageraţi” la acest capitol, făcând abatere de la tradiţia bimilenară a Bisericii şi nedorind să revădă problema în actualitate. Necurăţia femeii este ceva firesc, la fel ca și curgerea nasului. Aşadar, femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică, să se roage, nu neapărat lângă uşa bisericii şi să ia aghiazma şi prescură.
Cei, care apără „dogma necurăției femeii” în perioada ciclului menstrual, fac referințe la cartea Leviticul cap. 12, vers. 2,4 și 15, 25-33: „Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.”
Dacă ținem de această regula cu privire la necurăția femeii, de ce atunci mâncăm carne de porc, care era interzisă în tradiția iudaică și stipulată în cartea Leviticul din Vechiul Testament, capitolul 11? Pentru că în Noul Testament Dumnezeu spune lui Petru: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate” (Faptele 10,15), adică ceea ce Dumnezeu a curățit cu sângele Său și cu moartea Sa de pe cruce, și nu spune nimic despre necurăția mâncărurilor și cu atât mai mult, despre necurăția femeii.
Canonul 1 al Sfântului Atanasie cel mare spune următoarele: Căci spune-mi mie, iubite şi preacu-cernice, ce păcat sau necurăţie are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimi­nă prin nări şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem săspunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din pute­rea curată un lucru spurcat? „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu”, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), „apoi nimic necurat nu avem în noi”; fiindcă numai atunci ne spurcăm când făptuim păcatul cel prea puturos.
Așadar, ciclul menstrual este ceva firesc, natural. Deci să atragem atenția la necurăția inimii și vorbelor: „cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om” (Matei 15,18).
Să luăm aminte la cuvintele lui Pavel: „Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15).

Maxim Melinti, 29.05.2017


28.05.2017

Ca toți să fie una!








„Ca toți sa fie una precum suntem și Noi!” - aceste cuvinte ale Mantuitorului ați auzit astăzi în cadrul lecturii evanghelice de la Ioan 17,1-13. 

Comuniunea și relația bazată pe dragoste lipsește acolo unde nu este Dumnezeu. Egoismul, indeferența și nepăsarea au devenit antipode clasice comunității creștine - unde toți trăiesc împreună, se cunosc și se ajută reciproc. 

Devizarea intre preoți și creștini au revenit din vechiul testament, au „țesut” din nou perdeaua ruptă în Templu (Matei 27,51), iar practica "celor alesi" a pătruns în măduva Bisericii creștine, după ce ea căpătat „libertate” în 313.

Comunitatea creștină va redobândi starea ei autentică atunci când vom fi egali în fața lui Dumnezeu, deși având roluri diferite și harisme individuale, dar uniți în duh și dragoste: „Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12,4-5).

Maxim Melinti, 27.05.2017


24.05.2017

MI-E SETE!




Atunci, când Hristos, răstignit pe crucea Golgotei, a strigat: Mi-e sete!, de fapt era strigătul disperat al tuturor celor necăjiți și îndurerați, care caută lumină, dragoste, compasiune și alinare. 
Câți dintre noi aud acest strigăt din întunericul suferințelor, ținând cont de diferență atât de vizibilă dintre cei bogați și săraci? 
Maxim Melinti, 23.05.2017.
#crestinismulautentic #insulafericirii



17.05.2017

DESPRE MINUNI ADEVĂRATE




Omenia mereu a căutat și continuie să caute minuni: în biserica, în locuri sfinte, pe la babe și magicieni. Și nu observăm cum minuni autentice se petrec zilnic în viața noastră. 
Te-ai trizit dimineața - este o minune, pentru că cineva astăzi nu s-a mai trezit. Azi văzut imediat pe soția ta lângă tine - altă minune, pentru că cine încă nu și-a găsit jumătatea sa. Îl gâtești apoi copilul la grădiniță sau la școală - în o minune, deoarece cineva nu poate să aibă copii.
Prețuiți aceste minuni rare, unicale și binecuvântate, mulțumiți lui Dumnezeu pentru darul cu ați sunteți înzestrați: darul de a trăi, de a iubi, de a dărui.
Și atunci când le vom aprecia și le vom accepta drept o minune și un dar fără preț - nu vom mai avea nevoie să demonstrăm cuiva ceva, pentru că însuși natura noastră va fi ca un generator veșnic care produce dragoste.
Maxim Melinti, 17.05.2017

13.05.2017

10 RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINȚI CARE DORESC SĂ-ȘI BOTEZE COPILUL LOR!





1. Înger păzitor copilul primește la naștere, iar nu la botez. De aceea, ipoteză că copilul trebuie neapărat botezat că să primească „îngeraș” – face parte din „teologia băbească”. 
2. Mama are voie să iasă din casă până la botezul copilului. De aceea mama va ieși din casă, și va face treburi necesare și vizite medicale, fără nicio teamă. Asta se referă mai ales la cei care locuiesc prin sate. Acolo persistă tradiția că până la botez mama nu are voie să ia apă din fântână, iar ceea care face acest lucru, spurcă fântâna și apă. 
3. La împlinirea celor 40 de zile de la naștere a copilului, mama cu copilul vor veni la biserica, i se va citi rugăciunea-„molitva” pentru mamă și rugăciune de îmbisericire a copilului. De acum mama poate intra în biserica și de a se împărtăși, chiar dacă copilul încă rămâne nebotezat.
4. La botez, în caz dacă s-a îndeplinit punctul 3, mama copilului, împreună cu tată vor întra și vor asista ambii la botez în biserică.
5. Vorba că copilul mort nebotezat merge în iad – este un mit și lipsit de temei evanghelic, care prezintă pe Dumnezeu ca un Domn al dragostei și milostivirii.
6. Nici copilul, nici mama acestuia nu au nevoie să poarte ață roșie la mână „contra deochi”, nici până la botez, nici după, căci face parte din superstiții. Om credincios va avea încrede doar în Dumnezeu.
7. În cristelnița nu se aruncă bani, nici petalii de flori.
8. Dacă la aceiași slujbă sunt botezați mai mulți copilași concomitent, asta nu-i face pe ei frați și surori biologici sau de sânge, decât doar frați și surori întru Hristos, precum suntem cu toții.
9. Botezul nu se face acasă, decât numai biserică. Vorba că în biserică e frig în timpul iernii, nu este argument de a face botez acasă. Astfel botezul poate fi lăsat pe timp mai călduros, iar copilului nu-i lipsește și nu-i vatămă nicidecum reținerea botezului.
10. Somnul liniștit după botez – la fel face parte de basme băbești. Copilul desigur poate dormi mai liniștit după botez, dar asta se datorează harului Duhului Sfânt, care se pogoară peste noi, în timpul primirii sfintelor taine. Lucrul acesta este mai simțit pentru cei mături, care după liturghie la care s-au împărtășit, le trage la somn. 
Maxim Melinti, 13.05.2017

12.05.2017

DESPRE NAȘI DE BOTEZ



Despre rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a scris destul. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar şti omul ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar alerga mile întregi până să găseşti un naş”. Și totuși la botezuri observ tot mai mulți nani, iar unii sunt doar însriși nominal în certificate de botez, fără ca să asiste, să fie prezenți. Chipurile, doi nani sunt plecați la Italia, iar la vară, vor veni acasă și le vom oferi colaci! Și gața?
Din experiența mea personală observ că moldoveni continuă să boteze copii la repezeala, și iau cât mai mulți nani, ca nu cumva să supere pe cineva. În același timp, voluntar sau involuntar, tineri-părinți vin la biserica și solicită botezul copilului, lăsând educația creștină pe seama cumetrilor/nașilor de botez. Ca regulă, un număr foarte mic cunosc Simbolul Credinței, iar restul vin că „dacă refuz să fii nan de botez e păcat mare”. Mă întreb eu: oare nu e un păcat mai grav și mai mare a refuza să fii părinte, decât să te mulțumești formal că ești un nan la 10 sau 20 de copii, și ei nici măcar nu te cunosc. La fiecare botez eu întreb pe cei prezenți: cine cheamă la nuntă pe nani de botez? Îmi răspund: părinții copilului! De ce nu însuși copii, adică cei ce se căsătoresc, să-i poftească pe părinții lor spiritual? – întreb eu în continuare. Răspuns nu au. Atunci eu le zic: pentru că doar părinții tinerilor cunosc pe nani, dar tinerii nu-și cunosc pe nani de botez. Firesc! De unde să-i cunoască dacă nu le-a oferit nicio învățătură sau educație creștinească.
Să nu uităm dragi preoți, părinți, nani și copii: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15,14).
Maxim Melinti, 12.05.2017

30.04.2017

Hristos oferă bărbatului și femeii șanse egale pentru mântuire.


Hristos oferă bărbatului și femeii șanse egale pentru mântuire - Predica părintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperământul Maicii Domnului", s. Ghidighici, mun. Chişinău în Duminica a 3-a după Învierea Domnului, a Femeilor Mironosițe (30.04.2017).

Lectura duminicală - Evanghelia de la Marcu 15,43-47; 16, 1-8:
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic cu bun nume, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând; şi chemând pe sutaş l-a întrebat dacă a murit de mult; şi aflând de la sutaş, Pilat a dăruit lui Iosif trupul mort. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria lui Iosie priveau unde L-au pus. Iar după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena şi Maria mama lui Iacob şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să meargă să ungă trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt zicând una către alta: cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi intrând în mormânt au văzut un tânăr, şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat. El însă le-a zis: Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat; nu este aici; iată locul unde-L puseseră. Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că El merge în Galileea mai înainte de voi. Acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Dar ele, ieşind din mormânt, au fugit de acolo, căci erau cuprinse de cutremur şi de spaimă, şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

28.04.2017

RUGĂCIUNEA PENTRU PACE




Caută Doamne spre poporul Tău și trimite Harul Sfântului Tău Duh, cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte.
Ocrotește-ne, apără-ne și ne păzește de toată ură, invidia și mândria.
Soarele să nu apună peste mânia noastră (Efeseni 4,26), iar pacea lui Hristos, întru care am fost chemaţi, ca să fim un singur trup, să stăpânească în inimile noastre (Coloseni 3,15). Fă din noi pe toți făcătorii de pace, ca fii Tăi se ne numim (Matei 5,9), ca să ne ferim de tot răul și să facem binele și să căutăm pacea (1 Petru 3,11).

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

27.04.2017

Doamne, cât este de bine!




Doamne, cât este de bine,
Căci cunosc pe Tatăl Meu,
Doamne, cât este de bine,
Că iubesc pe Dumnezeu.
Doamne, câtă fericire
Umple suflețelul meu.
C-am aflat toți nemurire,
Căci cu noi e Dumnezeu.


BISERICA E CA UN SPITAL




Biserica e ca un spital unde vin oameni cu diferite boli și misiunea preoților să ofere vindecare, dar nu pedeapsă și invinuirea în fapte săvârșite!
Дорин Галбен (Dorin Galben): În ultima perioadă cunosc tot mai multe persoane care nu mai țin post și nici nu mai merg la împărtășanie. Înseamnă asta că oamenii și-au pierdut încrederea în cele sfinte?
Eu: Desigur, sunt foarte mulți oameni dezamăgiți. Spre exemplu, o femeie a făcut avort și a mers la biserică să se spovedească. Pentru asta preotul i-a dat canon zece ani să nu se împărtășească. Acest lucru e total greșit. Imaginează-ți că mergi la medic cu intoxicare după sărbători. Ai tras o șampanelă, o bericică sau un coniac și ai mâncat ceva nepotrivit. Ajungi la urgență și acolo la intrare medicul îți spune: „Zece ani să nu te mai văd aici. Cum ai putut să-ți permiți să vii în spațiul nostru curat cu intoxicație?”. Vă imaginați, dacă medicii ar trata într-un asemenea mod pacienții?! La fel și biserica este ca un spital unde vin oamenii cu diferite suferințe sau boli. Misiunea noastră, a preoților, e să vindecăm aceste răni. Dacă atitudinea este necorespunzătoare, oamenii se dezamăgesc și nu mai vin la biserică. 
Maxim Melinti, 27.04.2017

POSTUL S-A TERMINAT, EUHARISTIA – NU!





Postul Mare a luat sfârșit în noaptea Învierii. În ultimii ani creștinii noștri au apucat regula că în Postul Mare, cei care au postit și s-au spovedit, pot primi împărtășanie sau euharistie. În restul anului, putem vedea doar pe cei micuți în fața altarului. Ceilalți, adică cei mături, se autoexclud, motivând că doar în post ne împărtășim. Cel mai grav e că însuși preoți refuză oferirea împărtășaniei credincioșilor, zicând că aceștia nu sunt vrednici. Uităm de fapt că Biserica este comunitatea creștină, comunitatea euharistică – comunitatea care se adună în jurul Euharistiei. 
Nu putem percepe Biserica fără Euharistie, iar Euharistie fără Biserică, fără comunitate, fără creștini. Cu alte cuvinte, dacă la liturghie se împărtășește doar preot din altar, atunci restul lumii este rupt din contextul liturghiei, iar Jertfa lui Hristos devine un merit „special” pentru preot-slujitor și copii până la 7 ani. Euharistia este aducere aminte despre patimile, moarte și învierea lui Hristos. Euharistia este prezența vie a lui Hristos în lume. 

Cu frica de Dumnezeu, cu credința și cu dragoste să ne apropiem de Hristos Mântuitorul nostru.
Maxim Melinti, 26.04.2017

#crestinismulautentic

CE ESTE BISERICA?



Biserica, în limba greacă sună ca Ἐκκλησία și se traduce ca adunare, cu alte cuvinte – adunarea credincioșilor. Atunci când vorbim despre creștini, înțelegem întâi de toate adunarea sau comunitatea creștinilor, de unde apare mai târziu termen de comunitatea creștină. Când spunem comunitatea, asta înseamnă că creștinii au ceva comun – credința în Dumnezeu, apoi comunică cu Dumnezeu și între ei, și au ceva comun socio-umanitar – scopuri, concepții, gânduri, planuri, vise, care le ajută să cunoască mai bine pe Dumnezeu și între ei.
Deci, întâi se naște comunitatea sau adunarea credincioșilor – Ekklesia, iar apoi spațiul pentru rugăciune – Biserica sau latinescul Basilica, care iarăși vine de la grecescul βασιλική – casă împărătească.
Nu putem imagina Biserica doar ca spațiu, cu pereți zugrăviți și cupole de aur. Biserica nu este biserica fără adunarea de creștini, care se roagă împreună, înalță rugăciuni de laudă, de cerere și de mulțumire. Se roagă la o liturghie, care din greacă se traduce ca slujba sau lucrarea comună, publică, în timpul căreia adunarea credincioșilor aduc aminte de viața, învățătura, patimile, moartea și învierea lui Hristos. La aceasta slujba deosebită, adunarea credincioșilor aduce mulțumire Tatălui Ceresc pentru iubirea Sa nemăsurată, pentru că a trimis nouă pe Fiul Său Unul-Născut ca să moară pe cruce – și aceasta mulțumire o săvârșim într-o formă desăvârșită, numită Împărtășania sau Euharistia (din greacă - mulțumire) – cununa și apogeul liturghiei.
Așadar, Biserica a fost și trebuie să rămână adunarea credincioșilor, care mărturisesc pe Hristos, se roagă împreună și aduc mulțumire Tatălui Ceresc pentru dragostea Sa cea nemăsurată și neasemănată.
Maxim Melinti 21.04.2017.

18.04.2017

DESPRE PAȘTILE BLAJINILOR



Nu faceți schimb de pomeni unii cu alții, dar faceți milostenie cu cei care într-adevăr au nevoie:
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Matei 25,36.

Aprindeți o lumânare și rugați-vă pentru cei adormiți;
Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii. 1 Timotei 2,1.

Amintiți-vă despre faptele demne ale înaintașilor voștri, îndemnând și copiii să le urmeze pilda cea bună:
Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Evrei 13, 7.

După ce plecați din cimitir, nu lăsați gunoi și mâncare pe morminte, căci cei adormiți nu au nevoie de mâncare și băutură, ci de rugăciunile noastre:
Căci la înviere (cea de obște), (sufletele) nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Matei 22,30.

Nu consumați alcool, nu mâncați, nu fumați și nu înjurați pe la morminte:
Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: … nici beţivii, nici batjocoritorii, … nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. I Corinteni 6,9-10.

Faceți masa de pomenire acasă sau amenajați o masă pentru cei din familii defavorizate:
Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Matei 6, 2-4.
Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Luca 14, 12-14.

Dați dovadă de oameni civilizați, onești, modești și credincioși:
Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă. Efeseni 4,29.
Umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Efeseni 5,2.

Îmbrăcați-vă decent din respect pentru cei răposați:
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. 1 Petru 3,3-4.

Preot. Maxim Melinti, 18.04.2017