Persoane interesate

20.06.2017

AȚĂ ROȘIE PE MÂNĂ – TALISMAN SAU IDOL?






Ața roșie este considerată în tradiția populară un talisman care te ferește de deochi, de oamenii răutăcioși și invidioși. De aceea, mulți dintre părinți obișnuiesc să prindă ață roșie la încheietura mâinii bebelușului. – spune un site. Altul declară, că Ața roșie a devenit un trend acum câțiva ani și este purtată la încheieturile mâinilor, pe post de talisman puternic care ferește de ochiul rău.
Să vedem cum stau lucruri cu aceasta ață roșie în realitate.
Fără îndoială, mulți se întreabă de ce unii oameni, inclusiv celebrități, vedete, leagă firul roșu pe încheietura mâinii? Ele sunt adesea legate și la copii, în mod special purtate de mame însarcinate. Ce este totuși - un accesoriu, amuletă sau un tred? De vină este doctrina religioasă, care în ultima perioadă prinde rădăcini în Occident și țările postsovietice - Kabbalah.

Conform cu învățăturilor kabbaliste, ața roșie poartă o energie puternică, care poate influența viața și soarta omului, deal proteja de răul și de-al ajuta să realizeze cât mai multe succese în afacere și relații. Respectiv, cel care va purta ața roșie, se crede că va fi protejat de „ochiul rău”, de deochi și invidia omenească.
Foarte populară a devenit acum cațiva ani când interpreta Madonna, declarată ca fiind membra curentului Kabbalah, și-a facut apariția publică cu o astfel de brațară. Trend-ul a devenit și mai cunosctu datorită altor vedete, precum Michael Jackson, Rosie O'Donnell, Ashton Kutcher, Britney Spears, David Beckham, Avril Lavigne, Zac Efron, Vanessa Hudgens sau Lauren Conrad.
Să vedem ce spune Biblia despre ață roșie?
În Cartea Facerii, cap. 38 noi avem un caz special, unde se vorbește despre nașterea celor doi fii a lui Iuda de la Tamara: Iar când era să nască, s-a aflat că are în pântece doi gemeni. În vremea naşterii s-a ivit mâna unuia, iar moaşa a luat şi i-a legat la mână un fir de aţă roşie, zicând: "Acesta a ieşit întâi".Dar acesta şi-a tras mâna înapoi şi îndată a ieşit fratele lui. Şi ea a zis: "Cum ai rupt tu piedica? Ruptura să fie asupra ta!" Şi i-a pus numele Fares. După aceea a ieşit şi fratele lui, cu firul de aţă roşie la mână, şi i s-a pus numele Zara.”.
Înțelegem că fir roșu în aceasta situație juca un obiect practic pentru a face diferență între cei doi gemeni, și nicidecum nu avea un temei magic sau ritualist.

În Cartea Liviticul, cap. 14, Moise face recomandări preoților în practica cu cei leproși: Iar preotul va ieşi afară din tabără şi de va vedea preotul că leprosul s-a vindecat de boala leprei, va porunci preotul să se ia pentru cel curăţit două păsări vii, curate, lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop.”.
Aici ață roșie răsucită este unul din elemente folosite pentru curățirea ritualistă a taberei evreiești de boala leprei. Aceleiași recomandări se regăsesc în Cartea Numerii, cap. 19, vers. 6.

Următoare amintire despre ață roșie avem în Cartea lui Iosua Navi, cap. 2: „Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia tatălui tău să-i aduni în casa ta.”.
Aici funia roșie este o alternativă a sângelui mielului pascal cu care au fost vopsite ușile evreilor în Egipt, ca să fie feriți de moarte.

Sfântul Ioan Gură de Aur a avut și el o replică vis-a-vis de amulete și ață roșie: "Ce va spune cineva despre amuletele și despre brățările pe care i le agață de mâna copilului, și de ața roșie, și de celelalte lucruri care sunt pline de multă nesăbuință, în timp ce nu trebuie să așeze nimic altceva în jurul copilului decît crucea, ca să-l ocrotească?"

Pentru cei mai „fricoși” recomand să citească Sfânta Scriptura, în mod special psalmul 26, unde găsiți următoarele cuvinte: Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?”.
Așadar, un creștin adevărat, care se încrede doar în Dumnezeu și nu se încrede în superstiții, basme băbești și alte aberații populare, este apărat de credința în Hristos, ocrtotit de mila și harul dumnezeiesc, iar nu de un fir de ață roșie.
În final mă adresez către toți purtătorii de ață roșie: Este aţa oare mai puternică decât Dumnezeu, fie ea şi roşie? Cine poate să ne scape de superstiții și vrăji, decât conștiința noastră, luminată prin credință în Dumnezeu, cunoașterea Sfintei Scripturi și rugăciunea sinceră pentru cei apropiați?

Maxim Melinti, 20.06.2017





LITURGHIA - DECI ÎMPĂRTĂȘIREA POPORULUI






Pentru creștini viața în Hristos trebuie să se axeze pe principiul: Biserica =》 Comunitatea Creștină =》 Adunarea Euharistica =》 Liturghia =》 Împărtăşanie! Cel care nu a primit botez (catehumen) - nu este membru deplin, respectiv nu asistă la toată liturghia și nu primește împărtășanie. Cel care a primit botez - devine membru deplin al comunității creștine, respectiv se roagă împreună cu tot poporul la liturghie și se împărtășește - se unește cu Hristos! 
Creștinii botezați nu pot fi pasivi sau absenți de la liturghie și împărtășanie. 
Preotul sau episcopul nu poate săvârși liturghia în absența poporului. De aceea nici liturghia nu poate fi percepută fără împărtășirea celor care co-liturghisesc, sunt impreună - slujitori și săvârșirii ai Sfintelor Taine.
Maxim Melinti, 19.06.2017 

18.06.2017

FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT!





FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT! 
Așa se încheie lectura din epistola lui Pavel care se citește la cununie. În acest moment unii din bărbați își mângâie orgoliu, zicând: „auzi fa, femeia trebuie să se teamă de bărbat!” Nu știu din ce motiv acești bărbați nu trag cu ureche la cele ce s-a citit mai sus. De ce oare, după apostolul Pavel, femeia trebuie să teamă de bărbat: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea… bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5,25,28,29). Deci femeia trebuie „să se teamă de bărbat” nu pentru că el o bate, sau pentru că el este bărbat/mascul, ci pentru că o iubește și se îngrijește de femeia sa, de copii și de casa, precum Hristos se îngrijește de Biserica Sa. Teama vine din respect, care izvorăște din dragostea soților.
Bărbaților, iubiți femeile voastre parcă ați trăi împreună doar o zi, oferiți-le flori dar și respect. Ești tu deputat, ori preot, ori lăcătuș - fii bărbat, fii om, fii creștin adevărat! Creează o viață armonioasă în casa ta, unde femeia se va simți mereu iubită și apreciată, iar tu - mereu dorit și așteptat!!!
Maxim Melinti, 18.06.2017 

Mulți chemați, puțini urmați!


Mulți sunt din cei chemați la mântuire, dar puțini sunt din cei care Îl urmează pe Hristos!
Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 4,18-23, din Duminica a 2-a după Cincizecime.

17.06.2017

DESPRE ACOPERIREA OGLINZILOR LA ÎNMORMÂNTĂRI




În tradiţia populară legată de înmormântare creștină sunt numeroase obiceiuri păgâne, printre care și cel de a acoperi oglinzile cu pânză albă în momentul morţii şi până în ziua înmormântării din casă decedatului. Se crede că cel ce se va uită în oglindă cât timp trupul neînsufleţit se află în casă va fi următorul care va deceda. Această practică reflectă o superstiţie străveche, prin care se crede că acoperirea oglinzilor ar împiedica întoarcerea defunctului şi poposirea lui în casa unde a trăit.
Desigur că acest obicei, ca și multe alte obiceiuri întâlnite la înmormântări din zona noastră, nu au valoare spirituală și justificare biblică. Ca un contraargument la acest obicei, avem pilda Bogatului și săracului Lazăr, evanghelia de la Luca cap. 16, vers. 19-31. În aceasta pildă avem o replică frumoasă, care vine la rugămintea bogatului către Avraam ca acesta să-l trimită pe Lazăr în văpaia în care se chinuie acesta: „ să ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba”. La care Avraam răspunde: „Între noi (cei din Rai) şi voi (cei din Iad) s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi”.
Apoi bogatul roagă pe Avraam ca să trimită pe Lazăr în casa tatălui său, unde mai are cinci frați, „să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”. Și la aceasta rugăminte bogatul primește refuzul.
În Biblia avem mențiuni despre oglinda:
Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. (Iacov 1,22-24).
Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3,18).
Din aceste texte înțelegem că Cuvântul lui Dumnezeu sau Sfânta Scriptura pentru creștinii trebuie să fie o oglinda, în care privind, să vedem ce ne lipsește, ce ne împiedică ca să fim chip și asemănarea lui Dumnezeu, urmași și discipoli fideli ale Evangheliei lui Hristos.
Așadar, oglinda în Biblia are un sens diferit față de ceea ce avem noi în contextul tradițiilor legate de înmormântare. Sufletele celor adormiți nu se rețin prin case cu ajutorul oglinzii, nici nu stau la poarta cimitirului „la strajă”, cu atât mai mult nu trec prin oglinzi din lumea aceea în lumea noastră și nu pot trage pe alți după el.
Să luăm aminte la cuvintele apostolului Pavel: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă”. (Epistola I către Timotei 4,7).
Maxim Melinti, 17.06.2017

11.06.2017

Răsplata drepților


„Răsplata drepților!” - Predica părintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperământul Maicii Domnului", s. Ghidighici, mun. Chişinău în prima duminica după Pogorârea Sfântului Duh (11.06.2017).

Evanghelia Duminicii (Matei 11,32-33,37-38;19,27-30):
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi va lua crucea sa şi nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine.
Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; oare, ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau ţarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi viaţa veşnică va moşteni. Dar mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă vor fi întâi.

09.06.2017

10 RECOMANDĂRI PENTRU SPOVEDANIE:




1. Pentru spovedanie nu există timp sau perioada anumită! Spovedanie nu este legată de post și de împărtășanie. Spovedania nu este „bilet” pentru împărtășanie. Ne spovedim atunci, când simțim greutate și povara păcatelor, patimilor, gândurilor și suferinților sufletești. S-a creat o „normă” greșită: s-a început postul, trebuie de schimbat regimul alimentar, trebuie de mărtusit păcatele, trebuie de mers la biserica de primit împărtășanie. Împărtășanie se oferă creștinilor pe parcursul anului întreg, nu pentru că ei au postit sau s-a spovedit, dar pentru că este hrana duhovnicească care se nouă „spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică”. Ne spovedim oricând, de preferință în afara slujbelor, și categoric nu în timpul liturghiei. Fenomenul care continuie să aibă loc în bisericile noastre, când creștinii fac cozi la spovedanie în timpul slujbei, și nu mai reușesc să asculte cântările și cuvintele rostite, fiind cu gândul să treacă cât mai repede la spovedanie și să se împărtășească. Deci și creștini și preoți trebuie să identifice un timp special pentru spovedanie, seara de exemplu.
2. Pentru spovedanie nu există vârsta! Se spune că de la 7 ani copilul este obligat să se spovedească. Mă întreb eu: Dar ce s-a întâmplat cu copilul la vârsta de 7 ani? Pentru a avea mereu conștiința curată și regret pentru faptele greșite, precum și corectarea lucrurilor este datoria tuturor oamenilor, și celor mari și celor mici. De aceea copilul poate să se spovedească și la 4 ani și la 10 ani, pentru înainte de asta pregătit de părinți și/sau lămurit de preot.
3. Înainte de a merge la biserica pentru a ne spovedi, facem examen de conștiință acasă, notăm pe hârtie, dacă dorim și ne este teamă că vom uita anumite probleme cu care ne confruntăm și de care dorim să ne debarasăm. Printre păcate de bază de la care trebuie să ne vedem corecți sau greșiți sunt mândria, egoismul, indeferența, lenea. De la el „derivă” altele. La fel, să nu operăm cu termine: păcate mari și mici. Păcatul înseamnă călcarea poruncii lui Dumnezeu, poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru.
4. Să nu ne fie rușine a mărturisi păcatele, să ne fie rușite de a le face! Având acest îndemn mergem la spovedanie. Pe preot nu înteresează păcatele noastre și viața noastră intimă, pe preotul trebuie să preocupe cât de departe v-ați întrainat de Dumnezeu și să vă readucă la relație bună și permanentă cu Hristos. În plus, preotul nu poate divulga păcatele creștinilor, lucrul asigurat chiar de legislația de stat.
5. Alegeți-vă un preot anumit pe care-l în veți socoti părintele duhovnicesc, adică un „tată” spiritual, la care vă veți adresa mereu pentru un sfar, încurajare sau dialog prietenesc. Nu căutați duhovnici cu barbă mai lungă, „văzători cu duhul”, căutați prieteni și susținători pe calea desăvârșirii spirituale.
6. Să nu uităm că spovedanie presupune schimbarea modului de viață! La ce ne folosește să spunem: „Mă căiesc Doamne că sunt curvar, că-mi bat soția...”, dacă, după spovedanie revenim exact la aceleași păcate. Încercați să vă eliberați de patimi! Dar pentru aceasta spovedania nu trebuie să fie formală, grăbită sau din obligație, ci una sinceră, hotărâtă de a schimba comportamentul, gândirea și viața.
7. Pentru ca spovedania să fie construită bine, nu folosiți șabloane. Eu recomand înainte de spovedanie să trecem cu ochii prin cele 10 porunci, rugăciunea „Tatăl nostru” și Noul Testament. Noul Testament sau Evanghelia pentru creștini este ca și o oglindă, în care privindu-ne, vedem neajunsurile și surplusurile noastre. Cu ajutorul rugăciunii „Tatăl nostru”, întelegem dacă iertăm pe cei din jur sau nu, dacă dorim ca Domnul să facă pe placul plăcerilor și visurilor noastre sau dorim ca voia Lui să se realizeze în viața noastră. Cu ajutorul celor 10 porunci vedem dacă avem pe un singur Dumnezeu sau ne închinăm la alți dumnezei: slava, bani, luxul etc.; dacă în zi de duminică suntem alături de restul creștinilor în biserica, dacă ne rugăm, facem milostenie.
8. Când ne spovedim, nu spunem: Mă căiesc înaintea ta părinte! sau Mă căiesc înainte Domnului, căci nu preotul dezleagă păcatele, ci Dumnezeu. Și dialogul trebuie să fie unul direct între creștin și Dumnezeu. Preotul este doar un martor, un pedagog, care vă ajută să facem o schimbare. De aceea cea mai corectă adresare ar fi: Mă căiesc înaintea ta Doamne!
9. Nu includeți în spovedania alte persoane, decât pe voi înșivă. Nu trebuie să vorbiți de păcatele soțului, soacrei, copiilor, vecinilor. Nu formați din spovedania telenovelă, cu mai multe personaje și actiunți!

10. Spovedania nu este o altă consiliere psihologică! Nu așteptați ca preotul să vă rezolve probleme de familie, de școală sau de serviciu, dacă nu vă cunoaștem, dacă nu comunicați, dacă nu vă rugăți unul pentru altul. Creștinii solicită de multe ori ca preotul-duhovnic să se roage pentru ei și familia lor, dar uităm și noi să ne rugăm pentru duhovnicul nostru. Având aceasta „conlucrare”, ajutăm reciprom pentru a depăși criză, suferință moral-spirituală și eliberare de gânduri și fapte patimașe.


Cu gânduri ales și binecuvântări, preotul Maxim Melinti

04.06.2017

10 RECOMANDĂRI PENTRU TINERI, CARE DORESC SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ



1.     Nu te poți cununa – ai cununia legată!” Dacă, din anumite motive, o fată sau un băiat nu pot să se căsătorească de mult, aceasta nu înseamnă că „cununia este legată” – ăstea sunt „basme băbești”. De aceea nu trebuie să pierdeți timp și banii cu umblatul pe la descântătoare și pseudo-călugări pentru a „dezlega cununia” sau „blestemul”!!! Rugați pe Dumnezeu să vă trimită pe cel/cea unic/a, schimbați mediul în care petreci timpul, schimbați anturajul, modul de viață, și cu siguranța veți avea parte de un viitor reușit.
2.      Pentru a conduce automobilul învățăm 3 luni, iar pentru a conduce viața de familie – ba! Mult timp ne preocupă alegerea rochiei, inelelor, localului, muzicanților. Însă timp pentru pregătire morală, psihologică și juridică nu există. Fapt pentru care avem un număr mare de divorțuri, violență domestică, copii abandonați etc. Este foarte important ca înainte de cununie, preotul să facă cunoștință cu tineri în cadrul orelor de catehizare/învățare, să le vorbească despre importanța căsătoriei, despre probleme cu care pot să se întâlnească aceștia, riscuri și pericole. În practică se întâmplă invers, preotul vede pentru prima dată tinerii însurăței în fața altarului deja la cununie, și, poate ultima oară.
3.      Alegeți haine cât mai decente pentru nunta dvs.! Toată frumusețea dvs. veți demonstra doar soțului dvs., care vă va aprecia la justa valoare. Nu zic că doamnele trebuie să fie îmbrobodite și cu mânece lungi, dar nici cu rochii transparente și decolteuri extravagante.
4.      Locul vă veți cununa trebuie să fie pentru dvs. a 2-a casă, de unde veți porni calea voastră, unde vă veți ruga frecvent, unde veți fi parte din comunitate aceasta, părticică vie a bisericii. Nu căutați biserica după principiul „acolo fotosesia va fi mai faină”. Căutați har și binecuvântarea lui Dumnezeu.
5.      „Cine calcă primul covor în biserica la cununie – acela va fi stăpân în casă”. Iarăși o poveste populară la care nu putem nici nu trebuie să punem importanță. Eu recomand tinerilor să-și pune în fruntea casei pe Dumnezeu. Iar peste ceva timp veți avea alt „stăpân” în casă – copilul dvs., și el, la rândul lui, vă va conduce pe voi, el vă va spune când să dormiți, când să mâncați, cum să vă îmbrăcați ;).
6.      „Nu ai nași de cununie – nu te poți cununa”. Tradiția de a avea nași de cununie este pur locală și se practică doar în Republica Moldova și România. Alte țări ortodoxe au așa-numiți martori, care nu au o funcție specială și importanță majoră la nuntă. În mod normal, noi ar trebui să acordăm atenție sporită nașilor de botez, care anume ei ar trebui să fie o pereche de creștini exemplari, iar nu „99 de cumetrii”, cum se practică tot mai des. De aceea, dacă tinerii nu pot găsi o pereche de nași de cununie, asta nu trebuie să-i oprească de a se căsători și de a se cununa. Contează intenția bună ale tinerilor, dorința de a trăi în dragoste și fidelitate la infinit. Despre alt obicei, care a pătruns în spațiul nostru, și anume de a avea 2 pereche de nași la cununie – este lipsit de logică morală și creștină.
7.      „Femeia să se teamă de bărbat”. Așa se încheie lectura din epistola lui Pavel care se citește la cununie. În acest moment unii din bărbați își mângâie orgoliu, zicând: „auzi fa, femeia trebuie să se teamă de bărbat!” Nu știu din ce motiv acești bărbați nu trag cu ureche ce s-a citit mai sus. De ce oare, după apostolul Pavel, femeia trebuie să teamă de bărbat: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea… bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5,25,28,29). Deci femeia trebuie „să se teamă de bărbat” nu pentru că el o bate, pentru că el este bărbat/mascul, ci pentru că iubește și îngrijește femeia sa, precum Hristos Biserica.
8.      Faceți act de caritate după nuntă. Informați-vă din timp, cui și ce ați putea oferi după nuntă. Înainte de nuntă, poate chiar în textul invitațiilor, informați pe oaspeți ce așteptați de la ei. Puteți indica ca în loc de flori să aducă jucării moi, hăinuțe pentru copilași, pe care, după nuntă le veți oferi la o casă de copii, familii defavorizate din localitatea dvs. La fel și mâncare, strânsă în cutii speciale, poate fi livrată imediat după nuntă persoanelor străzii. Puteți să faceți acest lucru personal, mediatizați și îndemnați pe alți să vă urmeze pilda.
9.      „Mă cheamă Gheorghe – hramul casei va fi de Sfântul Gheorghe”. La cununie tinerii aleg sfântul casei sau hramul casei. Sfântul casei nu neapărat trebuie să fie după numele soțului. Puteți alege oricare sfânt vă este aproape. Iarăși puteți să vă consultați cu preotul care vă va cununa (anume cu preotul iar nu cu vânzătoare lumânărilor). Să țineți minte neapărat ca în ziua când veți marca „hramul casei”, în ideal să mergeți împreună dimineața la biserica, să vă rugați pentru familia dvs., pentru copii, pentru părinți și nași (dacă sunt), să vă împărtășiți. După slujbă puteți să faceți milostenie. Iar după amiază, să poftiți la o masă decentă pe cei dragi și apropiați ai familiei dvs.
10.  Nimeni să nu vă spună că după o cununie, mai pot face încă două. Iubiți unul pe altul pentru ați trăi ultima zi din viața voastră, respectați unul pe altul, dăruiți dragoste și căldura inimii cu fiecare respirație, demonstrați că sunteți familie unica, unită și mereu îndrăgostită. Faceți din casa voastră o insula a speranțelor, a plăcerilor, a gândurilor bune și faptelor desăvârșite. Nimeni și nimic pe acest pământ nu are dreptul să vă despartă. Zidiți familia voastră pe principiul 3D: Dragoste, Dăruire, Demnitate.

Cu gânduri alese și binecuvântări, preotul Maxim Melinti