MITROPOLITUL ANDREI ȘAGUNA – UN CĂRTURAR, POLITICIAN ȘI IERARH ROMÂN DE SEAMA

 

MITROPOLITUL ANDREI ȘAGUNA – UN CĂRTURAR, POLITICIAN ȘI IERARH ROMÂN DE SEAMA

150 de ani de la trecerea la cele veșnice

Mitropolitul Andrei (din botez Anastasie) Șaguna s-a născut 20 dec. 1808/1 ian. 1809 st. n.), în Miscolţ (Miskolc), în Ungaria, într-o familie originară din Grabova, care trece în 1814 la catolicism. Studiile gimnaziale la Miscolţ şi gimnaziul călugărilor piariști Pesta (abs. 1826).

La 29 dec. 1826 trece la ortodoxie printr-o declarație scrisă în limba latină, din convingere și pentru că aceasta a fost religia strămoșilor.

Între 1826-1829 studii de filosofie şi drept la Universitatea din Pesta şi de Teologie la Seminarul ortodox din Vârşeţ, azi Serbia (din 1829).  În 1833 intră în obștea monahală a mănăstirii sârbești Hopovo, unde a fost tuns în monahism, cu numele de Andrei. Hirotonit ierodiacon. Profesor la Seminarul teologic din Carloviț (Karlowitz, în Voivodina, Serbia) și secretar al „Consistoriului arhidiecezan” de acolo (din 1834); ieromonah, protosinghel, „asesor” (consilier) mitropolitan și „administrator” (locțiitor) de egumen la mănăstirile sârbești Iazac (din 1838) și Beșenovo (din 1841). A fost arhimandrit și egumen la mănăstirile Hopovo (1842) și Covil (1845). După anul 1842 a funcționat un timp ca profesor în secția română a Seminarului teologic din Vârșeț și „asesor” al Consistoriului de acolo. Mărturisea mereu: „De o sută de ori dacă m-aș naște, tot preot m-aș face”.

La 15/27 iun. 1846 a fost numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu, iar la 2 dec. 1847 a fost ales episcop. În această calitate a lucrat mult pentru renașterea românilor din Transilvania, ridicarea chipului moral al clerului și a credincioșilor: „Pre românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deștept și cu voie cătră tot ce e adevărat, plăcut și bun să-i atrag”.

La 12/24 dec. 1864 Andrei Șaguna a devenit arhiepiscop și mitropolit al reînființatei Mitropolii a Transilvaniei, cu reședința la Sibiu.

Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena și independența ei administrativă și națională: „Biserica Ortodoxă din Transilvania trebuia să fie o instituție națională”.

După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane la Arad şi Caransebeş-a convocat un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (sept.-oct.1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica transilvăneană până  în 1925.  Principiile fundamentale ale acestui statut autonomia faţă de stat, sinodalitatea, adica participarea laicilor (2/3) alaturi de clerici (1/3) la conducerea treburilor bisericeşti - au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.

Școala teologică sibiană va cunoaște o  nouă etapă de dezvoltare și înflorire, odată cu venirea la Sibiu pe scaunul arhieresc a Sfântului Ierarh Andrei Șaguna. Din toamna anului 1846, acesta a dispus ridicarea „cursului clerical” de la șase luni la un an, introducând noi materii de învățământ: Teologia Pastorală, Metodul învăţătoresc, Exegeza și Gramatica românească. Scopul acestei inițiative a fost ca tuturor „candidaților la preoție să le fie dată posibilitatea să fie și învățători și astfel să corespundă și mai bine misiunii lor culturale de luminători ai poporului”.

Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul elementar şi mediu Ortodox românesc din Transilvania, punându-I sub îndrumarea Bisericii preoții-parohi erau directori ai şcolii „poporale” din parohia lor, protopopii „inspectori„ ai şcolilor din ,,tractul” lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul) „inspector suprem” al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic.  La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproape 800 de şcoli „poporale”, un liceu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat 1850), cu şcoală reală-comercială (înfiinţată 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad (înfiinţat 1868).  Documentele din arhiva jud. Alba demonstrează sprijinul bănesc dat de moţii din Bazinul Arieşului pentru edificarea localului din Brad. Contribuţia cea mai mare a avut-o Andrei Şaguna cu cei 2000 de fiorini dăruiţi gimnaziului. La inaugurarea gimnaziului de la Brad a participat şi Avram Iancu care a rostit un frumos cuvânt despre folosul culturii naţionale ce va fi chemat să o răspândească şi acest gimnaziu între moţii din Zarand.

La îndemnul lui, s-au scris peste 25 de manuale şcolare. La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1953 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic la Sibiu, care-i va purta numele de „Seminar Andreian” sau, mai târziu „Academia Andreiană” (1922-1948), cu două secţii teologice (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatuluiş pentru studenţii teologi şi preoţi, a tipărit o serie de manuale didactice - lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului. A trimis numeroşi tineri la Studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el.  

A avut un rol însemnat, alături de Ioan Pușcariu, la fondarea „Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (ASTRA), fiind primul ei preşedinte (1861-1866).

La 25 aug. 1850 se deschide la Sibiu „Tipografia eparhială”, întemeiata pe banii lui Şaguna, unde se tipăresc abecedare, catehisme, bucoavne, cărţi de muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie şi geografie, pentru şcolile săteşti-parohiale, pentru gimnazii şi, mai ales, pentru Seminarul Teologic din Sibiu.

Apreciat pentru activitatea desfăşurată, în 1850 primeşte titlul de baron.

La 1 ian. 1853 a înfiinţat ziarul „Telegraful Român”, singurul ziar din România cu apariţie neîntreruptă până astăzi şi care va găzdui în paginile sale problemele teologice și ale învăţământului în general. În anul 1857 începe strângerea fondurilor pentru o nouă catedrală în Sibiu. Împăratul contribuie cu 1000 de galbeni, iar Șaguna cu 24 000 de florini.

În 1858 Șaguna publică Biblia, a cincea după Biblia de la București (1688), a lui Ioan Bob (1795), a lui Gavriil Bănulescu‑Bodoni de la Petersburg (1819) și cea de la Buzău (1854) a lui Filotei. Șaguna face îndreptări de limbă și îi scrie prefața. El se declară de acord cu teoria circulației cuvintelor, în sensul că „acea limbă este bună, care e înțeleasă de toți românii de pretutindeni”. În 1870 a dispus ca în fiecare parohie să se țină cursuri serale pentru „neștiutorii de carte”.

Ca „om politic”, a îndeplinit un rol de seama în anii 1848-1849; preşedinte al Marii Adunări Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la BIaj din 3/15 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului la Innsbruck, Olmutz şi Viena, apoi Guvernului din Pesta în anii următori, fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor - a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiuniii române după 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, în 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi al Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863); după crearea Statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiri ,,activismului” în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, lângă Sibiu. Eminescu caracteriza așa pe ierarhul: „Destoinic diploman, Șaguna a fost un om politic din creștet până în tălpi, cum n-a fost vreunul din conducătorii noștri bisericești”.

În 1870 a fost ales membru de onoare al Acacademiei Române. Preşedinte de onoare al Societăţii  „Transilvania” din Bucureşti. Prin testament, el și-a lăsat toată averea Mitropoliei Transilvaniei, „spre scopuri bisericești, școlare și filantropice”.

Andrei Șaguna a trecut la Domnul în anul 1873 (28 iun.), la Sibiu, fiind înmormântat în satul Rășinari, jud. Sibiu.

În ședința din 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canoninizarea Mitropolitului Andrei Șaguna. Astfel, la 29 octombrie 2011, în cadrul sfintei liturghii din Catedrala de la Sibiu, a avut loc proclamarea canonizării ale mitropolitului, care de acum va figura în calendarul bisericesc ca Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, având ca zi de pomenire – 30 noiembrie.

Dr. Preotul Maxim Melinti

Biblia lui Șaguna (1856-1858)

Primul număr al ziarului Telegraful Român (1853)

Primul număr al Calendarului, ulterior numit Îndrumătorul Bisericesc (1852)

Operă:

Promemorie despre dreptul istoric al autonomiei bisericeşti-naţionale a românilor de religie răsăriteană, Sibiu, 1849, 15 p.;

Adaus la „Promemoria despre dreptul istoric al autonomiei bisericești-naţionale...”, Sibiu, 1850, 23 p.;

Memorial prin care se lămureşte cererea românilor de religiunea răsăriteană din Austria pentru restaurarea  Mitropoliei lor din punct de vedere al sfintelor canoane, Viena, 1851 şi Sibiu 1860, 23 p.;

Elementele Dreptului canonic al Bisericii drept credincioase răsăritene..., Sibiu, 1854, XXIV + 183 p.;

Istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene universale de Ia întemeierea până în zilele noastre, 2 vol., Sibiu, 1860, X + 422 p. (I) + IV + 316 p. (II) (vol.II a apărut şi în traducere germana, la Sibiu, în 1862, făcută de Zaharia Boiu şi loan Popescu);

Compendiu de Dreptul canonic al unei sântei, soborniceşti  şi apostoleşti Biserici, Sibiu, 1868, XLVIII + 452 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1885, XLVIII + 440 p.; ed. a III-a, Sibiu, 1913, XLVIII + 440 p.); a apărut şi în traducere germană „Compendium des Canonischen Rechtes...”, Sibiu, 1868, 449 + XLIV p., iar din germană în rusă „Kratkoe izlojenie kanoniceskago pravo”, St. Petersburg, 1972; parţial tradus în limbile greacă şi maghiarg;

Enhiridion, adecă carte manual de canoane ale unei, sântei, soborniceşti şi apostoleşti Biserici cu comentarii, Sibiu, 187 1, LII + 548 p.;

Manual de studiu pastoral, Sibiu, 1972, 8 + X + 302 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1878, XV + 270 p.).

 

Postume:

Memorialul arhiepiscopului şi metropolitului Andrei baron de Şaguna sau Luptele naţionale politice ale românilor, 1846-1873, Sibiu, 1889, XIV + 408 p.;

Memoriile arhiepiscopului şi mitropolitului Andrei Saguna din anii 1846-1871, Sibiu, 1923, 112 p.;

Gheorghe Tulbure, Mitropolitiii Şaguna.  Operă literară.  Scrisori pastorale.  Circulări şcolare.  Diverse, Sibiu, 1938, X + 460 p.;

Andrei Şaguna, Predici, cu un studiu introductiv de pr. Florea Mureşanu, Cluj, 1945, CX + 219 p.

 

Opere editate de Şaguna: Mărturisirea Ortodoxă  a lui Petru Movilă, Sibiu, 1855, 200p.; Chiriacodromion, adecă cuvântări bisericeşti pentru fiecare duminecă a anului, întocmite de Nichifor Teotoke... cu un adaus de cuvântări pentru sărbătorile domneşti..., Sibiu, 1855, 473 p.; Tâlcuiala Evangheliilor în Duminecile învierii şi ale sărbătorilor, Sibiu. 1857, 206 p. (ed. a II-a, 1860); Manual de Teologia Morală  creştinească...  Sibiu, 1855, VIII + 300 p.; Biblia adecă dumnezeiasca Scriptură a Legii cei Vechi şi Noui după originalul celor saptezeci şi doi de tâlcuitori din Alexandria.... 2 vol., Sibiu, 1858, XXII + 920 + 240 p.; Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sibiu, 1867, 478p.

A reeditat aproape toate cărţile de slujbă, între care se impun cele 12 Mineie (1853-1856), după ediţia de la Buda, din 1804-1805.

            A tradus din slava veche: Hirotesierul (1861), Rânduiala sfinţiri bisericilor(1862) şi Rânduiala sfinţirii de episcop (1965).

 

Bibliografie generală:

IORGA, N. Andrei Șaguna / Iorga N. Oameni cari au fost / Ed. îngr., pref. și coment. de Iu. Colesnic. – Chișinău, 1990. – P. 44-52.

PĂCURARIU, M. Șaguna Andrei / Mircea Păcurariu. Dicționarul Teologilor Români, Ediția a doua revăzută și întregită, Editura Enciclopedică. – București. – 2002. – P. 468-471.

PLĂMĂDEALĂ A, Momentul Șaguna în istoria Bisericii Transilvanie // Magazin Istoric. – Nr. 6, iunie/1997. – P. 3-6.

Mausoleul mitropolitului Andrei Șaguna [Resursă electronică] // https://ro.wikipedia.org/wiki/Mausoleul_mitropolitului_Andrei_%C8%98aguna (accesat la 06.12.2022)

MINIMALISM = CREȘTINISM

 

Trăim epocă consumistă, unde zilnic branduri, magazine, presa și rețele de socializare fac publicitate despre haine, gadget-uri, bijuterii, produse alimentare, transport, mobilă și alte obiecte, pe care „trebuie” să le cumperi și să le ai în casă. Odată și odată îți dai seama că casa ta se transformă într-un depozit de lucruri pe care nu le folosești, s-au deteriorat sau au ieșit din modă. Apar numeroase sfaturi, recomandări și stiluri de viață care te cheamă să fii modest și să faci o curățenie generală în dulapul și viața ta.

Unul din aceste mișcări, se cheamă minimalism.

Credința creștină și minimalismul merg mână în mână. Iisus a trăit un stil de viață simplu, minimalist. Nu deținea bunuri: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul. (Luca 9, 58).

A petrecut timp cu prietenii, cu ucenici, cu lume: Voi sunteţi prietenii Mei (Ioan 15, 14).

El și-a petrecut cea mai mare parte a vieții Sale pământești călătorind pentru a-i ajuta pe alții, învățând, propovăduin și vindecând: Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. (Ioan 4, 23).

Dar să vedem ce învață totuși minimalism și ce învață creștinism!

Minimalism promovează folosirea moderată a hainelor.

Ce învață Evanghelia? Cel ce are două haine să dea celui ce nu are (Luca 3, 11).

Minimalism promovează reducerea deșeurilor alimentare.

Ce învață creștinism? Post, înfrânare, milostenie: Ce învață Mântuitorul?: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. (Matei 6, 25-26).

Minimalism îndeamnă la o eliberare de lucruri inutile, de prisos, de lux.

Ce spune Hristos în pilda despre bogatul nebun: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale... Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca 12, 15, 20-21).

Minimalism îndeamnă să ieșim de locuințele noastre, să cunoaștem lumea, să călătorim.

Biserica ne încurajează să facem pelerinaje pe la mănăstiri și locuri sfinte din lumea ortodoxă.

Minimalism spune să renunțăm la convorbiri virtuale și să vorbim pe viu, unii cu alții

Biblia ne susține: Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!  (Psalmii 132, 1).

Minimalism încurajează generozitate.

Mântuitorul Hristos spune: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei 5, 7).

Așadar, dragii mei, tineri și tinere, frați și surori. Biblia totdeauna este Actuală, totdeauna este în Trend, totdeauna este în Vogue.

Minimalismul ajută la crearea unei ordine în dulap, în casă, în baie.

Creștinismul ajută la crearea unei curățenii în suflet, în cuget: Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. (Luca 11, 34).

A trăi ca un minimalist nu înseamnă neapărat să-ți vinzi casa și să trăiești în pădure, precum făceau mari sfinți, asceți, cuvioși și cuvioase.

A fi un minimalist creștin înseamnă doar să-ți pui o întrebare simplă înainte de fiecare nouă achiziție sau angajament pe care îl faci: Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. (Matei 6, 19-21).

Vrei să fii în trend? Îți place doctrina minimalistă? Dacă ești un creștin corect – atunci vei reuși să fii și un minimalist adevărat!

Descoperiți Învățătura creștină! Fiți fericiți și bogați sufletește!

Preotul Maxim Melinti

 

 

CHEMAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

 

Predica părintelui Maxim Melinti, paroh al bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Ghidighici, mun. Chișinău, la pericopa evanghelică a Duminicii a 2-a după Cincizecime (Matei 4, 18-23):

În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și, de acolo mergând mai departe, a văzut pe alți doi frați: pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor.