Persoane interesate

29.05.2017

Și iarăși despre „BISERICA, FEMEIA ȘI MENSTRUAȚIA”




Acum 2 ani, am scris pentru EA.MD: Necurăţia trupească a femeii nu este şi nici nu poate fi un impediment de a intra în biserică! Cu regret, mai mulţi preoţi şi oameni în etate sunt „preaexageraţi” la acest capitol, făcând abatere de la tradiţia bimilenară a Bisericii şi nedorind să revădă problema în actualitate. Necurăţia femeii este ceva firesc, la fel ca și curgerea nasului. Aşadar, femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică, să se roage, nu neapărat lângă uşa bisericii şi să ia aghiazma şi prescură.
Cei, care apără „dogma necurăției femeii” în perioada ciclului menstrual, fac referințe la cartea Leviticul cap. 12, vers. 2,4 și 15, 25-33: „Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.”
Dacă ținem de această regula cu privire la necurăția femeii, de ce atunci mâncăm carne de porc, care era interzisă în tradiția iudaică și stipulată în cartea Leviticul din Vechiul Testament, capitolul 11? Pentru că în Noul Testament Dumnezeu spune lui Petru: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate” (Faptele 10,15), adică ceea ce Dumnezeu a curățit cu sângele Său și cu moartea Sa de pe cruce, și nu spune nimic despre necurăția mâncărurilor și cu atât mai mult, despre necurăția femeii.
Canonul 1 al Sfântului Atanasie cel mare spune următoarele: Căci spune-mi mie, iubite şi preacu-cernice, ce păcat sau necurăţie are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimi­nă prin nări şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem săspunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din pute­rea curată un lucru spurcat? „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu”, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), „apoi nimic necurat nu avem în noi”; fiindcă numai atunci ne spurcăm când făptuim păcatul cel prea puturos.
Așadar, ciclul menstrual este ceva firesc, natural. Deci să atragem atenția la necurăția inimii și vorbelor: „cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om” (Matei 15,18).
Să luăm aminte la cuvintele lui Pavel: „Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15).

Maxim Melinti, 29.05.2017


Un comentariu :

  1. Parintele Rafail Carelin,,Defectatia tot este un proces firesc dar nu-l savarsim oriunde.Si miinele ne spalam dupa aciasta."Deasemenea vedeti canonul Sf.Timotei,Nicodim Mandita ,,Calea sufletelor in vesnicie"referitor la tema data.Imi pare rau duceti lume in eroare.Sunteti prea tinar,am cunoscut calugari batrini adevarati duhovnici care vorbeau altfel decit mata. Cine esti de-i contrazici????????

    RăspundețiȘtergere