Doream să fiu în ceruri

Lumina din lumină,

Hristos stă în Grădină,

În Rai dumnezeiesc

Şi vrea să mă trezesc.

Căci viaţa mea cea scurtă

Petrec eu fără rost

Dar vine ceasul morţii

Iar eu stau ca un prost.

Şi stau, nepăsătorul

Trăind ca un beteag,

Cu ura şi omoruri

Chiar neavând pribeag.

Trăiesc! Aşa îmi place!

Şi viaţa o iubesc.

Şi gura nu îmi tace,

Continui să bârfesc.

Dar Tu aştepţi Iisuse

Şi poate că-n zădar

Şi totuşi mi-ai trimis

Dumnezeiescul har.

Din mila mi-ai trimis

Pe cap mi-ai revărsat

Şi iată m-ai convins

Spre Tine am alergat.

La Tine vin eu, Doamne,

Deschide-mi uşa larg

În ceasul cel de moarte

Te rog, să nu mă laşi.

Primeşte-mă, Stăpâne,

Eu tare Te iubesc.

Doar sufletul suspină

De iadul mă-ngrozesc.

Mă tem de-a Ta urgia

De focul cel nestins.

Mă tem de-a Ta mânia

Nu asta mi-am pretins.

Doream de mult Lumina,

Lumina lui Hristos.

Alături de Maria

Mama lui Iisus.

Doream să fiu în ceruri,

În Rai dumnezeiesc

Să fiu acolo pururi

Şi mila să cerşesc.

            Pr. Maxim Melinti