80 de ani de la inaugurarea
Turnului Dezrobirii Basarabiei
(1 noiembrie 1942)
În luna noiembrie anului 1942 în Basarabia au loc un șir de acțiuni
importante: inaugurarea Turnului Dezrobirii Basarabiei din Ghidighici și
resfințirea Catedralei „Nașterea Domnului” din Chișinău.
La 1 noiembrie 1942 are loc inaugurarea și sfințirea monumentului „Turnul
dezrobirii Basarabiei”. Monumentul a devenit un simbol al românismului
basarabean. „Ca şi Columna lui Traian”, Turnul a
devenit un document viu de unire sfântă și legătură între cele două maluri.
Evenimentul de deșteptare națională a fost reflectat în presa timpului, dar și
în cronicile martorilor oculari.
Locul acesta pentru construcția era o colină din preajma gării Ghidighici,
de unde, în zilele 15-16 iulie 1941, generalul Ion Antonescu, conducătorul
statului, a condus luptele de eliberare a orașului Chișinău. „Va fi un monument
măreț, de aproape 20 m înălțime, și va costa nespus de puțin” – a spus
prefectul, adresându-se către scriitor. Această consemnare se conține în cartea
„Cutreierând Basarabia dezrobită”, apărută la Editura „Dacia Traiana” din
București în anul 1943. Alte date despre acest monument nu am putut găsi.
Evenimentul punerii pietrei de temelie a avut loc la 4 august 1942.
Serviciul divin a fost oficiat de către Efrem Tighineanul,
Arhiepiscop-Locotinent de Chișinău, însoțit de un sobor de preoți. Apoi, cei
prezenți au semnat actul de fondare: „Guvernământul provinciei Basarabia, în
anul 1942 în luna August ziua 4 sub domniea Regelui Mihai I, Conducător al
Statului fiind Mareșal Ion Antonescu, Vice-Președinte al Consiliului de
miniștri, profesor Mihai Antonescu și Guvernator al Basarabiei g-ral Const. Gh.
Voiculescu, pusu-s’a piatra fundamentală la acest turn hărăzit să aducă aminte
veșnic rândurilor de oameni care vor mai veni luptele care s’au dat pentru
dezrobirea pământului basarabean”.
Înainte de a pune piatra de temelie, Guvernatorul Basarabiei, Constantin
Voiculescu a ținut un cuvânt, „scoțând în evidență importanța acestui turn care
va fi o chezășie a jertfelor depuse de Patrie pentru dezrobirea Basarabiei și
va aduce aminte tuturora din generațiile ce vor veni vitejia și culmile înalte
de istorie, pe care a trebuit să se urce Neamul Românesc”.
Locul pentru construcția acestui complex arhitectonic a fost ales de
Guvernământul Basarabiei, condus de generalul Constantin Voiculescu. Era în
direcție NV față de Chișinău. Construcția monumentului a durat două luni de
zile. Materie primă (piatră) era din abundență. Masivele dealurui din piatră
era în apropiere, începând de la cheile Bâcului, de lângă gară și până la
cheile mari spre Chișinău, la locul numit „în deal la chei”, urmând apoi șesul
Bâcului spre Visterniceni-Chișinău.
Monumentul a fost ridicat în 60 de zile. . La el au lucrat peste 500 de muncitori.
La cererea autorităţilor locale, lucrarea a fost concepută şi condusă de
arhitecţii Octav Doicescu şi Dumitru Ghiulamila, şef de lucrări fiind Soare
Stoianu.
Piatră de construcție a fost adusă cu căruțele de la carierele din
Ghidighici și din Cricova. Au lucrat aici câteva sute de muncitori din satele
învecinate: Ghidighici, Trușeni, Strășeni, Petricani, Durlești, de la gara
Ghidighici.
Mai întâi s-a construit o platformă din piatră și beton, de formă pătrată,
cu latura de cca 60 m, înaltă de cca 1,5 m, pe care s-au înălțat cele trei
componente: Turnul, care era partea
principală, Pisania, înăltă de
câțiva metre, cu inscripții pe ea,
Colonadele (propilee) – 24 de stâlpi de piatră.
Turnul avea o formă pătrată cu latura de cca 10 m și înălțime de
cca 30 m. Partea de sus era crenelată. Deasupra turnului era arborat steagul
tricolor al României. Pe pereții laterali erau incrustate stemele județelor
Moldovei lui Ștefan cel Mare. La intrare în turn, pe perete, era un basorelief
în piatră, reprezentând o scenă din Columna lui Traian: împăratul roman
înconjurat de generali din suita sa. Tot aici erau scrise cuvintele mareșalului
Antonescu: „Ca și Columna lui Traian,
suntem unde am fost și rămânem unde suntem”.
Lângă ușa de intrare erau doi soldați care străjuiau. În interior se urca
pe o scară helicoidată, ce avea 6 paliere pentru odihna celor care vizitau
turnul. În jur era o pânză cu scene din istoria poporului român, ce urmau a fi
dăinuite în piatră. Marii voeievozi ai neamului urmau să fie reprezentați în
aceste fresce. Urma apoi o cameră de reculegere în memoria celor care au căzut
în luptele pentru eliberarea Basarabiei. În partea de sus a turnului era o
hartă în relief a României.
De sus se deschidea o priveliște încântătoare asupra împrejurimilor în amonte
de gara Ghidighici, pe valea Bâcului spre Strășeni și în aval spre șesul
Bâcului și orașul Chișinău. Pe timp senin se vedeau bine atât satele din jur,
cât și apele Nistrului. Tricolorul fâlfâia în bătaia vântului.
Pisania, înaltă de cca 10 m, ridicată, la mică distanță, în fața
turnului, avea următorul conținut:
„S-a înălțat acest turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai
I, conducător al statului fiind mareșarul Ion Antonescu, vicepreședinte al
Consiliului de Miniștri fiind dl Mihai Antonescu și guvernator al Basarabiei
general Constantin Voiculescu. Construit pe locul unde Ion Antonescu, în ziua
de 15 iulie 1941, a urmărit și a condus operațiile pentru eliberarea orașului
Chișinău. El era comandantul de căpetenie al armatelor româno-germane. TURNUL
DEZROBIRII – simbol al faptelor glorioase de arme ale armatelor române și germane
și strajă neclintită a drepturilor noastre
pentru aceste pământuri – este predestinat să servească generațiilor
viitoare ca loc de reculegere, înălțare morală și mândrie națională. Septembrie
1942”
În imediată vecinătate a turnului erau amplasate colonadele (propilee), 24 de stâlpi din piatră de cca 10-12 m
înălțime, stând câte 12 față în față, legați sus cu o centură de beton, totul
descoperit, iar printre stâlpi se putea trece. Pe aceste colonade erau înscrise
unitățile militare care au participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei.
De la colonade spre turn ducea o cărare de plăci de marmură. În jurul
platformei au fost plantate diferite specii de copaci, pomi, care dădeau o notă
deosebită întregului ansamblu arhitectonic. Pe atunci, această construcție era
unica în felul ei.
Seara, la sala Expres, s-a defășurat un bogat program artistic cu dansuri populare, muzică corală, recitări ș.a.
Evenimentul au fost înregistrate de fotograful german Willy
Pragher.
Preotul Paul
Mihail, participant nemijlocit la acest eveniment, ne-a lăsat următoarea
descriere:
„La ora 2 p.m.
am fost prezent pe locul unde s-a ridicat Turnul Dezrobirii, un bloc imens de
piatră așezat într-o frumoasă priveliște naturală. Evocator și măreț! Am stat
nu departe de oficialități. Am putut privi și admira pe Regele, am văzut toată
desfășurarea programului și am rămas profund impresionat de patriotica și de
omagiere cuvântare a prof. Mihai Antonescu, primul ministru al Țării. Ce vervă,
ce expresie, și ce ținută oratorică! Momentul culminant, când apare Regele pe
crenelurile turnului, mulțimea ovaționează, corul Basarabiei din 450 persoane
sub conducerea prof. de la Școala de cântăreț Mihai Stegaru, intonează Imnul
Regal, iar razele soarelui ce apune ca un nimb luminează figura Regelui.
Printre stâlpii și coloanele de piatră, umbrele soarelui apus sărutau
inscripțiile unităților și regimentelor de eroi care dezrobiseră Basarabia.
În general, noi,
partcipanții la serbarea dezrobirii Basarabiei, tineri, elevi și chiar simpli
trecători, am simțit o mare desfătare de rezonanță patriotică și afirmativă
demonstrației românească, rămânând cu amintiri de neuitat.
Eram tineri, cu
mare credință în drepturile poporului român pe aceste vechi ținuturi
strămoșești, drepturi care se cereau atunci și se cer și astăzi a fi
îndeplinite așa cum sunt argumentate prin toate documentele, prin viețuirea
continuă de peste 2000 de ani a neamului românesc pe aceste meleaguri. Cetățile
de pe Nistru, care ne-au apărat de-a lungul istoriei, sunt toate construite pe
malul drept, și nu dincolo.
Așa cum la Carei
este un monument impozant în memoria celor care au luptat în vestul țării
pentru apărarea pământului strămoșesc, așa cum este, în centrul României,
Mausoleul de la Măreșești, la fel a fost ridicat, în răsăritul țării, un mare
complex monumental în memoria celor care s-au jertfit pentru noi, cei de azi,
pentru neamul, credința și limba străbună. Imediat după 23 august 1944 acest
măreț monument a fost distrus. În doi ani de existență el nu a putut fi
cunoscut de opinia publică românească. Generațiile postbelice nu au auzit
despre turnul dezrobirii și anu au văzut acest monument. Recent s-a aflat că
schițele după care a fost construit monumentul de la Ghidighici s-au păstrat la
Marcu Anghel, arhitect din București (acum decedat), întârziind să fie
recuperate și, eventual, predate unor foruri militare sau instituții de cultură
ce le pot studia, fima sau tipări.
Ar trebui să fim
într-o mare unitate pentru a păstra cele ce ne-au lăsat strămoșii noștri. Să nu
uităm niciodată sutele de mii de români căzuți pe câmpul de luptă pentru
eliberarea Basarabiei. Să le îngrijim mormintele, care pentru unii nici nu sunt
cunoscute. Pentru păstrarea memoriei celor căzut pentru integritatea Patriei și
a Neamului nostru, trebuie să cunoaștem mai bine istoria propriului popor.”
Monumentul a fost distrus de către armata sovietică,
îndată după ocuparea Basarabiei în 1944.
* * *
La data de 29
septembrie 2016, în scuarul Catedralei Mitropolitane a fost inaugurat
monumentul reconstruit în cinstea Celor Trei Martiri – Patrioți
Basarabeni: Alexei Mateevici, Simion Murafa și Andrei Hodorogea, militanți ai
mișcării naționale de la începutul secolului XX. În cadrul evenimentului festiv, academicianul Mihai Cimpoi, prezent și el, a sugerat
autorităților să nu se oprească aici, următorul monument care ar urma să fie
restaurat Turnul Dezrobirii Basarabiei.
Sper
că va veni acea zi binecuvântată când Turnul Dezrobirii va fi instalat din nou
pe dealul Ghidighiciului, iar faptele, meritele și curajul înaintașilor noștri
va fi adus la cunoștință publicului larg pentru revitalizarea patriotismului
național și aprecierea trectului istoric!
Preot.
Maxim Melinti
