VENIȚI LA BETLEEMUL CEL SFÂNT!

Mesaj pastoral la Nașterea Domnului

Proverbul popular spune: „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”. Noi am începutul anul cu rugăciunea și continuăm să ne rugăm și să aducem laudă lui Dumnezeu.

Pentru creștini Hristos este cel mai desăvârșit model al rugăciunii. Viața lui Iisus pe pământ se începe cu cuvintele Fecioarei Maria adresate Elisabetei, care astăzi noi intonam la slujba Utreniei: „Mărește sufletul meu pe Domnul” (Luca 1,46). Îngerii vestesc păstorilor Nașterea Mesiei prin alte cuvinte celebre: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2,14). Hristos nu doar s-a rugat desine-stătător, dar a învățat și pe ucenici să se roage prin rostirea cuvintelor „Tatăl nostru care ești în ceruri”, făcând apel la rugăciune permanentă „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!” (Luca 22,40), care le-a amplificat Apostolul Pavel, zicând celor din Tesalonic „Rugați-vă neîncetat!” (I Tesalonic 5,17).

Hristos se roagă în Muntele Taborului, în Grădina Ghetsimani, pe Crucea Golgotei: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” (Luca 23,34). Și unul din cei doi tâlhari rostește fraza despirată „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.” (Luca 23,42), care le rostim înainte de primirea Euharistiei-Împărtășaniei. Întreaga viața Sa pământească era o rugăciune continuă.

Rugăciunea, după cum vedem, este un mijloc de comunicare cu Dumnezeu și un mod cel mai natural de a aduce mulțumire lui Dumnezeu. Mulțumire pentru moartea și învirea Sa. Dacă asumăm pe deplin jertfa lui Hristos, atunci căpătăm profundă recunoștință față de El, ne atașăm la acele patimi și viața noastră devine o compătimire, o paralelă cu viața pământească a lui Hristos.

La adunările noastre duminicale sau praznicale, nu facem altceva decât amintim sau facem comemorarea Cinei Domnești celei Mântuitoare, la Care Hristos ne-a oferit Trupul și Sângele Său, amintim de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire, amintim despre viața, moartea, învierea și înălțarea lui Hristos la fiecare liturghiei. De aceea primul lucrul care trebuie să memorizăm, creștini nu trebuie să se lege de data când marcăm Nașterea lui Iisus sau Învierea Lui, deoarece fiecare liturghie este o „retrospectivă”, o „re-trăire” a vieții lui Hristos.

Aici, anume aici, în Casa Domnului, unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Hristos, aici este și va rămânea Hristos în mijlocul nostru (cf Matei 18,20). Întrucât Biserica este „casa lui Dumnezeu” (I Timotei 3,15), noi ne facem aici fii ai Tatălui cresc, frați și surori în Hristos Domnul, chemați să fim părtași și martori al Nașterii lui Hristos, chemați la slava veșnică și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Aici, anume aici, ne asemănăm cu acei păstori, veniți în peștere, ca să se închine Pruncului Hristos. Păstori din Betleem, orașul regelui David, care din ebraică se traduce ca „casa pâinii”.

Astăzi Biserica noastră se transformă în Betleem – Casa Pâinii, deoarece Hristos este Pâinea vieții, iar noi, creștinii de azi, primim acest dar de mare preț, Pâinea și Vinul, adică Trupul și Sângele lui Hristos, nu pentru anumite merite, nu pentru că am postit, nu pentru că am făcut ceva bun, ci pentru „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16).

Am început un an nou cu Hristos, atunci când spuneam „Binecuvântează Doamne cununa anului bunătății Tale” (cf Psalmi 64,12) și doresc așa să-l continuăm și să-l trăim având mereu pe Hristos în inimile noastre.

Și să nu mai ascultăm vorbe că e anului Porcului și că neapărat trebuie să umplem casele noastre cu diferiți porcușori.

Umpleți casele voastre cu grâu, cu vin, cu untdelemn şi cu toată bunătatea, ca să dați şi celor lipsiţi (vezi slujba Cununiei).

Umpleți sufletele voastre cu gânduri bune și vorbe folositoare.

Umpleți inimile voastre cu dragoste față de Dumnezeu și apropele vostru.

„Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate!”[1]

Vreau anul dragostei și al iertării,

Vreu anul păcii și al împăcării!

Vreau anul fără de război

Vreau țara fără taraboi!

Să spunem: Stop indeferență!

Să naștem pace și prudență!

Să ne lăsăm de ură și minciună

Să umplem cugetul cu rugăciune.

Vreau toți copiii sănătoși,

Bătrânii veseli și frumoși.

Vreau s-avem anul cu Hristos

Și să ne ridicăm de jos

Să nu trăim ca păcătoși

Cu trup și sufletul frumoși,

Cu gând curat și credincios

Și s-avem anul luminos!

Preotul Maxim Melinti

7 ian. 2019

---

[1] Canon de rugăciune la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului

MOLDOVEANUL – OMUL CU PROBLEME, PRICINE ȘI SCUZE

Nu am cunoscut popoarele lumii, dar sunt ferm că convins că neamul nostru este cel mai mare specialist să se plângă pe soarta, pe probleme și nu se axează pe soluționarea, schimbarea sau înlăturarea problemelor.

De exemplu. Ați auzit la altcineva să se plângă că nu poate să se însoare/mărite că-i legată cununie; sau că nu poate să se lepede de beție și are probleme în familie că-i sunt făcute vrăji, blăsteme etc.

Și atunci se începe umblătură la infinit pe la mănăstiri, stareți, descântători, vrăjitoare și ghicitori. În loc să băgăm minte în cap, cineva ne bagă prostii de gen că nu ai fericire în viață, deoarece neamul/vecinul tău îți face rău. Și se pornește ură între frați și surori, vecini și colegi de serviciu. Iar „victimele” caută tot fel de amulete, talismane, icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți”, ață roșie pentru a fi protejați de deochi, vrăji și invidie. Dacă aduni toate ațeșoare roșii din Moldova, poți să faci sfoară până la Lună! Apoi „victimele” mai cumpără și tot fel de obiecte care să le aducă noroc și mulți bani în casă: broscuțe, icoana Sf. Ioan cel Nou de la Suceava etc. Trist. Vrem toate fără să depunem efort, stăruință, vocație, dragoste!

Câți din noi am citit macar una din cele patru evanghelii? Nu avem timp – aud mereu. Când să ai timp, dacă vii acasă și pornești televizorul ca să vezi ultimele știri, să privești un serial-două, show-uri etc, apoi mai deschizi calculatorul ca să vezi cine și ce a mai postat pe Facebook și Odnoklasniki și să pui câte un like și să scrii comentarii. Când să mai citești evanghelia după asta? De alte cărți nici vorba! Cum pun mâna pe carte – cum mă trage la somn. Dar când e vorba de un film, de o bârfă sau de o petrecere – nici nu ne este somn, nici gura nu ne doare, nici mâncare nu cerem! Câți dintre noi ascultăm cărți audio drum sau citim cărți în trasport? Dacă privim în pormoneul nostru, vom găsi acolo zeci de carduri de reducere pentru diferite super-marketuri, restauranturi, farmacii, saloane de frumusețe... Dar câte carduri de la librării? Cine are permis la vreo bibliotecă publică? Câte rafturi cu cărți ocupă polițele din casa voastră? Așa că găsim timp și bani pentru orice; iar două ore pentru slujbă duminicală, 20 de minute pentru lectură, 5 minute pentru vorbe și fapte bune – nu prea.

Intrând în orice casă modernă găsim TV cu un ecran mare, un calculator sau tabletă, un dulat plin cu suvenire aduse din vacanță de vară, o icoană de la cununie, poate o carte-două, atât. Și de ce se ne mai plângem pe ceva sau pe cineva? Cine e de vină: diavolul, vecinul? Nu! De vină suntem noi.

Doar că mai mare vină purtăm, deoarece ne văd copiii și ne copie pe noi și azi ei transformă Lumea noastră într-un deșeu, unde aruncă pe vecie literatura mondială, muzica și artă, spiritualitate și sport. Probabil că Democrit spunea că pentru un om înțelept se deschid porțile în întreagă lume. Iar filosoful antic s-a referit nu la înțelept cu diplomă de doctor în știință, ci la înțelept, care absoarbă toată bogăția lumii acesteia, pentru a da folosul societății, a aduce profit intelectual, fizic și cel spiritual.

Un alt exemplu. Cel mai mare magazin sportiv de altă dată din centrul Chișinăului s-a micșorat, deoarece împarte sălile sale cu maganize de telefoane, schimbul valutar, farmacie și încă numai știu ce... Numai avem nevoie de sport! În schimb a crescut numărul de farmacii, cabinete medicale și spitale private. Nu vă pace ceva grav în ceea ce facem noi? Renunțăm la sport, la modul sănătos de viață și apoi căutăm sănătate și frumusețe cu bani grei?

Doamne, când vom lepăda lenea, egoismul, lipsa de responsabilitate și vom începe să muncim, să iubim, să ajutăm, să credem și să trăim fericiți?

Oameni buni, nu există o vrăjală mai mare, decât acei „gândăcei” pe care-i avem în capul nostru și fobiile pe care le cultivăm în inima noastră. Totul se pornește din mintea și inimă. Nimeni și nimic altceva nu ne împiedică decât natura noastră leneșă și prină de scuze, argumente false, sute de explicații și lipsa de responsabilitate, pe care noi le tolerăm și le amplificăm zilnic.

Haideți odată pentru totdeaună să lăsăm basme că suntem cel mai muncitor și cel mai harnic popor din lume. Priviți ceea ce avem la noi Acasă și veți da seamă că suntem departe de chinezul sau japonezul, care se avansează economic, industrial și educațional pe plan mondial.

Nu suntem deloc nici „țară ortodoxă”, deoarece numărul de infracțiuni, crime, acte de violență, corupție arată inversul. Deci să nu ne fălim cu date statistici care ne leagă pe gât că suntem 97% ortodocși. Botezați Da, trăitori după evanghelie Ba!

Și iarăși repet că menirea preoților este anume să învețe oamenii să trăiască după evanghelia, iar nu după placul bunicilor, tradițiilor și obiceiurilor băbești. Dacă preoții vor face misiunea lor principală de a învăța să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele ca pe sine însuși, atunci și lumea se va schimba treptat. Orice schimbare necesită timp, răbdare, perseverență, speranță.

Preoții sunt obligați să învețe că creștinul trebuie să fie 24/24 reprezentantul/ambasadorul lui Hristos pe pământ și orice mișcare, vorbă, privire, acțiune să fie făcută ca și cum din numele lui Iisus, parcă ar face El cu mâna Sa proprie. Și bineînțeles că, îmbrăcându-ne în haina lui Hristos, nu putem să tolerăm dezmățul și orice nepăsare, indeferența și prostia cu care noi ne îmbrăcăm zilnic, dezbrăcându-ne/lepădându-ne de Hristos. Suntem copiii rătăciți, dar nu pierduți definitiv. Hristos ne așteaptă!

E timpul să ne întoarcem cu față către Dumnezeu și să începem a trăi în armonie cu cei din jur, cu natura, animalele și tot ceea ce ne ajută să fim fericiți și impliniți ca cetățeni și creștini.

Maxim Melinti, 02.01.2019

#creștinismulautentic