”HIV: Te privește! Privește pe fiecare!”

Un interviu cu părintele Maxim Melinti, parohul Bisericii “Acoperământul Maicii Domnului” din satul Ghidighici, mun. Chișinău

Părintele Maxim Melinti este și un activist civic, care se implică foarte activ în acțiunile de informare în rândul creștinilor cu privire la prevenirea infecției cu HIV/SIDA. El organizează seminare pentru elevi și cadrele didactice din școli în diferite localități din Republica Moldova. De asemenea, desfășoară flashmob-uri și alte activități împreună cu tinerii și enoriașii parohiei Ghidighici, în care se solidarizează cu persoanele infectate cu HIV/SIDA sau în mod special cu cele care prezintă un mare risc de a se infecta cu acest virus.

Părinte, deobicei preoții din Moldova sunt preocupați de alte aspecte ale slujirii și se limitează în implicarea lor în cadrul unor probleme ale societății mai stringente. Pe dumneavoastră ce v-a convins să vă implicați atât de activ? De ce v-a interesat subiectul HIV/SIDA?

Îmi aduc aminte, cum am participat la un seminar dedicate problemei HIV/SIDA, care s-a desfășurat la Mitropolia Moldovei. Sincer, am fost curios să aflu mai mult despre aceasta maladie, deoarece, unde în adâncul sufletului, purtăm anume prejudecăți și vroiam să-mi liniștesc conștiința. Informat, deci liber de prejudecăți și stereotipuri! Spre finalul seminarului am aflat multe și utile, care m-au motivat să fac ceva nou în misiunea mea – să ajut pe acești oameni, care sunt la fel oile din turma noastră, pe care putem și trebuie să le aducem la mântuire, nu-i putem ignora sau stigmatiza în baza infectării.

Foarte curând, a mai avut loc un seminar la Vila Verde, unde au participat reprezentanții mai multor ONG-uri specializate în domeniul prevenirii HIV/SIDA, precum și un număr de preoți. O mare parte de reprezentați din ONG-uri, care au exprimat un resproș în adresa preoților, că nu sunt cointeresați de ai ajuta pentru cei infectați cu HIV, refuzând de a le oferi asistența religiosă. Fapt pentru care persoane care trăiesc cu HIV, au fost excluși automat din Biserica, pe motiv că ar fi moleptiți pentru că au avut relații de concubinaj, adulter, prestarea serviciilor sexuale sau pentru că erau persoane din rândul LGBT. Aceasta stare cumva m-a provocat să lucrez și să merg mai departe în prevenirea și reducerea virusului HIV în societate noastră.

Care este reacția oamenilor în urma acțiunilor pe care le întreprindeți?
Dar a colegilor dumneavoastră preoți (și a ierarhilor sau conducerea Mitropoliei Moldovei)?

Primele încercări am mediatizat, fapt pentru care imediat am primit comentarii direct – în față, sau indirect – prin poșta electronica, scrisori anonime. Comentarii erau de genul: Aceștia au primit pedepsă de la Dumnezeu pentru păcatele săvârșite; Aceștia vor arde în iad; Acești sunt din Sodoma și Gomora și și-au luat răsplata. Alții mă criticau zicând că Biserica trebuie să se preocupe de altceva… Dar întrebând, de ce anume, nu am primit răspuns adecvat. M-o durut și mă doare că replici negative vinea și vin inclusive din rândul preoților, care nu dau dovada de dragoste și compasiune, dar provoacă ură și antipatie față de persoane care trăiesc cu HIV. Printre ei s-au regăsit și desidenți, care declarau că HIV/SIDA nu există, ci este o inveție pentru spălarea banilor și comercializarea medicamentelor.

Cea mai dură replica, deși nu adresată mie personal, ci persoanelor cu HIV, a fost spusă de PS Marchel, episcop de Bălți și Fălești, că „peste 90 la suta din homosexuali sunt bolnavi de HIV/SIDA”. Deși, medicii specializați vă pot demonstra că HIV/SIDA nu este boala persoanelor din grupul LGBT, dar este răspândită mai cu sema printe persoane heterosexuali, care mai frecvent fac adulter și practică sex neprotejat.

Cea mai gravă lovitură am primit întru-n an, când am participat la un proiect interesant, realizat de A.O. Inițiativa Pozitivă, cu sesiune foto. Timp îndelungat, panouri informative, pe care m-am regăsit și eu, putea fi observate prin toată țară. Alături de interpreți, actori și activiști civici, eram și eu cu urechi acoperiți cu mâinile. Și pentru aceasta acțiune am fost terorizat de unii din confrații mei, argumentând că nu-mi este loc pe panouri publicitare, că nu sunt vedetă!

I-ați inspirat cumva și pe alți slujitori să se implice în acțiunile de informare în rândul creștinilor din parohiile lor cu privire la prevenirea infecției cu HIV/SIDA? Care este rolul unui lider spiritual și al Bisericii în abordarea corectă a acestei probleme?

Am încercat și continui să vorbesc cu colegii mei – slujitori, despre problema legată de stigmatizarea și discriminarea persoanelor cu HIV, despre modul de transmitere infecției, cum poate fi tratatăt HIV. Cel mai important mesaj care pot să ofer slujitorilor sfântului altar, că persoane cu HIV sunt la fel oameni ca noi, care trebuie tratați la fel ca ceilalți creștini, cărora putem fără teamă oferi tainele bisericii: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtășania, Cununia, Sfântul Maslu. Ba mai mult, încurajăz pe preoți să vorbească despre HIV de pe amvonul bisericii, în școlile duminicale și instituții de învățământ, pentru a reduce riscul infectării, prin abstineță, fidelitate. Iar în caz dacă una din persoane este suspectă că ar fi fost infectată, să facă neapărat test la unul din centre, care oferă servicii gratuit și confidential. Și dacă se află că este infectat, să urmeze tratament ARV și să nu-și piardă relații cu familia, cu societate și comunitate creștină pe motiv de boală.

Numiți-ne vă rog cinci motive de ce slujitorii Bisericii ar trebui să se implice în soluționarea a acestei probleme, care este de fapt a întregii societăți?

1.      Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22,39).

Persoane care trăiesc cu HIV sunt și ei fii și fiicile noastre, care trebuie să fie tratate cu compasiune, dragoste, iar nu cu ură și discriminare;

2.      Bolnav am fost şi M-aţi cercetat (Matei 25,36).

HIV/SIDA este o maladie care la fel ca și alte maladii cunoscute în lume, fapt pentru care nu putem refuza de a oferi asistența religioasă acestor persoane;

3.      Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu (Iezechiel 33,11.)

Biserica este un spital, care tratează bolile sufletești și trupești, iar preoții, pot oferi perspectivă de a primi lecuire, suportul social și ajutorul umanitar, precum orice alt creștin din țara noastră;

4.      În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt (Ioan 14,2).

Noi nu putem să ne punem să locul lui Dumnezeu și să judecăm, să alungăm și să stigmatizăm aceste persoane;

5.      Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti (Ioan 5,14).

Să încercăm să ajutăm, să-I sprijinim să se tradeze, să ducă un mod de viață sănătos, să respecte regimul alimentar și cel medicinal.

Povestiți-ne despre prejudecățile creștinilor legate de împărtașanie, cu singuranță sunt creștini care se gândesc că dacă vor primi împărtașania din aceeași linguriță din care s-a împărtășit o persoană infectată cu virusul HIV, se vor contamina și ei.

Am avut o întâmplane. Am organizat un seminar într-un liceu din suburbia municipiului. La intrare am fost întâmpinat de o doamnă, de vârsta pensionarului, care s-a prezentat că este psihologul liceului. Din prag mi-a declarat că „copii noștrii nu sunt așa (adică nu au HIV – n.n.)” și că ei de multe ori au organizat lectii tematice despre SIDA. Ok. Nimeni nu vrea să spună că copii voștrii sunt „așa”, dar am venit să previn și să vorbim despre mituri. În discursul meu am atins și subiectul împărtășitului cu o singură linguriță, mai ales dacă la împărtășanie este persoana cu HIV. Tot doamna psiholog a sărit cu gura înainte, că împărtășanie poate fi administrată persoanei infectate, dacă lingurița este din argint. Pauza. Eu zic, și dacă eu la Ghidighici nu am așa lux, atunci nu împărtășim? Copii au început să râdă! Zic, dacă ar fi fost transmisibile infecții HIV și TB, cei mai bolnavi ar fi fost eu, preotul, care stau de fața dvs, pentru că tot cea ce rămâne în potir, consum eu. Dar, din câte puteți observa ușor, sunt sănătos, frumos și bolfos! Din nou licienii s-au râs, iar doamna a rămas mincinoasa în ochii publicului. Și spun acest lucru, deoarece în mare parte, asemenea seminare și lecții se fac de oameni nepregătiți, tot cu stereotipuri și mituri arhaice și programul se oferă pentru darea de seamă sau mediatizarea. Ca rezultat, tineri nu au cunoștințe elementare în domeniul educației sexuale, prevenirea și tratarea bolilor sexual-transmisibile. 

Părinte Maxim, dumneavoastră activați în cadrul instituțiilor penitenciare în calitate de preot capelan, de asemenea sunteți preşedintele sectorului sinodal pentru activitate pastorală în instituţii penitenciare din cadrul Mitropoliei Moldovei. Care sunt acțiunile pe care le întreprindeți dumneavoastră și ceilalți preoți capelani în penitenciare cu referire la subiectul HIV/SIDA?

Cu preoți-capelani din cadrul sistemului penitenciar am organizat lecții și seminare despre visului HIV și Tuberculoza. Acest subiect în special ne preocupă, deoarece și între noi sunt preoți cu poziții și păreri greșite, lucrul care nu ne face față în sistemul penitenciar și nu ne ajută să adunăm pe deținuți în fața Mântuitorului Hristos, care caută oaia cea rătăcită și, când o găsește, o poartă umerile Sale. Pe lângă aceste lecții și seminare, oferim literatura și material specific pentru aprofundarea cunoștințelor în domeniul prevenirii și reducerii virusului HIV în rândul deținuților. Ca și la libertate, explicăm că visului nu se transmite pe sărutarea obiectelor sfinte, prin împărtășanie și alte slujbe religioase de la biserica.

Sunt marginalizați deținuții infectați cu virusul HIV de ceilalți deținuți sau de către angajații penitenciarelor? Cu ce fel de probleme se mai confruntă deținuții infectați cu acest virus în penitenciare?

Deținuți, cărora s-a depistat statutul HIV, sunt marginalizați și descriminați de restul deținuților. Deși, statutul HIV nu se declară în public, totuși în penitenciare deținuții n-au cum să ascundă acest moment față de „cei mai mari”. Să nu uităm că după gratii există subcultura, care reglementează locul și poziția fiecărui deținut. Am cunoscut un deținut, care nu dădea mâna la salutare, din motive că avea HIV și automat trecut în rândul umiliților. Mulți din colaboratori penitenciarelor la fel poartă mituri și informații greșite cu privire la virusul HIV, și manifestă fobie și distanță specifică vis-à-vis de aceasta categorie, ca să nu se molipsească cumva.

În final, aș vrea să vă rog să veniți cu un îndemn pentru toate persoanele infectate cu virusul HIV/SIDA, dar și pentru apropiații lor.

Fraților și surorilor, bolile, problemele și neajunsurile cu care ne confruntăm noi de zi cu zi, nicidecum nu trebuie să ne destanțeze. Biserica lui Hristos, institutul care emană dragoste și compasiune, vă învită să găsiți sprijin, ajutor, susținere și consiliere. Familiilor și celor apropiați dorim să aibă multă înțelepciune și curaj ca să nu stigmatizeze și să aducă suferințe în plus semenilor lor infectați. Cea mai mare boala și infecție cu care s-a contominat lumea noastră cu este SIDA, ci indeferența, egoismul și mândria noastră. Din cauza acestor „maladii” contemporane mor oameni cu profesie și studii, sunt exilați mame și copii. Dați dovada de buna-înțelegere și răbdare. Lumea noastră poate și trebuie să fie rezidită pe principiul celor 3D: dragoste, demnitate și dialog. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! 

A interviat Ion ANDRONACHI

BISERICA E CA UN SPITAL

Biserica e ca un spital unde vin oameni cu diferite boli și misiunea preoților să ofere vindecare, dar nu pedeapsă și invinuirea în fapte săvârșite!

Дорин Галбен (Dorin Galben): În ultima perioadă cunosc tot mai multe persoane care nu mai țin post și nici nu mai merg la împărtășanie. Înseamnă asta că oamenii și-au pierdut încrederea în cele sfinte?

Eu: Desigur, sunt foarte mulți oameni dezamăgiți. Spre exemplu, o femeie a făcut avort și a mers la biserică să se spovedească. Pentru asta preotul i-a dat canon zece ani să nu se împărtășească. Acest lucru e total greșit. Imaginează-ți că mergi la medic cu intoxicare după sărbători. Ai tras o șampanelă, o bericică sau un coniac și ai mâncat ceva nepotrivit. Ajungi la urgență și acolo la intrare medicul îți spune: „Zece ani să nu te mai văd aici. Cum ai putut să-ți permiți să vii în spațiul nostru curat cu intoxicație?”. Vă imaginați, dacă medicii ar trata într-un asemenea mod pacienții?! La fel și biserica este ca un spital unde vin oamenii cu diferite suferințe sau boli. Misiunea noastră, a preoților, e să vindecăm aceste răni. Dacă atitudinea este necorespunzătoare, oamenii se dezamăgesc și nu mai vin la biserică. 

Maxim Melinti, 27.04.2017

#crestinismulautentic

http://www.timpul.md/articol/maxim-melinti-preotul-bisericii-ghidighici-obiceiul-de-a-manca-printre-morminte-este-o-batjocura-adusa-bisericii-107957.html

În atenţia instituţiilor mass-media din Republică

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media din cadrul Mitropoliei Moldovei vă aduce la cunoştinţă despre desemnarea unor reprezentanţi ai Bisericii în vederea expunerii publice şi oficiale în diverse aspecte, după cum urmează:

Sursa: mitropolia.md

Prima oră: Lucrurile mari se fac din dorinţă, plăcere şi implicare!

Acum când trăim într-un secol tehnologizat e foarte greu să te gândeşti şi la suflet.

Este o vorbă din bătrâni, care glăsuieşte aşa: să faci ce face popa, nu ce spune popa. Şi cel mai bine decât un slujitor al bisericii, cine să urmeze spusa, decât chiar un preot.

Şi iată aşa se face că, Părintele Maxim Melinti, zi de zi, impresionează enoriaşii localităţii Ghidighici anume prin fapta sa, crezul şi îndemnul său spiritual.

"Desigur nu este uşor să aduci copii la biserică, mai ales de-a ale oferi perspectiva de a cânta, să vină la repetiţie", a spus Parohul bisericii din satul Ghidighici, Maxim Melinti.

"Nouă ne place să ne petrecem timpul liber aici, ne întâlnim de două ori pe saptămână"

"Eu mi-am perfecţionat vocea, înainte îmi era ruşine să ies în faţa lumii să cânt".

Acum, copiii bucuroşi şi dornici de cunoştinţe vin cu mare plăcere la orele de canto. Şi asta nu e tot, a mai angajat şi un pictor, care îi învaţă pe tineri să picteze.

Aşa cum actualul lăcaş este cam şubred, iar spaţiul puţin, cu ajutorul localnicilor, preotul a demarat lucrările de construcţie a noii biserici şi a unui centru pentru familiile social vulnerabile. Pentru toate acestea are nevoie de bani ca să-şi ducă la capăt intenţiile nobile.

"La momentul dat nu avem încăpere pentru şcoală şi este un mare minus, copiii sunt mereu puşi în situaţii când în biserică, când afară, nu avem condiţii potrivite, pentru asta în perspectivă avem construcţia unui centru social, unde va fi şi şcoala de pictură, pe lângă alte ateliere", a afirmat Parohul bisericii din satul Ghidighici, Maxim Melinti.

Si cind ne gindim cum a inceput totul, chiar te face sa crezi, ca lucrurile mari se fac din dorinta, placere si implicare totala a tuturor celor care le pasa.

Munca e muncă, dar nici odihna activă nu e de neglijat. Pe timp de vară, alături de o echipă, organizează aşa zisele velo-pelerinaje pentru promovarea modului sănătos de viaţă, dar şi cunoaşterea locurilor pitoreşti.

"În primul an am fost nevoiţi să inchiriem biciclete, pentru ca nu aveau toţi biciclete, le-am împrumutat de la o cunostinţă din oraş", a adăugat Părintele.

Ca să convingă tot mai mulţi enoriaşi, părintele doreşte să organizeze o cursă adevarată, pe o distanţă de 200 de km, ce include şi vizitarea mai multor lăcaşe sfinte.

Noi ce putem adăuga, decât: Drum bun şi Doamne ajută!

Sursa: prime.md

La Ghidighici se vor construi un centru social i o biseric nou

Şcoala de Pictură "Zografos" din parohia Ghidighici

Gest de patriotism în cimitirul din Ghidighici

Sfintirea Penitenciarului nr. 16 - Pruncul

La data de 7 februarie 2012, preoţii capelani ai Departamentului Mitropolitan Relaţiile cu Forţele Armate şi Ministerul Justiţiei: prot. Corneliu Dobrogeanu, prot. Maxim Melinti, pr. Eugen Ionaşco, pr. Teodor Spătaru şi pr. Nicolae Andrieș au săvârşit un serviciu divin în incinta paraclisului "Sfântul Gheorghe" din cadrul Penitenciarului nr. 16 - Pruncul.

În cadrul slujbei au fost sfinţite edificiile instituţiei: blocul administrativ, blocurile spitalului, Casa Mamei şi a Copilului şi alte edificii auxiliare.

La slujba de sfinţire au participat reprezentanți ai administrației în frunte cu domnul Serghei Bătrâncea, locotenent-colonel de justiţie, şef al Penitenciarului nr. 16 şi deţinuţii care se află în instituţia dată pentru efectuarea unui tratament staţionar.

Cu acest prilej, părintele Corneliu Dobrogeanu a venit cu un cuvânt de felicitare şi învăţătură, manifestându-şi speranța că prin credință, toţi cei aflați în suferinţă vor găsi întărirea trupească şi sufletească, iar relaţiile dintre deținuţi şi administrația penitenciarului vor fi bazate pe respect şi înțelegere reciprocă. Părintele a menționat că Biserica Ortodoxă din Moldova, prin intermediul preoților capelani va oferi și în continuare acea indispensabilă asistenţă duhovnicească, iar colaborarea cu insitituţiile penitenciare în general şi cu Penitenciarul nr.16 în special, va fi una strânsă şi roditoare.

La rândul său, domnul Serghei Bătrâncea a mulțumit slujitorilor pentru grija ce o au pentru deţinuţi şi pentru colaboratorii Penitenciarului şi a asigurat preoţii de întreg sprijinul său şi al subalternilor.

Sursa: mitropolia.md

Vezi la fel: Departamentul Instituţiilor Penitenciare

Sfințirea Detașamentului cu destinație specială “Pantera”

Preoţii capelani Corneliu Doborgeanu, Andrei Branişte, Maxim Melinti, Teodor Spătaru şi Nicolae Andrieş au săvârşit un serviciu divin în cadrul Detaşamentului cu destinație specială "Pantera" al Departamentului Instituţii Penitenciare al Ministerului Justiţiei.

Au fost sfinţite edificiile instituţiei, precum şi o răstignire amenajată în curtea acesteia, eveniment la care au participat reprezentanţi ai Departamentului Instituţii Penitenciare şi ai administraţiei Detaşamentului "Pantera". Evenimentul a fost prilejuit de aniversarea a două decenii de activitate a detaşamentului.

Atât slujitorii prezenţi, cât şi reprezentanţii instituţiei de forţă au apreciat înalt colaborarea fructuoasă între Mitropolia Moldovei şi Departamentele Ministerului Justiţiei. Protoiereul Corneliu Dobrogeanu a venit cu un mesaj de felicitare şi de binecuvântare din partea Mitropolitului Vladimir, menţionând următoarele: "În aceste vremuri deloc uşoare o responsabilitate aparte cade pe astfel de instituţii, menite să aducă ordine, linişte şi siguranţă în ţară. Aici activează oameni puternici, căliţi fizic, dar trebuie să fie şi tari duhovniceşte. Fie ca prin aceste rugăciuni şi convorbiri de suflet să contribuim la consolidarea acestui efectiv. Domnul să vă lumineze şi să vă călăuzească în toate activităţile".

Organizarea acestui eveniment de suflet a avut loc la iniţiativa şi cu aportul dlui Mihail Ciubaciuc, colonel de justiţie, şef al Detaşamentului cu destinaţie specială "Pantera".

Reprezentanţii Mitropoliei Moldovei au participat la seminare cu caracter social desfăşurate la Moscova

În perioada 20 - 23 decembrie 2011, Prot. Mitr. Nicolae Ciobanu şi Prot. Maxim Melinti, reprezentanţi ai Mitropoliei Moldovei, au participat la Moscova la două întruniri organizate de către Departamentul pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei.

La 20 decembrie, în incinta complexului hotelier „Danilov", a avut loc „masa rotundă" cu privire la problema violenţei în familie. La discuţii au luat parte reprezentanţi ai statului rus şi reprezentanţi ai mai multor Biserici şi organizaţii non-guvernamentale. 

Discuţiile pe tema depăşirii violenţei în familie au continuat în cadrul trainning-ului pentru cler şi lucrătorii sociali parohiali, care a avut loc la Departamentul pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei între 20 şi 22 decembrie. 

Între 22 şi 23 decembrie a avut loc un seminar privind asistenţa pentru victimele migraţiei ilegale, organizat de Departamentul Relaţii Externe în comun cu Departamentul Sinodal pentru Asistenţă Socială al Patriarhiei Moscovei.

La reuniune au participat membri ai trei instituţii Sinodale (Departamentul pentru Relaţii Externe, pentru Asistenţă Socială şi Departamentul pentru conlucrare între Biserică şi Societate), responsabili pentru activităţi sociale şi de muncă cu migranţii din Belarus, Moldova, Ucraina şi Rusia, etc. 

„Exemplu din Noul Testament al bunului samarinean ne învaţă că creştinii ar trebui să ajute tuturor celor care au nevoie de ei. Prin urmare, suntem gata să oferim asistenţă necesară migranţilor", - a menţionat în cuvântul său de salut PS Pantelimon, Episcopul de Smolensk şi Vyazma, preşedinte al Departamentului Sinodal pentru Asistenţă Socială al Patriarhiei Moscovei.

La finalul lucrărilor participanţii au întocmit un plan comun de lucru, care implică pregătirea de materiale informative pentru parohii, programe educative pentru preoţi şi lucrătorii sociali.

Sursa: mitropolia.md

Recunoştinţă pentru preoţii capelani care deservesc instituţiile penitenciare

16 decembrie 2011

În legătură cu cea de a 15-a aniversare de la constituirea sistemului penitenciar din Republica Moldova, preoţii capelani Prot. Corneliu Dobrogeanu, Preşedintele Departamentului Mitropolitan de Conlucrare cu Forţele Armate şi Ministerul Justiţiei, Prot. Maxim Melinti, Prot. Andrei Branişte şi Pr. Nicolae Andrieş, care deservesc instituţiile penitenciare, au fost decoraţi cu Medalia Jubiliară "Sistemul Penitenciar al Republicii Moldova - 15 ani". 

Cu acest prilej părintele Corneliu a dat citire unui mesaj de felicitare din partea Mitropolitului Vladimir, după care a mulţumit personal reprezentanţilor Ministerului Justiţiei şi în special celor ai Departamentului Insituţii Penitenciare pentru deschiderea lor în privinţa colaborării cu Biserica Ortodoxă din Moldova, a urat din numele slujitorilor decoraţi tuturor angajaţilor acestei structuri multă preseverenţă şi tărie în importanta şi deloc uşoara lor misiune, exprimându-şi speranţa că colaborarea dintre Minister şi Mitropolia Moldovei va înregistra rezultate tot mai bune, axate pe oferirea asistenţei spirituale tuturor persoanelor implicate în activitatea acestei instituţii de forţă.

La rândul lor, reprezentanţii Departamentului Insituţii Penitenciare au mulţumit slujitorilor pentru dăruirea lor şi activitatea misionară pe care o fac atât printre angajaţi cât şi printre deţinuţi, oferind acea indispensabilă hrană spirituală, menită să aducă răbdare, întărire şi pace între oameni.

Sursa: mitropolia.md 

Important e să nu ne oprim la ceea ce am obținut, dar să tindem spre mai mult

Pr. Maxim Melinti: "Important e să nu ne oprim la ceea ce am obţinut, dar să tindem spre mai mult"

Născut într-o familie de atei, părintele Maxim Melinti totuși a găsit adevărata cale, care duce spre Hristos. Recent sfinția sa a aniversat 30 de ani de viață, iar la 15 iulie va sărbători un an de când e paroh la Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" din Ghidighici. Cu această ocazie l-am rugat pe părintele Maxim să ne povestească despre drumul său spre Domnul. - Cum a început misiunea dumneavoastră preoțească? - Slujirea mea în cadrul Bisericii Ortodoxe a început în anul 1993, când am avut fericita ocazie să fac cunoștință cu ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove. După o lungă și rodnică discuție, dumnealui m-a invitat la Caterdrala de pe atunci, Ciuflea, să asist la oficierea serviciilor divine, ca mai apoi să devin ipodiacon, prima treaptă de slujitor bisericesc, în Sfântul Altar. De atunci am început să fac cunoștință în detalii cu istoria Bisericii, cu teologia, Viețile Sfinților. Datorită faptului că am avut posibilitatea să discut mai aproape cu Vlădica Vladimir, care din toată bunătatea sa mi-a oferit răspunsuri la nenumăratele mele întrebări din domeniul teologiei, istoriei Bisericii și alte chestiuni legate de ortodoxie, am fost atras și mai mult de acest domeniu. După absolvirea școlii, am primit binecuvântarea chiriarhului de a continua studiile superioare în cadrul Academiei de Teologie Ortodoxă din Chișinău, după care am mers la Facultatea Teologică din Iași, făcând un curs de masterat, paralel făcând masteratul la Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Moldova. Între anii 2006-2009, am urmat cursuri de limbă germană la Institutul pentru Bisericile Orientale din orașul Regensburg, Germania și greacă la Universitatea de Stat din Atena, Grecia. În anul 2009 am susținut teza de doctor în istorie la Facultatea de Istorie, USM. La data de 15 iulie 2010, în ziua când îl pomenim pe Ștefan cel Mare și Sfânt am fost numit paroh la Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" din Ghidighici. - Care afost ocupația dvs. până în 1993? - Până în 1993 am avut o perioadă de căutare a celor duhovnicești. M-am născut într-o familie de atei și nu am avut de unde să cunosc sau să obțin anumite răspunsuri care frământau sufletul meu de copil. Pe atunci nu era acces la literatura bisericească, întrebările și răspunsurile erau strict controlate de cei aflați la putere. La insistența mea, am fost botezat la vârsta de 10 ani, iar ulterior am îndrumat pe părinții mei să se cunune. - În afară de faptul că sunteți paroh al Bisericii "Acoperământul Maicii Domnului" din Ghidighici, ce alte funcții îndepliniți? - Pe lângă faptul că sunt paroh la Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" activez și ca profesor de religie la Gimnaziul din Ghidighici. Sunt lector la Academia de Teologie Ortodoxă din Chișinău, țin un curs de contabilitate și administrație parohială, sunt și colaborator al Mitropoliei Moldovei. Recent am început și o altă activitate, de data asta una misionară, în cadrul penitenciarului Nr 16, "Pruncul", unde urmează să fac misiune pastorală, deoarece este foarte important să ducem cuvântul Evangheliei și în mijlocul deținuților. Așa vom îndeplini porunca Mântuitorului. - Aveți un fecior, credeți că vă va urma calea? - Am un băiețel de un anișor, îi place să meargă cu mine la biserică, își face semnul crucii când intră în sfântul lăcaş, sărută icoanele. Dumnezeu e mare, vom vedea ce va fi mai departe. Eu nu voi insista, nu-l voi impune, deoarece nici eu nu am fost impus de nimeni și cred că acesta e un lucru normal și firesc. Eu îl voi ajuta și-l voi îndruma, dacă va fi nevoie; cred că singur trebuie să-și aleagă calea. - Care este relația dumneavoastră cu enoriașii din Ghidighici? - Din păcate la noi oamenii sunt un pic rezervați la tot ce este nou, la ceea ce vine din exterior, și bineînțeles că orice încercare a mea de a pune în practică idei noi, mereu a fost privită ca ceva străin. Însă cu ajutorul Domnului toate lucrurile se aranjează, deoarece tot ceea ce încerc  să fac, e întru creșterea numărului credincioșilor în cadrul parohiei noastre. Am deschis în octombrie anul trecut Școala de catehizare pentru copii, unde vin în jur de 30 de micuți. Ei vin regulat și studiază bazele ortodoxiei, precum și istoria Bisericii și multe alte lucruri interesante legate de religia noastră. Urmează să creăm și un cor de copii. Copilașii cu care lucrăm au avut deja experiența unui concert, care a fost organizat de Crăciun, iar a doua zi ei l-au colindat și pe ÎPS Mitropolit Vladimir. În scopul informării eficiente, am lansat la 1 decembrie 2010 pagina web a parohiei noastre. După posibilități încercăm să mediatizăm cele mai importante evenimente din cadrul parohiei. Tot în acest scop am creat un canal YouTube pe care plasăm diverse filmulețe realizate în cadrul sărbătorilor mari. Continuă îmbunătățirea fondului bibliotecii parohiale care după posibilități încearcă să satisfacă necesitățile enoirașilor noștri. Tot în scopul apropierii de mireni am participat la un proiect menit să contribuie la diminuarea aspectelor negative asupra persoanelor bolnave cu HIV/SIDA. Astfel, am discutat atât cu elevii gimnaziului, cât și cu profesorii lor. De ziua mondialăa donatorului de sânge, la inițiativa noastră a fost instalat un cabinet mobil în Centrul de sănătate Ghidighici. Am reușit să atragem 20 de donatori. Majoritatea dintre ei au donat sânge pentru prima dată. Toate acestea le-am făcut dorind să arătăm că nu suntem indiferenți față de aproapele, că trebuie să ne mobilizăm și să ajutăm pe cei aflați în suferință și neputință. - Toate aceste activități fac să crească numărul tinerilor care vin la biserică? - Participarea tinerilor în cadrul slujbelor divine este o problemă. De altfel și Școala de catehizare a fost creată din necesitatea de a aduce copiii și adolescenții mai aproape de biserică. Nu putem spune că numărul tinerilor a crescut sau s-a micșorat. Este prematur de a face careva concluzii, a trecut prea puțin timp. Important e să nu ne oprim la ceea ce am obținut, dar să tindem spre mai mult, dar pentru asta trebuie să muncim. A dialogat Eugenia Lujanscaia Sursa: mitropolia.md