Alexandru Cristea –
preot și compozitor
(la 80 de ani de la
trecerea la cele veșnice)
Întrebați pe oricine în stradă: Cine este autorul Imnului
de stat al Republicii Moldova? În cel mai bun caz o să vă spună că e Alexei
Mateevici este autorul versurilor „Limba noastră”, poate să cunoască cineva și
de autorul muzicii este Alexandru Cristea. Din propria experiență m-am convins
că foarte puțin cunosc aceste nume notorii, dar mai ales că ambii au fost
preoți, militanți pentru românismul din Basarabia.
Cine totuși a fost Alexandru Cristea?
Alexandru Cristea a fost născut la 13 decembrie 1890, în
Chișinău.
A învăţat la Şcoala de Muzică „Vasile Kormilov” (1928),
la Școala Eparhială, la Seminarul Teologic şi
A urmat stagiu didactic în calitate de învățător titular
la școala bisericească primară din s. Otaci, jud. Soroca (1909-1911); apoi
cântâreț bisericesc la școala bisericească din s. Tatarbunar, jud. Cetatea Albă
(1912); maestru de muzică la școala medie din Tatarbunar (1912-1915); maestru
de muzică vocală cu titlul de profesor definitiv și dirijor la Liceul Eparhial
de Fete, la Seminarul Melchisedec Episcopul și la Liceul de Băieți Sfântul
Dumitru din Ismail (1915-1918) și dirijor al corului episcopiei de Izmail
(1915-1920).
Rezultatele muncii fructoase ale
profesorului Cristea a stârnit curiozitatea Reginei Maria și a Principesei
Elisabeta, care în 1920 vizitează școala eparhială din Chișinău. Prin muncă și
devotament, Alexandru Cristea a ridicat corul școlii pe culmi nebănuite. Cu
peste o sută de concerte în cadrul serbărilor școlare și culturale, corala a
câștigat aprecierea unor personalități precum Regele Carol al II-lea,
Patriarhul Miron Cristea, Ministrul Instrucțiunii Publice domnul Anghelescu, și
mulți alții.
În anul
A fost maestru de muzică vocală
Este absolvent al Cursurilor de inițiere a comandanților
străjeri din Breaza. Se refugiază, împreună cu familia, în dreapta Prutului,
stabilindu-se în orasul Caracal, după care se transferă la Bucureşti, unde
devine profesor de muzică şi dirijor al corului Gimnaziului de Băieţi „Ion
Heliade Rădulescu” din Bucureşti (1940-1941). Revine în Basarabia, dar
circumstanţe de ordin familial îl fac să se întoarcă la Bucureşti (1941). Activează
la Liceul de băieţi „Titu Maiorescu” din Bucureşti, ca maestru de muzică şi
profesor de religie. În perioada anilor 41-42 este dirijor al corurilor
Liceului „Regina Mamă Elena” din Chişinău (1941-1942). Este numit dirijorul
capelei ortodoxe române din Berlin (1942). Revine în acelaşi an la Chişinău,
unde la 23 august 1942 este hirotonit preot şi numit slujitor la capela Şcolii
Eparhiale de fete din Chișinău.
Este autorul muzicii imnului de stat al Republicii
Moldova, compus în baza versurilor poeziei preotului-poet Alexei Mateevici
„Limba noastră”. În 1939, melodia este
interpretată cu ocazia manifestărilor jubiliare ale “Tinerimii române“, iar de
acolo se răspândește în toată țara. Muzicologul Gheorghe C. Ionescu declară că
“Limba noastră” figura în tematica pentru examenul de admitere la seminariile
teologice din România.
A fost decorat cu ordinul „Răsplata muncii pentru
biserică”, cl. II (1925); Premiul I pentru cor, acordat de Societatea Tinerimea
Română (1926); Premiul I, cu distincție pentru cor, acordat de Societatea
Tinerimea Română (1928); Premiul Excepțional, acordat de Societatea Tinerimea
Română (1938).
Părintele Cristea ne-a lăsat şi alte creaţii liturgice:
„Heruvic”, „Răspunsurile”, „Lăudaţi numele Domnului”, „Uşile Pocăinţei”,
„Sufletul meu”, „Acum slobozeşte”, precum şi lucrări de caracter popular:
„Bat-o focul”, „Fa leliţă, fa, tu fa”, etc.
Din pricina bolii de cord, medicii i-au
spus să nu se mai consume, însă părintele nu se menaja când venea vorba de
muncă și muzică. La 21 noiembrie, Școala Eparhială de fete prăznuia Intrarea în
Biserică a Maicii Domnului. Cu această ocazie, părintele Cristea a fost
solicitat să pregătească un program. Repetițiile istovitoare, atenția la
detalii, nopțile nedormite, i-au fost fatale. Face o treabă excepțională, dar
asta îl costă viața. În dimineața zilei de 27 noiembrie 1942, după o suferință
de-un ceas, sufletul părintelui Alexandru Cristea se înalță la cer.
Trupul neînsuflețit a fost inhumat pe teritoriul Cimitirului
Ortodox Central din Chișinău, alături de alt mare preot, dirijor și compositor
de muzica bisericească – Mihail Berezovschi.
La moartea preotului-compozitor, Părintele Vasile
Țepordei îl numește „priveghetoarea Basarabiei”, spunând că Basarabia a pierdut
neprețuită valoare: „un muzicant desăvârșit și un cântăreț neîntrecut. Fiindcă
n-a fost ureche care să-l audă și să nu-l admire și n-a fost inimă pe care-i
vocea îngerească să n-o înmoaie și să n-o îmbuneze. Și asta fiindcă sufletul
lui era dăruit de sus”.
Mormântul său încununează un momument, având portretul
său în profil și o inscriție – numele răposatului „Alexandru Cristea”, care
este turnat în metal cu caractere ce imită stilul gotic. În anul 2000 mormântul
părintelui Cristea a fost vandalizat, crucea fiind dispărută fără urme. În 2021
crucea de pe mormânt a fost renovată cu suportul A.O. Monumentum.
Din păcate, constatăm că generația de astăzi nu cunoaște
absolut nimic despre acest maestru și deosebit slujitor al Bisericii Ortodoxe
din Basarabia. Două lucruri care, într-o măsură foarte modestă ne amintesc de
acest deosebit om este o stradelă din Chișinău, care-i poatră numele și Legea
cu privire la imnul de Stat al Republicii Moldova. În 1995 Președintele
Republicii Moldova Petru Lucinschi semnează Legea cu privire la Imnul de Stat
al Republicii Moldova: „Se aprobă în calitate de Imn de Stat al Republicii
Moldova cântecul "Limba noastră", versuri de Alexei Mateevici
(strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament de Valentin
Dînga”.
Iar strada Alexandru Cristea (până în anul 1992 stradela
Pogranicinîi) se situiază în sectorul Botanica, cartierul Munceşti, paralelă cu
Căuşeni. Începe de la str. Cetatea Chilia şi se termină în blocul de
locuit de pe str. N. Titulescu 47/1.
Punctul 10 al Regulamentului privind intonarea imnului
stipulează: „La intonarea publică a Imnului de Stat al Republicii Moldova,
asistenţa va sta în picioare, bărbaţii se vor descoperi.” Consider că este
nevoie de mai adăugat un punct important: „Toți cetățenii Republicii Moldova
sunt datori să cunoască pe de rost Imnul de stat și să-l intoneze la toate
manifestările publice, precum și acasă”.
Așa să ne ajute Dumnezeu!