5 RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA NUMELE COPIILOR

1. Preoții nu pot impune părinților nume pentru copil sau de a-l schimba la botez. Pot face doar unele recomandări și explicații.
2. Orice om, fie botezat sau nu, are înger păzitor care nu are legătură cu sfântul ocrotitor.
3. Oricine, necătând la numele care-l poartă, poate să-și aleagă un sfânt ocrotitor cu alt nume. De exemplu: eu mă numesc Maxim, cinstesc în calitate de patron spiritual pe Sfântul Maxim Grecul, pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe Sfântul Nectarie de Eghina.
4. Părinții care aleg nume pentru copil, trebuie să-l ajute pe copil să înțeleagă sensul numelui, dar și sa-i dea o educație și formare moral-spituală. Nu doar formă exterioară să aibă loc, dar și conținutul interior: sufletul, gândirea și rațiunea. Să dea importanța valorilor umane și creștine.
5. Dumnezeu ne iubește pentru faptele noastre, iar nu pentru numele care-l purtăm.


P.S. Doresc tuturor părinților să aibă multe bucurii și împliniri de la odraslele lor, iar copiilor, creșterea în fapte bune și gânduri frumoase!


Maxim Melinti, 30.05.2017

Și iarăși despre „BISERICA, FEMEIA ȘI MENSTRUAȚIA”

Acum 2 ani, am scris pentru EA.MD: Necurăţia trupească a femeii nu este şi nici nu poate fi un impediment de a intra în biserică! Cu regret, mai mulţi preoţi şi oameni în etate sunt „preaexageraţi” la acest capitol, făcând abatere de la tradiţia bimilenară a Bisericii şi nedorind să revădă problema în actualitate. Necurăţia femeii este ceva firesc, la fel ca și curgerea nasului. Aşadar, femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică, să se roage, nu neapărat lângă uşa bisericii şi să ia aghiazma şi prescură.

Cei, care apără „dogma necurăției femeii” în perioada ciclului menstrual, fac referințe la cartea Leviticul cap. 12, vers. 2,4 și 15, 25-33: „Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.”

Dacă ținem de această regula cu privire la necurăția femeii, de ce atunci mâncăm carne de porc, care era interzisă în tradiția iudaică și stipulată în cartea Leviticul din Vechiul Testament, capitolul 11? Pentru că în Noul Testament Dumnezeu spune lui Petru: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate” (Faptele 10,15), adică ceea ce Dumnezeu a curățit cu sângele Său și cu moartea Sa de pe cruce, și nu spune nimic despre necurăția mâncărurilor și cu atât mai mult, despre necurăția femeii.

Canonul 1 al Sfântului Atanasie cel mare spune următoarele: Căci spune-mi mie, iubite şi preacu-cernice, ce păcat sau necurăţie are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimi­nă prin nări şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem săspunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din pute­rea curată un lucru spurcat? „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu”, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), „apoi nimic necurat nu avem în noi”; fiindcă numai atunci ne spurcăm când făptuim păcatul cel prea puturos.

Așadar, ciclul menstrual este ceva firesc, natural. Deci să atragem atenția la necurăția inimii și vorbelor: „cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om” (Matei 15,18).

Să luăm aminte la cuvintele lui Pavel: „Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15).

Maxim Melinti, 29.05.2017

Ca toți să fie una!

„Ca toți sa fie una precum suntem și Noi!” - aceste cuvinte ale Mantuitorului ați auzit astăzi în cadrul lecturii evanghelice de la Ioan 17,1-13. 

Comuniunea și relația bazată pe dragoste lipsește acolo unde nu este Dumnezeu. Egoismul, indeferența și nepăsarea au devenit antipode clasice comunității creștine - unde toți trăiesc împreună, se cunosc și se ajută reciproc. 

Devizarea intre preoți și creștini au revenit din vechiul testament, au „țesut” din nou perdeaua ruptă în Templu (Matei 27,51), iar practica "celor alesi" a pătruns în măduva Bisericii creștine, după ce ea căpătat „libertate” în 313.

Comunitatea creștină va redobândi starea ei autentică atunci când vom fi egali în fața lui Dumnezeu, deși având roluri diferite și harisme individuale, dar uniți în duh și dragoste: „Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12,4-5).

Maxim Melinti, 27.05.2017

#crestinismulautentic

MI-E SETE!

Atunci, când Hristos, răstignit pe crucea Golgotei, a strigat: Mi-e sete!, de fapt era strigătul disperat al tuturor celor necăjiți și îndurerați, care caută lumină, dragoste, compasiune și alinare. 

Câți dintre noi aud acest strigăt din întunericul suferințelor, ținând cont de diferență atât de vizibilă dintre cei bogați și săraci? 
Maxim Melinti, 23.05.2017.
#crestinismulautentic #insulafericirii

DESPRE MINUNI ADEVĂRATE

Omenia mereu a căutat și continuie să caute minuni: în biserica, în locuri sfinte, pe la babe și magicieni. Și nu observăm cum minuni autentice se petrec zilnic în viața noastră. 
Te-ai trizit dimineața - este o minune, pentru că cineva astăzi nu s-a mai trezit. Azi văzut imediat pe soția ta lângă tine - altă minune, pentru că cine încă nu și-a găsit jumătatea sa. Îl gâtești apoi copilul la grădiniță sau la școală - în o minune, deoarece cineva nu poate să aibă copii.
Prețuiți aceste minuni rare, unicale și binecuvântate, mulțumiți lui Dumnezeu pentru darul cu ați sunteți înzestrați: darul de a trăi, de a iubi, de a dărui.
Și atunci când le vom aprecia și le vom accepta drept o minune și un dar fără preț - nu vom mai avea nevoie să demonstrăm cuiva ceva, pentru că însuși natura noastră va fi ca un generator veșnic care produce dragoste.
Maxim Melinti, 17.05.2017

10 RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINȚI CARE DORESC SĂ-ȘI BOTEZE COPILUL LOR!

1. Înger păzitor copilul primește la naștere, iar nu la botez. De aceea, ipoteză că copilul trebuie neapărat botezat că să primească „îngeraș” – face parte din „teologia băbească”. 

2. Mama are voie să iasă din casă până la botezul copilului. De aceea mama va ieși din casă, și va face treburi necesare și vizite medicale, fără nicio teamă. Asta se referă mai ales la cei care locuiesc prin sate. Acolo persistă tradiția că până la botez mama nu are voie să ia apă din fântână, iar ceea care face acest lucru, spurcă fântâna și apă. 

3. La împlinirea celor 40 de zile de la naștere a copilului, mama cu copilul vor veni la biserica, i se va citi rugăciunea-„molitva” pentru mamă și rugăciune de îmbisericire a copilului. De acum mama poate intra în biserica și de a se împărtăși, chiar dacă copilul încă rămâne nebotezat.

4. La botez, în caz dacă s-a îndeplinit punctul 3, mama copilului, împreună cu tată vor întra și vor asista ambii la botez în biserică.

5. Vorba că copilul mort nebotezat merge în iad – este un mit și lipsit de temei evanghelic, care prezintă pe Dumnezeu ca un Domn al dragostei și milostivirii.

6. Nici copilul, nici mama acestuia nu au nevoie să poarte ață roșie la mână „contra deochi”, nici până la botez, nici după, căci face parte din superstiții. Om credincios va avea încrede doar în Dumnezeu.

7. În cristelnița nu se aruncă bani, nici petalii de flori.

8. Dacă la aceiași slujbă sunt botezați mai mulți copilași concomitent, asta nu-i face pe ei frați și surori biologici sau de sânge, decât doar frați și surori întru Hristos, precum suntem cu toții.

9. Botezul nu se face acasă, decât numai biserică. Vorba că în biserică e frig în timpul iernii, nu este argument de a face botez acasă. Astfel botezul poate fi lăsat pe timp mai călduros, iar copilului nu-i lipsește și nu-i vatămă nicidecum reținerea botezului.

10. Somnul liniștit după botez – la fel face parte de basme băbești. Copilul desigur poate dormi mai liniștit după botez, dar asta se datorează harului Duhului Sfânt, care se pogoară peste noi, în timpul primirii sfintelor taine. Lucrul acesta este mai simțit pentru cei mături, care după liturghie la care s-au împărtășit, le trage la somn. 

Maxim Melinti, 13.05.2017

#crestinimsulautentic #bisericaghidighici

DESPRE NAȘI DE BOTEZ

Despre rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a scris destul. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar şti omul ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar alerga mile întregi până să găseşti un naş”. Și totuși la botezuri observ tot mai mulți nani, iar unii sunt doar însriși nominal în certificate de botez, fără ca să asiste, să fie prezenți. Chipurile, doi nani sunt plecați la Italia, iar la vară, vor veni acasă și le vom oferi colaci! Și gața?

Din experiența mea personală observ că moldoveni continuă să boteze copii la repezeala, și iau cât mai mulți nani, ca nu cumva să supere pe cineva. În același timp, voluntar sau involuntar, tineri-părinți vin la biserica și solicită botezul copilului, lăsând educația creștină pe seama cumetrilor/nașilor de botez. Ca regulă, un număr foarte mic cunosc Simbolul Credinței, iar restul vin că „dacă refuz să fii nan de botez e păcat mare”. Mă întreb eu: oare nu e un păcat mai grav și mai mare a refuza să fii părinte, decât să te mulțumești formal că ești un nan la 10 sau 20 de copii, și ei nici măcar nu te cunosc. La fiecare botez eu întreb pe cei prezenți: cine cheamă la nuntă pe nani de botez? Îmi răspund: părinții copilului! De ce nu însuși copii, adică cei ce se căsătoresc, să-i poftească pe părinții lor spiritual? – întreb eu în continuare. Răspuns nu au. Atunci eu le zic: pentru că doar părinții tinerilor cunosc pe nani, dar tinerii nu-și cunosc pe nani de botez. Firesc! De unde să-i cunoască dacă nu le-a oferit nicio învățătură sau educație creștinească.

Să nu uităm dragi preoți, părinți, nani și copii: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15,14).

Maxim Melinti, 12.05.2017

Ce ne învață 9 Mai?