Despre
rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a scris destul. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar
şti omul ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar alerga mile întregi până
să găseşti un naş”. Și totuși la botezuri observ tot mai mulți nani, iar unii
sunt doar însriși nominal în certificate de botez, fără ca să asiste, să fie
prezenți. Chipurile, doi nani sunt plecați la Italia, iar la vară, vor veni
acasă și le vom oferi colaci! Și gața?
Din
experiența mea personală observ că moldoveni continuă să boteze copii la
repezeala, și iau cât mai mulți nani, ca nu cumva să supere pe cineva. În
același timp, voluntar sau involuntar, tineri-părinți vin la biserica și
solicită botezul copilului, lăsând educația creștină pe seama cumetrilor/nașilor
de botez. Ca regulă, un număr foarte mic cunosc Simbolul Credinței, iar restul
vin că „dacă refuz să fii nan de botez e păcat mare”. Mă întreb eu: oare nu e
un păcat mai grav și mai mare a refuza să fii părinte, decât să te mulțumești
formal că ești un nan la 10 sau 20 de copii, și ei nici măcar nu te cunosc. La
fiecare botez eu întreb pe cei prezenți: cine cheamă la nuntă pe nani de botez?
Îmi răspund: părinții copilului! De ce nu însuși copii, adică cei ce se
căsătoresc, să-i poftească pe părinții lor spiritual? – întreb eu în
continuare. Răspuns nu au. Atunci eu le zic: pentru că doar părinții tinerilor
cunosc pe nani, dar tinerii nu-și cunosc pe nani de botez. Firesc! De unde să-i
cunoască dacă nu le-a oferit nicio învățătură sau educație creștinească.
Să nu uităm dragi preoți,
părinți, nani și copii: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în
groapă.” (Matei 15,14).
Maxim
Melinti, 12.05.2017
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu