EȘTI UN PĂCĂTOS!

 

EȘTI UN PĂCĂTOS!

Așa m-a numit în plină stradă un reprezentant al Martorilor lui Iehova.

Ei bine, să știți că Biserica Ortodoxă este locul unde sunt adunați toți păcătoșii lumii, dar care voiesc să devină sfinți, prin Harul lui Dumnezeu, care se revarsă pe creștinii ortodocși la Liturghie și prin Sfintele Taine. În sfintele noastre lăcașe, jur-împrejur avem zugrăviți sfinți, care și eu au fost MARI PĂCĂTOȘI: Regele David, Apostolii Petru și Pavel, Maria Magdalena și Maria Egipteanca ș.a.m.d., dar prin căință, credință și ascultare de Dumnezeu au devenit MARI SFINȚI!

Astfel, la fiecare liturghie, înainte ca să primim Sfânta Împărtășanie (Trupul și Sângele Domnului) noi mărturisim că că „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” (I Timotei 1, 15).

Dar să știți, iubiții mei, că zidurile bisericilor noastre mai avem destul loc liber, fără icoane. Acolo urmează să ajungem noi, păcătoși de azi și sfinți de mâine.

Râvniți, nu vă descurajați, urmați pe Hristos, aveți încredere în Evanghelia și Învățătura Bisericii Ortodoxe.

Cu dragoste întru Hristos cel Înviat, păcătosul Preotul Maxim Melinti, Biserica Ghidighici

 

Femeia Samarineancă - chipul unei femei curăjoase și mărturisitoare.

 

Predica părintelui Maxim Melinti, paroh al bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Ghidighici, mun. Chișinău, la pericopa evanghelică a Duminicii a 5-a după Înviere, a Samarinencii (Ioan 4, 5-42):

În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care ești iudeu, ceri să bei apă, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și au băut din ea el însuși și fiii lui și turmele lui? Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viață veșnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici. Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu ești Proroc. Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își dorește. Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr. I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbești cu ea? Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva Aceasta este Hristos? Și au ieșit din cetate și veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți. Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată, zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele, că sunt albe pentru seceriș. Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viață veșnică, pentru ca împreună să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul. Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. Și mulți samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile. Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.

DESPRE IDENTITATEA NOASTRĂ

 

Marele poet al neamului – Mihai Eminescu spunea: „Cine combate Ortodoxia numai român nu e…”. Reieșind din aceste declarații fundamentale, fiecare cetățean al României Mari, de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să se identifice clar, solemn și neclintit ca român și ortodox, parte a unei istorii, civilizații și culturii.

Să fi român și ortodox – trebuie să fie onoare și responsabilitate!

Onoare, pentru că faci parte dintr-o viță bogată, care a dat nașterea unui număr uriași de domnitori înțelepți și evlavioși, ierarhi smeriți și credincioși, cărturari, poeți, scriitori, poeți, compozitori, etc. Responsabilitatea trebuie să se manifeste prin faptul că noi am preluat acest tezaur bogat și suntem datori să-l pastrăm, să-l înmulțim și să transmitem generației tinere. Să dăm ștafeta, promovând în continuare valori, cultură și spiritualitate.

Cine? Noi toți, tineri și vârstnici, bărbați și femei!

Unde? Oriunde: în Biserică, acasă, la locul de muncă, la școală, în transport publica sau personal, în stradă, în lume.

Când? Oricând! Imperii apar și dispar, materia se naște și piere! Limba și credința – sunt eterne. Ele ne unesc, ne servesc și ne reprezintă!

Preotul Maxim Melinti

BISERICA ESTE ȘCOALA, CREȘTINUL ESTE STUDENTUL

 

La fiecare botez, le spun celor prezenți că Taina Sfântului Botezul putem compara cu înscriere la o facultate. La botez creștinul micuț sau adult încă nu poate fi numit absolvent/specialist în domeniu, ci abia student/ucenic, fapt pentru care, eliberăm Certificatul de Botez, adică Carnet de Student. Hristos spune: „Faceți ucenici din toate neamurile!” (Matei 28, 19).

De-acum încolo, neofitul (creștin nou-luminat prin botez) urmează să frecventeze Școala/Biserica cu sârguință, ascultând cursurile/învățămintele Lectorului superior/Învățătorului nostru Iisus Hristos. Mai sunt și alți învățători/dascăli – sfinții părinți. Cursurile nu se țin zilnic ca la o facultate, cursurile/slujbele noastre au loc sâmbătă, duminică și de sărbători. Durata studiilor nu este de 3 sau 5. Studiile în Școala lui Hristos sunt programate pentru toată viața. Un curs durează ca regulă 1,30 min, adică oră academică. Ni se oferă teme noi la fiecare întâlnire, acasă neapărat facem teme. Avem examene și evaluări, la care arătăm cunoștințele noastre, demonstrând că „credința fără fapte este moartă”. Examenul principal va avea loc la sfârșitul studiilor noastre. Atunci vom veni în fața comisiei de examenare doar cu două lucruri: credință și fapte. Și, bineînțeles că nu vom avea cum să mituim membrii comisiei de examenare, pentru că Împărăția lui Dumnezeu nu se cumpără cu bani, căci împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă (Matei 11,12), prin smerenie, ascultare.

Hristos ne avertizează: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Și strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află (Matei 7, 13-14) și „mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.” (Matei 22, 14). Asta înseamnă că mulți se înscriu la facultate, dar nu neapărat intră și la cursuri universitare, nu toți o termin, nu toți devin specialiști și nu au continuitate a domeniului care l-au ales de la începutul studiilor.    

Așadar, prin botez, ne înscriem la Școala superioară a lui Hristos. Cum vom învăța, cât de sârguincios vom frecventa cursurile, cât de stăruitor vom îndeplini sfaturile învățătorilor noștri, pe atât ne vom socoti studenți buni și vom avea cu siguranță cu ce să ne înfățișăm în fața Comisiei de Examenare.

Să nu uităm că fel, că studenții ascultători trec ușor examene, și autom sunt trecuți de către examenatori. De aceea Mântuitorul spune: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.” (Matei 5, 24).

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim studenți ascultători, exemplari și sârguincioși!

Preotul Maxim Melinti

DE CE PĂRINTELE MAXIM ȚINE MORALA?!

 

Unii bărbați argumentează ne-frecventarea bisericii prin faptul că preotul la fiecare slujbă ține morala, vorbește despre păcate, despre probleme.

Iubiții mei, haideți să trăim ca Oameni normali și Creștini adevărați, ca bărbați și femei teferi, ca soți/soții/copii adecvați, și-atunci, vă promit, vom vorbi la biserica despre literatura și muzica clasică, despre filme documentare, despre personalități celebre, despre eveminente istorice și culturale!

Atâta timp cât trăim pe pământ și mai avem probleme cu corupția, violență, sărăcia și lăcomia, indeferența și nepăsare, crime și adicții – părintele Maxim este dator să vă mustre cu blândețe și smerenie, să vă cheme la lepădare de păcate, să vă îndrepte pe calea cea dreaptă și să vă facă cetățeni ai RAIULUI.

Al vostru, Preotul Maxim Melinti, Biserica Ghidighici

DESPRE DEPRESIE

 

Dacă tot unii încercă să vorbească despre depresie, făcând conștient atat la persoane aflate în această stare, haideț să vedem împreună ce este totuși depresie și dacă are ea sau nu vreo legătură cu lene, precum declară unii.

Așadar, DEX (Dicționar explicativ al limbii române) spune că  depresia este stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște). DEX-ul prezintă și sinonime pentru cuvântul depresie: depresivitate, deprimare, descurajare, dezolare, mâhnire, tristețe.

Așadar, nici după părerea lingviștilor depresia nu se asociază cu lenea.

Să vedem ce spune Wikipedia?

Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Adesea este însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod normal, energie redusă și durere emoțională fără o cauză clară.

Și iarăși nimic despre lenea.

Specialiștii spun că depresia este „boala secolului”, și vedem că ea afectează și pe creștini și pe necreștini, și pe bărbați și pe femei, și pe cei tineri și pe cei vâstnici.

Încercați să spuneți unei femei cu doi copii minori, abandonată de soțul ei, că ea nu are nici-un fel de depresie, ci de fapt este lenoasă!

Încercați să spuneți unui bărbat plin de puteri fizice, cu studii superioare, care nu poate găsi lucru nici în țară nici peste hotare, că nici el nu care depresie, ci de fapt este lenos!

În opinia mea, orice problemă trebuie să fie consultată în mod particular. Oamenii trebuie să fie ajutați, susținuți, încurajați. Depresia clinică trebuie consultată și diagnosticată de un specialist. Să nu încercăm să aruncăm cu pietre și să agățăm etiche în stânga și în dreapta!

Biserica nu trebuie să pună monopol și să pretindă clinică pentru bolile sufletești și trupești, deși Hristos – capul Bisericii este Doctorul sufletelor și trupurilor noastre. Dar să nu uităm că Dumnezeu lucrează și prin doctori, și prin psihologi și specialiști în domeniu. Este bine să combinăm ajutorul duhovnicului însoțit cu rugăciunea, sfintele slujbe pe de o parte, și cu o consiliere a unui specialist, tratament corespunzător  - pe de altă parte.

Din practica mea pastorală, poate foarte modestă, cunosc oameni care au suferit depresie, dar cu ajutorul rugăciunii împreună cu exerciții sportive, mișcări și primblări în aer liber, muzica clasică, schimbarea mediului și reducerea/excluderea temporară a gadgetelor – au simțit o schimbare. Și vă spun sincer, aceste persoane au fost maltratate și umilite de bărbații lor, au fost hărțuite și concediate de la locul de muncă, rămași fără sursă de rezistență și perspectivă. Și nu avea nici un semn de lene sau trândăvie.

Problema societății noastre este lipsa de comunicare, de ajutorare și compasiune. Trăim în lumea domitată de ură, invidie, indeferență, mândrie și egoism.

Apostolul Pavel spune: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2). Să avem grijă unii de alții, să ne iubim unii pe alții, să ne respectăm și să ne ajutăm oricând, oriunde și așa vom reuși să fim plăcuți lui Dumnezeu și oamenilor.

Mai jos, las câteva versete biblice, pentru cei care simt nevoie de un ajutor spiritual:

-      Domnul Însuşi va merge înaintea ta; El Însuşi va fi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici te va părăsi; nu te teme, nici nu te spăimânta (Deuteronomul 31, 8);

-      Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge (Iosua 1, 9);

-      Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea (Psalmul 3, 3);

-      Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. (Psalmul 22, 1-3);

-      Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini (Isaia 41, 10);

-      Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11, 28-30).

 

Cu dragoste întru Hristos cel înviat, preotul Maxim Melinti

P.S. Apropo, slăbănogul de la Vitezda (Ioan 5, 1-15), din vorbele sale la fel, cred că era în depresie. La întrebarea Mântuitorului: Voiești să te faci sănătos? Slăbănogul a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Astfel că noi tâlcuind acest fragment evanghelic, spunem că este vorbă de o dramă a unui om solitar, care trăiește în lumea indeferenței și doar a grijilor personale. Hristos îl vindecă (mulțumim Domnului pentru mila Sa cea bogată), dar problemă socială a singurătății și egoismului tot mai mult acaparează lumea noastră.

DESPRE RISIPĂ

 Zoli Toth, activist ecologist din România spune: „Încerc să-i conving pe cei din jur că risipa este cel mai mare păcat”.

Probabil că studiul biblic, în relație frumoasă cu studii ecologice și cele economice ar trebuie să fie predate din clasele primare. De ce?

Pentru ca să învățăm cetățenii noștri de mici să prevină risipa duhovnicească, alimentară, economică și cea de timp.

Risipa duhovnicească înseamnă ne-îngrijirea corectă de mântuirea sufletului. Bătrânii zicea grijirea, atunci când se refereau la primirea sfintei împărtășanii. Omul modern risipește sufletul său ascultând fel de fel de broșoave despre zodii, horoscop, vrăji, magie, tradiții oculte și păgâne. Astfel că nu mai are timp și dorința să citească Biblia, să ascultă o predică, să se roage în biserică și în casă.

Despre risipa de alimente am vorbit de multe ori. 30 la sută din mâncarea pe care o cumpărăm anual sfârşeşte la coşul de gunoi! În fiecare an 1,3 miliarde de tone de alimente sunt aruncate în lumea întreagă. Deci este un alt păcat grav, fiindcă paralel cu această  în lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau subnutriție, din care 170 de milioane de copii.

Omul nu reușește să consume toate produse alimentare pe care le procură, și care rezultat unele nu se reușesc să fie consumate și se strică, iar altele se aruncă imediat la coșul de gunoi. Imaginați-vă dacă fiecare dintre noi, mă referi la creștini ortodocși, am respecta toate cele 4 posturi, precum și postul din zilele de miercuri și vineri, câtă economie de alimente am face! La ce ne ajută acest lucru? Macar la aceea ca întreaga natura să aibă suficient timp și putere să se regenireze, să dea naștere la noi vietăți. Or, omul contemporat consumă într-una carne, dar ferme de animale devin tot mai puține. Atunci ce fel de carne mâncăm noi, și cât o să putem duce în  așa fel.

Întrebați pe cei bătrâni și o să vă dea mărturii sincere că în trecut lumea mânca mai multe legume și fructe, iar carnea se consumă doar la sărbători mari (Crăciun și Paște), precum și la evenimente speciale  (Nuntă, Cumătrie).

Despre risipa de bani e nevoie de vorbit mai mult: cumpărăm obiecte, haine, lucruri pe care le vom folosi cel puțin o dată în viață, sau, care nu sunt stict necesare. Nu voi enumăra, lăsând pe fiecare să deschidă garberoba și debara, unde va găsi numeroase obiecte nefolosită, aruncate și inutile.

Iar risipa de timp se manifestă prin șezutul în fața telefoanelor mobile, televizoarelor, așteptatul în ambuteiaje.

Și  în final. Din imaginea prezentată se vede încă o formă de risipă, care întrunește toate trei domenii enumărate mai sus:

-    Coroane nu au nimic cu ortodoxie;

-    Costă mulți bani, și apoi ajung la gunoi;

-  Confecționarea, procurarea și transportarea lor necesită timp enorm;

-  Iar materialul, plasticul, poluează natura și nu se receclează, aducând daune naturii, solului, și întregului mediu în care noi împreună trăim.

Ascultați un sfat părintesc! Oferiți mai degrabă o sumă de bani pentru familia văduvită, care-i vor fi mai utile pentru viață după funerări, aduceți flori vii la mormânt, sau flori în ghiveci, care pot fi sădiți la mormânt și să îmbodobească mai mult timp locul de odihnă a celor adormiți.

Cu dragoste întru Hristos cel înviat, preotul Maxim Melinti

 

 

 

DRAMA ZILELOR NOASTRE

 

Orice război, crimă, fărădelege,nedreptate sau acte de corupție sunt niște drame care se petrec în timp real, în vazul și auzul tuturor. Tragedii de ordin politic, economic, social, psihologic și moral-spiritual. Toate acestea lasă din urmă sa un Pământ distrus și văduvit, locuințe devastate și abandonate, familii risipite si împrăștiate, vieți distruse, suflete nevindecate, victime umilite, ființe batjocorite, oameni rămași pe drumuri, disperați, neajutorați, chinuiți și necăjiți.

Luminează Doamne mintea tuturor pământenilor;

învață-ne să iubim pe Tine și pe aproapele nostru ca pe noi înșine;

îndreptează-i păși pe calea poruncilor Tale;

revarsă peste noi toți răbdare, dragostea și înțelepciunea;

ajută-ne să viețium în pace și bună înțelegere cu cei apropiați, ca și cu niște frați și surori ai noștri;

dăruiește-ne căință pentru faptele și nelegiurile noastre și iertarea greșelilor noastre.

Întru această vor cunoaște toți că sunt ucenicii mei, dacă veți avea dragoste întru voi.

Preotul Maxim Melinti

Imagine: aljazeera