Când vorbim despre un avort, imaginăm o femeie, care vine
plângând la preot, și în timpul spovedaniei primește un canon pentru „crima”
săvârșită. Deși, noi preoți, mereu spunem că Biserica este Casa Domnului, Spital,
totuși, datorită legilor (canoanelor), care au fost scrise după Evanghelie,
Biserica a devenit un Tribunal, Judecătorie, unde preotul stă în scaun de
judecată, însă, spre deosebire de restul instituțiilor de drept, preotul nu
acceptă avocați, martori, materiale și dovezi. Ca rezultat, femeia vine singură
cu faptă săvârșită și primește pedeapsă canon/epitimia pentru avort.
Studiul de caz. A venit la mine un bărbat cu o întrebare:
Părinte, am citit într-o carte că soțul poate izgoni soția care a făcut un
avort. Zic, în care carte ați citit așa ceva? Îmi arată o broșură „Despre
avort”, tipărită la Orhei (Complexul de Edituri Bisericești), fără anul,
editură, binecuvântarea vre-unui ierarh. Găsesc pe pagina 7 următoarele
lucruri:
„AVIZ
soților ce-și cred nevestele lor cinstite! Soțul poate izgoni soția ce a făcut
avort sau care refuză să nască copii (vezi Conv. duhovnicești) – vol. I
răspunsul I. Cuv. Arhim. Cleopa!
Să fim cu
luare aminte! De multe păcate se va ierta omul, dar de acesta nu, fiindcă nu ar
fi drept să ierte așa criminali.”
Deci femeia care avortează este criminală!!!
Întreb în continuare pe bărbat: Și de ce mă întrebați
despre acest aviz? Îmi răspunde: Înainte de căsătorie, viitoarea mea soție,
fără știrea mea, a avortat copilul nostru. A fost încurajată de părinții ei
(socrii). Motive au fost numeroase: fata avea 20-21 ani, fără studii finisate,
nemăritată, fără gânduri concrete pentru căsătorie. Ei, și desigur, teamă de
gura lumii... Toate s-au făcut fără știrea mea. Ca rezultat, copil avortat. Acum
eu trebuie să o alung din casă, deși suntem căsătoriți de ani de zile, avem 2
copii sănătoși?
Întreb mai departe: Bineînțeles că nu trebuie să o
alungați! Dar vă mai întreb ceva. După avort, doamna a fost la preot?
Da, a fost. După ce a făcut avort, a plecat la biserică
și părintele i-a dat un canon.
Ok. Canonul doar pentru doamna? Da, îmi zice bărbatul.
Bine, dar numai fata a făcut avort? De ce numai ea a
primit canon? Cine se face vinovat? De ce la noi toate fapte păcătoase se
rezolvă așa unilateral. Trebuia să dea canonul și părinților fetei, și dvs
viitorului soț, care ați pornit relaxi intime înainte de căsătorie și nu ați
făcut abstinență. Până la urmă și părintele trebuia să-și asume canonul dat și
să-l indeplinească singur.
Domnul mă întreabă: de ce și părintele? El ce are cu
asta?
Are! Noi tot trimbițăm că Biserica este prima instituție
în care oamenii au încredere, mai ales tineri. Păi, daca fata ar avea
încredere, nu ar merge întâi la preot, ca la un bun prieten înainte de a face
avort? Și dacă ar fi ajuns înainte, presupun că preotul ar fi încercat să o
convingă de a nu face avort, că este crimă, omucidere, etc. Însă nu ar fi atât
de convingător dacă nu ar oferi fetei un sprijin moral-spiritual și
material-social.
Cum adică?
Păi, dacă ar fi avut Biserici sau Episcopii centre pentru
tinere mame, ar putea fi adăpostite, ajutate să păstreze acest copii, să-l
crească prima perioada, oferindu-i ajutor financiar, juridic, psiho-social...
Acum înțeleg părinte!
Da, și anume așa ar trebui să rezolvăm provocările lumii.
Nu cu canoane, pedepse, oprire de la împărtașanie și izolare spirituală de
restul creștinilor. Ci prin dragoste, compasiune, sprijin
moral-material-social. Dar așa fata rămâne cu canon/oprire de la împărtășanie,
baiatul care a făcut gravidă rămâne basma curată, părinții fetei, rude nici un
stres. Ce am făcut? Am privit doar vârful aisbergului, iar desupt apei n-am
văzut ce avem. Plus, nu am prevenit problema, deoarece preotul este tare-tare
departe de restul lumii. Și catapeteasmă, acel zid cu icoane, la propriu și
figurat ne-a separat pe noi, ca și în pilda Bogatului și săracului Lazăr: între
noi și voi este o prăpastie adâncă, întărită în așa fel, ca cei ce ar vrea să
treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poate să treacă!
Concluzii:
De la vorba până la faptă este cale lungă. Cine, dacă nu
viitorii păstori vor schimba lucrurile. Vă asigur că avort, abandon de copiii
și vârstnici, violență, sărăcie și multe probleme ar dispărea. Ar dispărea
orfelinate, aziluri de bătrâni, penitenciare dacă preoții se vor coborâ de pe
piedestalul lor și vor ieși din zonă de confort în stradă, unde este suferință,
patima, durere. Nu pentru a încuraja crimă, ci pentru a ajuta să iasă din
mlaștina problemelor, stigmelor, necazurilor, pentru a aduce acolo Lumina lui
Hristos, Lumina Dragostei și Speranței.
Maxim Melinti, 27.12.2018
#creștinismulautentic
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu