În ziua de vineri a Săptămânii Luminate, Biserica
a stabilit cititea pericopei evanghelice de la Ioan, cap. II, vers. 12-22:
În vremea
aceea a venit Iisus în Capernaum, El şi mama Lui şi fraţii Lui şi ucenicii Lui,
dar n-au rămas acolo decât puţine zile, căci erau aproape Paştile iudeilor, şi
Iisus S-a suit la Ierusalim. Şi a găsit în templu pe cei care şedeau şi vindeau
boi şi oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani. Atunci, făcându-şi un bici
de ştreanguri, i-a scos afară din templu pe toţi cu oile şi boii lor, iar
schimbătorilor le-a risipit banii şi mesele le-a răsturnat; şi celor ce vindeau
porumbei le-a zis: luaţi acestea de aici şi nu faceţi casa Tatălui Meu, casă de
negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: râvna casei Tale M-a
mâncat. Atunci iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: ce semn ne arăţi că ai
dreptul să faci acestea? Iisus, răspunzându-le, a grăit: dărâmaţi templul
acesta şi în trei zile îl voi ridica. Dar iudeii au răspuns: în patruzeci şi
şase de ani s-a ridicat templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El
vorbea despre templul trupului Său. De aceea, când s-a sculat din morţi, ucenicii
Lui şi-au adus aminte că le spusese aceasta şi au crezut Scripturii şi
cuvântului pe care îl spusese Iisus.
Trebuie să înțelegem de la bun început, că Tempul
din Ierusalim, obiceiurile iudaice și ritualism din epoca lui Hristos a atins
un apogeu. Promovarea legilor fără aplicarea credinție și faptelor bune a făcut
din iudei un popor consumist, care ușor se dă după niște practice aprope
păgâne, decât să creadă în Dumnezeu și să comunice cu El.
Așa s-a făcut, că curtea Templului a devenit loc
cel mai ”important” și solicitat pentru a procura jertfe, decât un loc al
rugăciunii, al împărării și împreunării cu Dumnezeu.
Revolta lui Hristos este explicabilă: din Casa
rugăciunii Templu a devenit Casă de Comerț.
Au uitat iudeii cuvintele Domnului spuse prin gura
profetului Isaia (cap. I, vers. 11-16):
Ce-mi
foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de
tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de
miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi
în curtea templului Meu! Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt
dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le
mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi
sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Când ridicaţi mâinile
voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile
voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă,
curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
Au uitat foarte repede, deoarece, repet, le-a fost
mult mai ușor să aducă jertfe, decât să-și schimbe viața lor, moravurile lor,
obieciurile lor: „Învăţaţi să faceţi
binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului,
apăraţi pe văduvă!” (Isaia I, 17).
Așa s-a întâmplat, că și noi, râvnitorii
tradițiilor „ale strămoșilor”, în noaptea Învierii Domnului, de Paștile
Blajinilor și îndeosebi la înmormântări, dăm dovadă de orbire duhovnicească. Și
noi prefacem Casa Domnului într-o sală de comerț a obiectelor de cult, schimb
de pomene și mâncatului pe morminte.
Dragi creștini, nu uitați că cei care nu aduc
roadele pocăinței, ale credinței, ale dragostei față de aproapele și de
Dumnezeu, nu vor fi numiți fii lui Dumnezeu și „împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care
va face roadele ei” (Matei 21,43).
Să ținem minte mereu că „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să
şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.” (Ioan 15, 13-14).
Să fim așadar prietenii lui Dumnezeu, dacă nu
neguțători ai harului și schimbători de pomene.
Preot. Maxim Melinti
În imagine: Alungarea vânzătorilor din templu, Carl Heinrich Bloch
În imagine: Alungarea vânzătorilor din templu, Carl Heinrich Bloch
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu