Biserica, în limba greacă sună ca Ἐκκλησία și se traduce ca adunare, cu alte cuvinte – adunarea credincioșilor. Atunci când vorbim despre creștini, înțelegem întâi de toate adunarea sau comunitatea creștinilor, de unde apare mai târziu termen de comunitatea creștină. Când spunem comunitatea, asta înseamnă că creștinii au ceva comun – credința în Dumnezeu, apoi comunică cu Dumnezeu și între ei, și au ceva comun socio-umanitar – scopuri, concepții, gânduri, planuri, vise, care le ajută să cunoască mai bine pe Dumnezeu și între ei.
Deci, întâi se naște comunitatea sau adunarea credincioșilor – Ekklesia, iar apoi spațiul pentru rugăciune – Biserica sau latinescul Basilica, care iarăși vine de la grecescul βασιλική – casă împărătească.
Nu putem imagina Biserica doar ca spațiu, cu pereți zugrăviți și cupole de aur. Biserica nu este biserica fără adunarea de creștini, care se roagă împreună, înalță rugăciuni de laudă, de cerere și de mulțumire. Se roagă la o liturghie, care din greacă se traduce ca slujba sau lucrarea comună, publică, în timpul căreia adunarea credincioșilor aduc aminte de viața, învățătura, patimile, moartea și învierea lui Hristos. La aceasta slujba deosebită, adunarea credincioșilor aduce mulțumire Tatălui Ceresc pentru iubirea Sa nemăsurată, pentru că a trimis nouă pe Fiul Său Unul-Născut ca să moară pe cruce – și aceasta mulțumire o săvârșim într-o formă desăvârșită, numită Împărtășania sau Euharistia (din greacă - mulțumire) – cununa și apogeul liturghiei.
Așadar, Biserica a fost și trebuie să rămână adunarea credincioșilor, care mărturisesc pe Hristos, se roagă împreună și aduc mulțumire Tatălui Ceresc pentru dragostea Sa cea nemăsurată și neasemănată.
Maxim Melinti 21.04.2017.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu