ROLUL FEMEII ÎN VIZIUNEA LUI HRISTOS

Tâlcuirea la Evanghelia Duminicii dinaintea Nașterii Domnului (Matei 1,1-25).

CUM ȚINEM CORECT POSTUL?

Cum trebuie să postim? - cu acest generic s-a desfășurat emisiunea Publika Report, cu Rita Ursalovschi.
Postul este o trambulina, care ne dă puteri să dăm start faptelor, gândurilor și vorbelor bune, nu doar pentru perioada postul, ci pentru restul vieții!
Sursa: PUBLIKA.MD

Despre tineret - pentru tineret

Un discurs pentru tineri despre RAI, despre familie, bunătate și dragoste și multe altele, în cadrul evenimentului extraordinar Șezătoare de idei „Particip”. eu aleg Moldova / я выбираю Молдову #insulafericirii #RAI #iubescmoldova

Studiul Biblic - Cartea Psalmilor, cap. 11-20 (partea II)

Studiu Biblic la Biserica Ortodoxă din s. Ghidighici.
Lecții duminicale sunt susținute de către preotul Maxim Melinti

Studiu Biblic - Cartea Psalmilor, cap. 11-20 (partea I)

Studiu Biblic la Biserica Ortodoxă din s. Ghidighici.

Lecții duminicale sunt susținute de către preotul Maxim Melinti

Studiul Biblic - Cartea Psalmilor, cap. 6-10 (partea 2)

Studiul Biblic - Cartea Psalmilor, cap. 6-10 (partea I)

Studiul Biblic - Cartea Psalmilor, cap. 1-5 (partea II)

Studiul Biblic la Biserica Ortodoxă din s. Ghidighici.
Lecții duminicale sunt susținute de către preotul Maxim Melinti

Studiul Biblic - Cartea Psalmilor, cap. 1-5 (partea I)

Studiul Biblic la Biserica Ortodoxă din s. Ghidighici.
Lecții duminicale sunt susținute de către preotul Maxim Melinti

Biserica - Mamă și tânărul creștin!

„Biserica - Mamă și tânărul creștin!”
Tâlcuire la Evanghelia Duminicii a 20 după Cincizecime (Luca 7,11-16):

Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

Iertarea - atribut dumnezeiesc

"Iertarea- atribut dumnezeiesc" - tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 18, 23-35, din Duminica a 11-a după Cincizecime.

DĂM START STUDIULUI BIBLIC PRIN CORESPONDENȚĂ!

Mulți oameni se declară a fi oameni credincioși. În același timp, o mare parte din ei nu cunosc principii doctrinare ale religiei pe care o mărturiresc. Și, ca regula, nu fac deosebire în raport cu alte religii și confesiuni. Iar alți declară că, „deși nu frecventează biserica, totuși cred în suflet”, „cred că există o puterea mare”, „cred că este suficient să nu faci rău nimănui, și așa vei fi un creștin exemplar”...

          Numeroase statistici, opinii publice, recenseminte, încearcă să ne afirme că 97% din populația Republicii Moldova sunt creștini ortodocși, că Biserica Ortodoxă este cea mai respectuoasă instituție din țară și că tinerii au mare încredere în preoți!

          Însă, tot aceleași statistici ne clasează în topuri europene la divorțuri, crime, corupția, avorturi, dependențe de droguri, alcool, tutun și altele.

          Iar atunci, când ajungem la biserica, nu suntem în stare să rostim coerent rugăciunea „Tatăl nostru”, ne mai vorbim de Crezul, cunoașterea textului Noului Testament, Catehismul Ortodox.

          În același timp, observ tot mai des fenomen ritualist legat de Botez, Cununie, Împărtășanie, Înmormântare ș.a. Peste tot predomenă teamă de deochi și atitudinea inconștientă față de sfintele taine. Iar noi preoții, cei care „prestăm servicii religioase”, nu le explicăm că credința este cea mai importantă virtute pe calea mântuirii noastre: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.” (Marcu 16,16).

          Dorind să schimb cumva lucrurile în comunitatea Ghidighici, acum 3 ani, începând cu prima duminica din Postul Mare, am fost inaugurate Lecții duminicale pentru cei mături în incinta bisericii din s. Ghidighici. În fiecare duminică, circa 100 de creștini din parohia noastră, au ascultat îndrumări catehetice despre Post, Sfintele Taine, Păcat, Săptămâna Patimilor. După Învierea Domnului am început studiul biblic. Citim un capitol. Îl analizăm, îl actualizăm și încercăm și găsim importanța pentru creștinul zilelor de azi. Într-o lecția reușim să studiem aproximativ 10 capitole. În prezent studiem Cartea Psalmilor.

          Tot atunci, am început să fac întâlniri cu tineri care doresc să se căsătorească și să boteze copiii. Mi-am schițat un scenariu după care mă conduc, ulterior adaug idei noi și forme interesante de prezentare de materialului. Vorbim nu doar despre semnificația tainelor, rolul și necesitatea lor. Abordăm și diverse subiecte sociale, cum ar fi: violență domestică, avort, abandon de copiii, fidelitate și adulter, rolul soților în familie și educația copiilor.

          Paralel, timp de 7 ani activez în calitate de preot-capelan în cadrul instituțiilor penitenciare. Anul curent, având discuții cu mai multe persoane private de libertate, m-am convins că este necesară studierea catehismului sau a principiilor credinței creștin-ortodoxe și prin alte metode.

          Tinând cont de mai multe circumstanțe, inclusiv lipsa de timp liber pentru unii creștini și „prietenie” cu calculator, am hotărât să dau start unui nou tip de catehizare pentru Biserica Ortodoxă – este vorba de studiul biblic prin corespondență. Persoane private de libertate vor beneficia de acest studiu cu ajutorul poștei „standarte”, iar ceilalți doritori, vor putea face studiul cu ajutorul poștei electronice și rețelelor de socializare.

Cursul va cuprinde studierea Evangheliei și Catehismul, și va dura 1 an de zile școlar (1 septembrie – 31 mai).

După încheierea cursului și susținerea testului final, studenții vor primi diplome de absolvire și daruri frumoase.

Cursul este gratis și va funcționa doar din donații benevole.

Rog pe Bunul Dumnezeu, să mă binecuvânteze pe această cale, echipa noastră, și pe toți viitorii noștrii studenți!

          Bine ați venit în Școala Biblică prin corespondeță!

                                                                             Cu gânduri ales,

preotul Maxim Melinti

PĂRINTELE NU DĂ VIN LA COPII, NICI MIERE, NICI DULCEAȚA!

De câte ori am auzit cum părinții „îndemnau” pe copiii la împărtășanie, cu vorbe de genul: Hai nanu o să-ți dea miere/dulceața! 

Ce totuși oferă preotul creștinilor în Biserică?

Foarte puțini părinți explică copiilor ce oferă de fapt preotul! 

Cel mai straniu e că la botez, nu se oferă celui botezat împărtășanie, după cum prevede Molitfeln (carte cu Sfintele Taine, ierurgii și slujbe pentru diferite ocazii): „Și îndată să-l împărtășești pe cel botezat cu Sfintele Taine”. Și în rugăciune înainte de ungere cu Sfântul Mir citim: „...dăruieşte‑i lui şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului şi închinatului Tău Duh şi cuminecarea (adică împărătășirea) Sfântului Trup şi a scumpului Sânge al Hristosului Tău”. 

În practică observ că majoritatea preoților nu împărtășesc copiii, însă le zic părinților: Duminica viitoare să-l aduceți copilul la împărtășit! Cunosc zeci de cazuri a tinerilor, care din cauza asta, din lipsa catehezei/învățării, nu s-au împărtășit nici-o dată în viața lor.

Dragi confrați, mulstimați părinți și nani! Vă amintesc că Botezul aduce pe fiecare dintre noi în Comunitate Euharistică, prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Botezul este poarta, admiterea, înscrierea în familia euharistică, la nu avem acces până la botez, iar mama copilul va lipsi doar 40 de zile, după cum citim în molitfelnic: „curăţeşte‑o de tot păcatul şi de toată întinăciunea, ca, venind în biserica Ta cea sfântă, să se învrednicească fără de osândă a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine”. Hm, de tata copilului nu scrie nimic ☺️! Deci tata, în mod normal ar trebui să fie prezent mereu în Casa Domnului și să primească Trupul și Sângele Domnului, fără întreruperi!

În concluzie, la botez, înainte de apolit/otpust, copilul trebuie împărtășit. Nu botezăm, pentru ca copiii să doarmă liniștit noapte, să nu să deoache, pentru ca mama să poată ieși din casă. Botezăm ca să-l aducem pe copii pe calea mântuirii, însă fără împărtășanie, mântuire nu există: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci.” (Ioan 6,51). Iar părinții copilului la fel trebuie să se împărtășeasă la fiecare liturghie, oferind pilda și exemplu copiilor! Dar mai ales tata, care, după cum am văzut, nu are piedici de a se împărtăși, doar să vrea el!

#crestinismulautentic

Despre credința și îndoială!

Despre credința și îndoială! - Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 14, 22-34, din Duminica a 9-a după Cincizecime.

SUPERSTIȚII LA NAȘTEREA COPILULUI

Cred că venirea omului pe pământ, precum și trecea lui la cele veșnice, este învăluită cu zeci de obiceiuri, rituri și superstiții populare, păgânești.
Având contact nemijlocit cu mame care nasc, încerc să le explic și să previn apariția tradițiilor stăine Bibliei, de la ață roșie până la scoaterea apei din fântână. 
Și iată că am hotărât să scot în evidență câteva superstiții, care sunt mai frecvente printre creștinii noștrii, care, cred eu, totuși le vor abandona și vor avea încredere doar în Dumnezeu și Sfânta Scriptura.
„Femeie însărcinată să nu treacă peste funie, că face copilul cu buricul încurcat pe după gât”.
„Femeia care nu are copii nu e bună la Dumnezeu”.
„O femeie cât este lăuză, de câte ori iese afară, ia cu dânsa o mătură și un cuțit, ca să se apere contra duhurilor rele, căci îngerul nu se poate apropia de dânsa s-o apere, fiindcă ea este spurcată”.
„O femeie lăuză să nu se ducă la vreun izvor sau fântână să ia apă, căci va seca acel izvor sau fântână”.
„O femeie lăuză, dacă se uită la soare, îl spurcă”.
„Lăuză nu iesă din casă, nu merge la biserică, nu frământă timp de patruzeci de zile. Dacă mulge vaca, vaca își pierde laptele”.
„Copiii pierduți, morți nebotezați, merg în cealaltă lume la un loc rău; acolo se prefac tâlhari și trăiesc numai din ceea ce fură de la copiii botezați, cărora mamele le dau de pomană”.
„Copii care nu sunt botezați și plâng mult prin acel plâns cer botez”.
„Ducându-se un copil la botez, este obicei a înfrumuseța crijmele care să învălătucesc împrejurul luminilor cu busuio, văzdoage (plante) și alte flori. Din aceste flori nu se poate să ieie cineva vreuna, căci se crede că, i se ia copilului somn”.
„Se crede că acel copil care plânge în timpul botezului va trăi mult”.
„Se crede că copiii care se udă în timpul săvârșirii botezului, crescând mari, vor fi ușori de principii, vor duce o viață amorală și vor avea copii nelegitimi”.
„Din banii ce se câștigă de un copil la botez să i se cumpere câldare ca să trăiască mult”.
„De-i avea fini mulți, pe ceea lume te scot, de-i fi la întuneric, căci îți ies cu lumânări în mână”.
Dragele mamici, luați aminte la cuvintele apostolului Pavel: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă” (Epistola I către Timotei 4,7) și nu mai puneți încredere în basme păgânești.
Maxim Melinti, 28.07.2017

Dumnezeul nostru – un Șef sever sau Domn al dragostei, în contextul șederii pe scaune în biserică!

Pe un site ortodox am citit o replică spusă de un preot rus, referitor la șezutul pe scaune în biserică: „Când vă duceți la șeful vostru, retrăiți, intrați cu mari emoții la el în birou. Nu vă aruncați imedait în folotiul din birou. Așteptați, când el vă va pofti să luați loc... Păi este doar șeful de la serviciul dvs. Iar în biserica veniți a Dumnezeu. Oare nu aveți față de la repsect similar ca față de un Șef? Repsectul ar trebui să fie chiar mult mai mare!”.
Să vede că preotul cam încurcă treburi lumești și cele dumnezeiești. Să amintim ce spunea Hristos despre El Însuși: „ Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El” (Matei 20,28), iar în Evanghelia de la Ioan Hristos ne numește prietenii săi: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni...” (Ioan 15,14-15). Unde s-a mai auzit ca un șef să numească pe subalternii săi prieteni, și încă să le spele picioarele, așa cum a făcut Hristos (Ioan 13,4-15).
Așadar, atunci când venim în fața lui Dumnezeu, trebuie să ne înfățisăm desigur îmbrăcați în frică, dar frica sănătoasă, nu una oarbă. Nu acea frică care ne invocă lumea prin războie și violență, ci frica de a nu ieși din voia și dragostea lui Dumnezeu.
Iar despre șezutul în fața lui Dumnezeu avem la fel citate celebre. Cel mai clasic aparține Sfântului Filar de la Moscova (1867), autorul Catehismului Ortodox, care spune: „Decât, stând drept, să te gândești la picioare, mai bine, șezând, să te gândești la Dumnezeu”. Iar în Patericul Egiptean (sec. IV-V), găsim o întâmplare extraordinară în acest sens. Se zice că odată au venit frații la Avva Pimen și l-au intrebat: „Avvo, dacă îl văd pe fratele meu ca dormitează în biserică, ce să fac, să-l las sau să-l trezesc la rugă¬ciune?" Sfântul a zis: "Adevărat vă zic, fraților, că eu, dacă îl văd pe fratele meu că dormitează, pun genunchiul meu sub capul frătelui și-l odihnesc”.
Cei care apără cu mare evlavie faptul că în bisericile ortodoxe nu trebuie să fie scaune, operează cu două argumente:
1. Creștinul în biserica trebuie să lupte cu neputința trupului, să fie ca un ostaș, ca un călugăr.
2. Dacă vor fi scaune în biserici, atunci toată lumea va dormita în timpul serviciului divin.
3. Scaune în biserici sunt doar la catolici, iar la noi sunt doar niște lavițe pentru cei vârstnici și bolnavi.
La primul argument avem cuvintele Mântuitorului, care spune: „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9,13). Deci Hristos nu vrea suferința și lupta cu trupul nostru. La fel și Pavel declară că, „”Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6,12). În afara de asta trebuie să înțelegem că nu toți ne aflăm în mănăstiri și toți sunt călugări ca să se nevoiască peste propriile puteri.
Iar la cel de al doilea spun că, sunt anumite momente din cadrul serviciul divin când în mod obligatoriu putem și trebuie să ne așezăm, lucrul care-l respectă cu strictețe slujitorii altarului. De exemplu: citirea cafismelor de la utrenia, antifoane la liturghie, lectura din Apostol, predica... Iar în alte momente să stăm drepți, lucrul pe care ne cheamă diaconul să îndeplinim în momente deosebite din cadrul liturghie: înante de apostol și evanghelie – „Înțelepciune, drepți, să luăm aminte!”, sau înainte de anaforaua – „Să stăm bine (adică drepți), să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfa în pace a o aduce!”. 
În al treilea rând, menționez că scaune nu aparțin tradiției Bisericii Romano-Catolice, ci în întregime creștinismului. Și în Grecia, și în România, și în Muntele Athos veți găsi scaune. Și acolo lume se roagă, să pocăiește și se mântuiește.
În concluzie, consider că serviciul divin nu va fi atât de anevoios pentru creștinii noștrii, care și așa au multe probleme cu sănătate, iar preoți nu ar grăbi ciclul slujbei și nu ar scurta unele momente din slujbă. Amintesc că practica isihastă, care vine din Sfântul Munte, recomandă citirea rugăciunii minții anume pe scaun. 
Mai bine să ședem/să stăm în biserica cu gândul la Dumnezeu, decât să stăm/să ședem acasă cu gândul în fața televizorului sau calculatorului.
Maxim Melinti, 24.07.2017

De a vedea și de a avea milă!

De a vedea și de a avea milă! - Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 9, 27-35, din Duminica a 7-a după Cincizecime.

Cei patru evangheliști - prietenii creștinului!

Cei patru evangheliști - prietenii creștinului! 

Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 9, 1-8, din Duminica a 6-a după Cincizecime.

Viața în penitenciare din Moldova

În cadrul emisiunii „Deoarece Moldova” cu Polina Ceastuhina, am vorbit despre misiunea preoților capelani în penitenciare, despre programe de resocializare și reintegrare a foștilor deținuți în societatea noastră.

Sursa: realitatea.md

Hristos - oaspete nedorit?!

Hristos - oaspete nedorit?!

Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 8, 28-34, 9, 1, din Duminica a 5-a după Cincizecime.

AȚĂ ROȘIE PE MÂNĂ – TALISMAN SAU IDOL?

Ața roșie este considerată în tradiția populară un talisman care te ferește de deochi, de oamenii răutăcioși și invidioși. De aceea, mulți dintre părinți obișnuiesc să prindă ață roșie la încheietura mâinii bebelușului. – spune un site. Altul declară, că Ața roșie a devenit un trend acum câțiva ani și este purtată la încheieturile mâinilor, pe post de talisman puternic care ferește de ochiul rău.

Să vedem cum stau lucruri cu aceasta ață roșie în realitate.

Fără îndoială, mulți se întreabă de ce unii oameni, inclusiv celebrități, vedete, leagă firul roșu pe încheietura mâinii? Ele sunt adesea legate și la copii, în mod special purtate de mame însarcinate. Ce este totuși - un accesoriu, amuletă sau un tred? De vină este doctrina religioasă, care în ultima perioadă prinde rădăcini în Occident și țările postsovietice - Kabbalah.

Conform cu învățăturilor kabbaliste, ața roșie poartă o energie puternică, care poate influența viața și soarta omului, deal proteja de răul și de-al ajuta să realizeze cât mai multe succese în afacere și relații. Respectiv, cel care va purta ața roșie, se crede că va fi protejat de „ochiul rău”, de deochi și invidia omenească.

Foarte populară a devenit acum cațiva ani când interpreta Madonna, declarată ca fiind membra curentului Kabbalah, și-a facut apariția publică cu o astfel de brațară. Trend-ul a devenit și mai cunosctu datorită altor vedete, precum Michael Jackson, Rosie O'Donnell, Ashton Kutcher, Britney Spears, David Beckham, Avril Lavigne, Zac Efron, Vanessa Hudgens sau Lauren Conrad.

Să vedem ce spune Biblia despre ață roșie?

În Cartea Facerii, cap. 38 noi avem un caz special, unde se vorbește despre nașterea celor doi fii a lui Iuda de la Tamara: „Iar când era să nască, s-a aflat că are în pântece doi gemeni. În vremea naşterii s-a ivit mâna unuia, iar moaşa a luat şi i-a legat la mână un fir de aţă roşie, zicând: "Acesta a ieşit întâi".Dar acesta şi-a tras mâna înapoi şi îndată a ieşit fratele lui. Şi ea a zis: "Cum ai rupt tu piedica? Ruptura să fie asupra ta!" Şi i-a pus numele Fares. După aceea a ieşit şi fratele lui, cu firul de aţă roşie la mână, şi i s-a pus numele Zara.”.

Înțelegem că fir roșu în aceasta situație juca un obiect practic pentru a face diferență între cei doi gemeni, și nicidecum nu avea un temei magic sau ritualist.

În Cartea Liviticul, cap. 14, Moise face recomandări preoților în practica cu cei leproși: „Iar preotul va ieşi afară din tabără şi de va vedea preotul că leprosul s-a vindecat de boala leprei, va porunci preotul să se ia pentru cel curăţit două păsări vii, curate, lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop.”.

Aici ață roșie răsucită este unul din elemente folosite pentru curățirea ritualistă a taberei evreiești de boala leprei. Aceleiași recomandări se regăsesc în Cartea Numerii, cap. 19, vers. 6.

Următoare amintire despre ață roșie avem în Cartea lui Iosua Navi, cap. 2: „Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia tatălui tău să-i aduni în casa ta.”.

Aici funia roșie este o alternativă a sângelui mielului pascal cu care au fost vopsite ușile evreilor în Egipt, ca să fie feriți de moarte.

Sfântul Ioan Gură de Aur a avut și el o replică vis-a-vis de amulete și ață roșie: "Ce va spune cineva despre amuletele și despre brățările pe care i le agață de mâna copilului, și de ața roșie, și de celelalte lucruri care sunt pline de multă nesăbuință, în timp ce nu trebuie să așeze nimic altceva în jurul copilului decît crucea, ca să-l ocrotească?"

Pentru cei mai „fricoși” recomand să citească Sfânta Scriptura, în mod special psalmul 26, unde găsiți următoarele cuvinte: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?”.

Așadar, un creștin adevărat, care se încrede doar în Dumnezeu și nu se încrede în superstiții, basme băbești și alte aberații populare, este apărat de credința în Hristos, ocrtotit de mila și harul dumnezeiesc, iar nu de un fir de ață roșie.

În final mă adresez către toți purtătorii de ață roșie: Este aţa oare mai puternică decât Dumnezeu, fie ea şi roşie? Cine poate să ne scape de superstiții și vrăji, decât conștiința noastră, luminată prin credință în Dumnezeu, cunoașterea Sfintei Scripturi și rugăciunea sinceră pentru cei apropiați?

Maxim Melinti, 20.06.2017

LITURGHIA - DECI ÎMPĂRTĂȘIREA POPORULUI

Pentru creștini viața în Hristos trebuie să se axeze pe principiul: Biserica =》 Comunitatea Creștină =》 Adunarea Euharistica =》 Liturghia =》 Împărtăşanie! Cel care nu a primit botez (catehumen) - nu este membru deplin, respectiv nu asistă la toată liturghia și nu primește împărtășanie. Cel care a primit botez - devine membru deplin al comunității creștine, respectiv se roagă împreună cu tot poporul la liturghie și se împărtășește - se unește cu Hristos! 

Creștinii botezați nu pot fi pasivi sau absenți de la liturghie și împărtășanie. 

Preotul sau episcopul nu poate săvârși liturghia în absența poporului. De aceea nici liturghia nu poate fi percepută fără împărtășirea celor care co-liturghisesc, sunt impreună - slujitori și săvârșirii ai Sfintelor Taine.

Maxim Melinti, 19.06.2017 

FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT!

FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT! 
Așa se încheie lectura din epistola lui Pavel care se citește la cununie. În acest moment unii din bărbați își mângâie orgoliu, zicând: „auzi fa, femeia trebuie să se teamă de bărbat!” Nu știu din ce motiv acești bărbați nu trag cu ureche la cele ce s-a citit mai sus. De ce oare, după apostolul Pavel, femeia trebuie să teamă de bărbat: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea… bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5,25,28,29). Deci femeia trebuie „să se teamă de bărbat” nu pentru că el o bate, sau pentru că el este bărbat/mascul, ci pentru că o iubește și se îngrijește de femeia sa, de copii și de casa, precum Hristos se îngrijește de Biserica Sa. Teama vine din respect, care izvorăște din dragostea soților.
Bărbaților, iubiți femeile voastre parcă ați trăi împreună doar o zi, oferiți-le flori dar și respect. Ești tu deputat, ori preot, ori lăcătuș - fii bărbat, fii om, fii creștin adevărat! Creează o viață armonioasă în casa ta, unde femeia se va simți mereu iubită și apreciată, iar tu - mereu dorit și așteptat!!!
Maxim Melinti, 18.06.2017 

Mulți chemați, puțini urmați!

Mulți sunt din cei chemați la mântuire, dar puțini sunt din cei care Îl urmează pe Hristos!

Tâlcuirea la pericopa evanghelică de la Matei 4,18-23, din Duminica a 2-a după Cincizecime.

DESPRE ACOPERIREA OGLINZILOR LA ÎNMORMÂNTĂRI

În tradiţia populară legată de înmormântare creștină sunt numeroase obiceiuri păgâne, printre care și cel de a acoperi oglinzile cu pânză albă în momentul morţii şi până în ziua înmormântării din casă decedatului. Se crede că cel ce se va uită în oglindă cât timp trupul neînsufleţit se află în casă va fi următorul care va deceda. Această practică reflectă o superstiţie străveche, prin care se crede că acoperirea oglinzilor ar împiedica întoarcerea defunctului şi poposirea lui în casa unde a trăit.
Desigur că acest obicei, ca și multe alte obiceiuri întâlnite la înmormântări din zona noastră, nu au valoare spirituală și justificare biblică. Ca un contraargument la acest obicei, avem pilda Bogatului și săracului Lazăr, evanghelia de la Luca cap. 16, vers. 19-31. În aceasta pildă avem o replică frumoasă, care vine la rugămintea bogatului către Avraam ca acesta să-l trimită pe Lazăr în văpaia în care se chinuie acesta: „ să ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba”. La care Avraam răspunde: „Între noi (cei din Rai) şi voi (cei din Iad) s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi”.
Apoi bogatul roagă pe Avraam ca să trimită pe Lazăr în casa tatălui său, unde mai are cinci frați, „să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”. Și la aceasta rugăminte bogatul primește refuzul.
În Biblia avem mențiuni despre oglinda:
Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. (Iacov 1,22-24).
Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3,18).
Din aceste texte înțelegem că Cuvântul lui Dumnezeu sau Sfânta Scriptura pentru creștinii trebuie să fie o oglinda, în care privind, să vedem ce ne lipsește, ce ne împiedică ca să fim chip și asemănarea lui Dumnezeu, urmași și discipoli fideli ale Evangheliei lui Hristos.
Așadar, oglinda în Biblia are un sens diferit față de ceea ce avem noi în contextul tradițiilor legate de înmormântare. Sufletele celor adormiți nu se rețin prin case cu ajutorul oglinzii, nici nu stau la poarta cimitirului „la strajă”, cu atât mai mult nu trec prin oglinzi din lumea aceea în lumea noastră și nu pot trage pe alți după el.
Să luăm aminte la cuvintele apostolului Pavel: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă”. (Epistola I către Timotei 4,7).

Maxim Melinti, 17.06.2017

Răsplata drepților

„Răsplata drepților!” - Predica părintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperământul Maicii Domnului", s. Ghidighici, mun. Chişinău în prima duminica după Pogorârea Sfântului Duh (11.06.2017).

Evanghelia Duminicii (Matei 11,32-33,37-38;19,27-30):

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi va lua crucea sa şi nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine.

Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; oare, ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau ţarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi viaţa veşnică va moşteni. Dar mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă vor fi întâi.

10 RECOMANDĂRI PENTRU SPOVEDANIE:

1. Pentru spovedanie nu există timp sau perioada anumită! Spovedanie nu este legată de post și de împărtășanie. Spovedania nu este „bilet” pentru împărtășanie. Ne spovedim atunci, când simțim greutate și povara păcatelor, patimilor, gândurilor și suferinților sufletești. S-a creat o „normă” greșită: s-a început postul, trebuie de schimbat regimul alimentar, trebuie de mărtusit păcatele, trebuie de mers la biserica de primit împărtășanie. Împărtășanie se oferă creștinilor pe parcursul anului întreg, nu pentru că ei au postit sau s-a spovedit, dar pentru că este hrana duhovnicească care se nouă „spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică”. Ne spovedim oricând, de preferință în afara slujbelor, și categoric nu în timpul liturghiei. Fenomenul care continuie să aibă loc în bisericile noastre, când creștinii fac cozi la spovedanie în timpul slujbei, și nu mai reușesc să asculte cântările și cuvintele rostite, fiind cu gândul să treacă cât mai repede la spovedanie și să se împărtășească. Deci și creștini și preoți trebuie să identifice un timp special pentru spovedanie, seara de exemplu.
2. Pentru spovedanie nu există vârsta! Se spune că de la 7 ani copilul este obligat să se spovedească. Mă întreb eu: Dar ce s-a întâmplat cu copilul la vârsta de 7 ani? Pentru a avea mereu conștiința curată și regret pentru faptele greșite, precum și corectarea lucrurilor este datoria tuturor oamenilor, și celor mari și celor mici. De aceea copilul poate să se spovedească și la 4 ani și la 10 ani, pentru înainte de asta pregătit de părinți și/sau lămurit de preot.
3. Înainte de a merge la biserica pentru a ne spovedi, facem examen de conștiință acasă, notăm pe hârtie, dacă dorim și ne este teamă că vom uita anumite probleme cu care ne confruntăm și de care dorim să ne debarasăm. Printre păcate de bază de la care trebuie să ne vedem corecți sau greșiți sunt mândria, egoismul, indeferența, lenea. De la el „derivă” altele. La fel, să nu operăm cu termine: păcate mari și mici. Păcatul înseamnă călcarea poruncii lui Dumnezeu, poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru.
4. Să nu ne fie rușine a mărturisi păcatele, să ne fie rușite de a le face! Având acest îndemn mergem la spovedanie. Pe preot nu înteresează păcatele noastre și viața noastră intimă, pe preotul trebuie să preocupe cât de departe v-ați întrainat de Dumnezeu și să vă readucă la relație bună și permanentă cu Hristos. În plus, preotul nu poate divulga păcatele creștinilor, lucrul asigurat chiar de legislația de stat.
5. Alegeți-vă un preot anumit pe care-l în veți socoti părintele duhovnicesc, adică un „tată” spiritual, la care vă veți adresa mereu pentru un sfar, încurajare sau dialog prietenesc. Nu căutați duhovnici cu barbă mai lungă, „văzători cu duhul”, căutați prieteni și susținători pe calea desăvârșirii spirituale.
6. Să nu uităm că spovedanie presupune schimbarea modului de viață! La ce ne folosește să spunem: „Mă căiesc Doamne că sunt curvar, că-mi bat soția...”, dacă, după spovedanie revenim exact la aceleași păcate. Încercați să vă eliberați de patimi! Dar pentru aceasta spovedania nu trebuie să fie formală, grăbită sau din obligație, ci una sinceră, hotărâtă de a schimba comportamentul, gândirea și viața.
7. Pentru ca spovedania să fie construită bine, nu folosiți șabloane. Eu recomand înainte de spovedanie să trecem cu ochii prin cele 10 porunci, rugăciunea „Tatăl nostru” și Noul Testament. Noul Testament sau Evanghelia pentru creștini este ca și o oglindă, în care privindu-ne, vedem neajunsurile și surplusurile noastre. Cu ajutorul rugăciunii „Tatăl nostru”, întelegem dacă iertăm pe cei din jur sau nu, dacă dorim ca Domnul să facă pe placul plăcerilor și visurilor noastre sau dorim ca voia Lui să se realizeze în viața noastră. Cu ajutorul celor 10 porunci vedem dacă avem pe un singur Dumnezeu sau ne închinăm la alți dumnezei: slava, bani, luxul etc.; dacă în zi de duminică suntem alături de restul creștinilor în biserica, dacă ne rugăm, facem milostenie.
8. Când ne spovedim, nu spunem: Mă căiesc înaintea ta părinte! sau Mă căiesc înainte Domnului, căci nu preotul dezleagă păcatele, ci Dumnezeu. Și dialogul trebuie să fie unul direct între creștin și Dumnezeu. Preotul este doar un martor, un pedagog, care vă ajută să facem o schimbare. De aceea cea mai corectă adresare ar fi: Mă căiesc înaintea ta Doamne!
9. Nu includeți în spovedania alte persoane, decât pe voi înșivă. Nu trebuie să vorbiți de păcatele soțului, soacrei, copiilor, vecinilor. Nu formați din spovedania telenovelă, cu mai multe personaje și actiunți!

10. Spovedania nu este o altă consiliere psihologică! Nu așteptați ca preotul să vă rezolve probleme de familie, de școală sau de serviciu, dacă nu vă cunoaștem, dacă nu comunicați, dacă nu vă rugăți unul pentru altul. Creștinii solicită de multe ori ca preotul-duhovnic să se roage pentru ei și familia lor, dar uităm și noi să ne rugăm pentru duhovnicul nostru. Având aceasta „conlucrare”, ajutăm reciprom pentru a depăși criză, suferință moral-spirituală și eliberare de gânduri și fapte patimașe.


Cu gânduri ales și binecuvântări, preotul Maxim Melinti

10 RECOMANDĂRI PENTRU TINERI, CARE DORESC SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ

1.     Nu te poți cununa – ai cununia legată!” Dacă, din anumite motive, o fată sau un băiat nu pot să se căsătorească de mult, aceasta nu înseamnă că „cununia este legată” – ăstea sunt „basme băbești”. De aceea nu trebuie să pierdeți timp și banii cu umblatul pe la descântătoare și pseudo-călugări pentru a „dezlega cununia” sau „blestemul”!!! Rugați pe Dumnezeu să vă trimită pe cel/cea unic/a, schimbați mediul în care petreci timpul, schimbați anturajul, modul de viață, și cu siguranța veți avea parte de un viitor reușit.

2.      Pentru a conduce automobilul învățăm 3 luni, iar pentru a conduce viața de familie – ba! Mult timp ne preocupă alegerea rochiei, inelelor, localului, muzicanților. Însă timp pentru pregătire morală, psihologică și juridică nu există. Fapt pentru care avem un număr mare de divorțuri, violență domestică, copii abandonați etc. Este foarte important ca înainte de cununie, preotul să facă cunoștință cu tineri în cadrul orelor de catehizare/învățare, să le vorbească despre importanța căsătoriei, despre probleme cu care pot să se întâlnească aceștia, riscuri și pericole. În practică se întâmplă invers, preotul vede pentru prima dată tinerii însurăței în fața altarului deja la cununie, și, poate ultima oară.

3.      Alegeți haine cât mai decente pentru nunta dvs.! Toată frumusețea dvs. veți demonstra doar soțului dvs., care vă va aprecia la justa valoare. Nu zic că doamnele trebuie să fie îmbrobodite și cu mânece lungi, dar nici cu rochii transparente și decolteuri extravagante.

4.      Locul vă veți cununa trebuie să fie pentru dvs. a 2-a casă, de unde veți porni calea voastră, unde vă veți ruga frecvent, unde veți fi parte din comunitate aceasta, părticică vie a bisericii. Nu căutați biserica după principiul „acolo fotosesia va fi mai faină”. Căutați har și binecuvântarea lui Dumnezeu.

5.      „Cine calcă primul covor în biserica la cununie – acela va fi stăpân în casă”. Iarăși o poveste populară la care nu putem nici nu trebuie să punem importanță. Eu recomand tinerilor să-și pune în fruntea casei pe Dumnezeu. Iar peste ceva timp veți avea alt „stăpân” în casă – copilul dvs., și el, la rândul lui, vă va conduce pe voi, el vă va spune când să dormiți, când să mâncați, cum să vă îmbrăcați ;).

6.      „Nu ai nași de cununie – nu te poți cununa”. Tradiția de a avea nași de cununie este pur locală și se practică doar în Republica Moldova și România. Alte țări ortodoxe au așa-numiți martori, care nu au o funcție specială și importanță majoră la nuntă. În mod normal, noi ar trebui să acordăm atenție sporită nașilor de botez, care anume ei ar trebui să fie o pereche de creștini exemplari, iar nu „99 de cumetrii”, cum se practică tot mai des. De aceea, dacă tinerii nu pot găsi o pereche de nași de cununie, asta nu trebuie să-i oprească de a se căsători și de a se cununa. Contează intenția bună ale tinerilor, dorința de a trăi în dragoste și fidelitate la infinit. Despre alt obicei, care a pătruns în spațiul nostru, și anume de a avea 2 pereche de nași la cununie – este lipsit de logică morală și creștină.

7.      „Femeia să se teamă de bărbat”. Așa se încheie lectura din epistola lui Pavel care se citește la cununie. În acest moment unii din bărbați își mângâie orgoliu, zicând: „auzi fa, femeia trebuie să se teamă de bărbat!” Nu știu din ce motiv acești bărbați nu trag cu ureche ce s-a citit mai sus. De ce oare, după apostolul Pavel, femeia trebuie să teamă de bărbat: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea… bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5,25,28,29). Deci femeia trebuie „să se teamă de bărbat” nu pentru că el o bate, pentru că el este bărbat/mascul, ci pentru că iubește și îngrijește femeia sa, precum Hristos Biserica.

8.      Faceți act de caritate după nuntă. Informați-vă din timp, cui și ce ați putea oferi după nuntă. Înainte de nuntă, poate chiar în textul invitațiilor, informați pe oaspeți ce așteptați de la ei. Puteți indica ca în loc de flori să aducă jucării moi, hăinuțe pentru copilași, pe care, după nuntă le veți oferi la o casă de copii, familii defavorizate din localitatea dvs. La fel și mâncare, strânsă în cutii speciale, poate fi livrată imediat după nuntă persoanelor străzii. Puteți să faceți acest lucru personal, mediatizați și îndemnați pe alți să vă urmeze pilda.

9.      „Mă cheamă Gheorghe – hramul casei va fi de Sfântul Gheorghe”. La cununie tinerii aleg sfântul casei sau hramul casei. Sfântul casei nu neapărat trebuie să fie după numele soțului. Puteți alege oricare sfânt vă este aproape. Iarăși puteți să vă consultați cu preotul care vă va cununa (anume cu preotul iar nu cu vânzătoare lumânărilor). Să țineți minte neapărat ca în ziua când veți marca „hramul casei”, în ideal să mergeți împreună dimineața la biserica, să vă rugați pentru familia dvs., pentru copii, pentru părinți și nași (dacă sunt), să vă împărtășiți. După slujbă puteți să faceți milostenie. Iar după amiază, să poftiți la o masă decentă pe cei dragi și apropiați ai familiei dvs.

10.  Nimeni să nu vă spună că după o cununie, mai pot face încă două. Iubiți unul pe altul pentru ați trăi ultima zi din viața voastră, respectați unul pe altul, dăruiți dragoste și căldura inimii cu fiecare respirație, demonstrați că sunteți familie unica, unită și mereu îndrăgostită. Faceți din casa voastră o insula a speranțelor, a plăcerilor, a gândurilor bune și faptelor desăvârșite. Nimeni și nimic pe acest pământ nu are dreptul să vă despartă. Zidiți familia voastră pe principiul 3D: Dragoste, Dăruire, Demnitate.

Cu gânduri alese și binecuvântări, preotul Maxim Melinti

5 RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA NUMELE COPIILOR

1. Preoții nu pot impune părinților nume pentru copil sau de a-l schimba la botez. Pot face doar unele recomandări și explicații.
2. Orice om, fie botezat sau nu, are înger păzitor care nu are legătură cu sfântul ocrotitor.
3. Oricine, necătând la numele care-l poartă, poate să-și aleagă un sfânt ocrotitor cu alt nume. De exemplu: eu mă numesc Maxim, cinstesc în calitate de patron spiritual pe Sfântul Maxim Grecul, pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe Sfântul Nectarie de Eghina.
4. Părinții care aleg nume pentru copil, trebuie să-l ajute pe copil să înțeleagă sensul numelui, dar și sa-i dea o educație și formare moral-spituală. Nu doar formă exterioară să aibă loc, dar și conținutul interior: sufletul, gândirea și rațiunea. Să dea importanța valorilor umane și creștine.
5. Dumnezeu ne iubește pentru faptele noastre, iar nu pentru numele care-l purtăm.


P.S. Doresc tuturor părinților să aibă multe bucurii și împliniri de la odraslele lor, iar copiilor, creșterea în fapte bune și gânduri frumoase!


Maxim Melinti, 30.05.2017

Și iarăși despre „BISERICA, FEMEIA ȘI MENSTRUAȚIA”

Acum 2 ani, am scris pentru EA.MD: Necurăţia trupească a femeii nu este şi nici nu poate fi un impediment de a intra în biserică! Cu regret, mai mulţi preoţi şi oameni în etate sunt „preaexageraţi” la acest capitol, făcând abatere de la tradiţia bimilenară a Bisericii şi nedorind să revădă problema în actualitate. Necurăţia femeii este ceva firesc, la fel ca și curgerea nasului. Aşadar, femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică, să se roage, nu neapărat lângă uşa bisericii şi să ia aghiazma şi prescură.

Cei, care apără „dogma necurăției femeii” în perioada ciclului menstrual, fac referințe la cartea Leviticul cap. 12, vers. 2,4 și 15, 25-33: „Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.”

Dacă ținem de această regula cu privire la necurăția femeii, de ce atunci mâncăm carne de porc, care era interzisă în tradiția iudaică și stipulată în cartea Leviticul din Vechiul Testament, capitolul 11? Pentru că în Noul Testament Dumnezeu spune lui Petru: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate” (Faptele 10,15), adică ceea ce Dumnezeu a curățit cu sângele Său și cu moartea Sa de pe cruce, și nu spune nimic despre necurăția mâncărurilor și cu atât mai mult, despre necurăția femeii.

Canonul 1 al Sfântului Atanasie cel mare spune următoarele: Căci spune-mi mie, iubite şi preacu-cernice, ce păcat sau necurăţie are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimi­nă prin nări şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem săspunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din pute­rea curată un lucru spurcat? „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu”, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), „apoi nimic necurat nu avem în noi”; fiindcă numai atunci ne spurcăm când făptuim păcatul cel prea puturos.

Așadar, ciclul menstrual este ceva firesc, natural. Deci să atragem atenția la necurăția inimii și vorbelor: „cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om” (Matei 15,18).

Să luăm aminte la cuvintele lui Pavel: „Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15).

Maxim Melinti, 29.05.2017