Cuvânt la sărbătoarea Sfintei Maria Magdalena

Însemnătatea femeii cuviincioase și cu purtare bună pentru familie și societate

(Cuvânt la sărbătoarea Sfântei Maria Magdalena)

 

Sfânta Maria Magdalena, pe care o preaslăvim, a fost de neam din Magdal, un mic orășel pe malul lacului Galileia. De atunci, de când Milostivul Domnul nostru Iisus Hristos a vindecat-o pe ea, izgonind pe cei șapte draci, care o stăpâneau (Luca 8,2), ea cu toată inima s-a dedicat Lui, umbla după El, asculta cuvântul Lui cu mare sete. În timpul patimilor Mântuitorului, Maria era neîntrerupt lângă El și chiar în clipele când ucenicii Îl lepădară (Marcu 15,47). După Învierea Domnului, ea cea dintâi a venit la mormânt și a început aici să plângă pe Învățătorul ei, și pentru aceasta Domnul nostru Iisus Hristos pe ea cea dintâi a bucurat-o cu frumoasa veste a Învierii Sale din mormânt. După Înălțarea la cer a Mântuitorului, Maria Magdalena mult a lucrat pentru propovăduirea Evangheliei și chiar singură a fost pentru această sfântă faptă la Împăratul Romei, Tiberiu, căruia i-a dăruit un ou roșu ca simbol (semn) al Învierii lui Hristos.

Din istoria Bisericii Creștine, fraților, noi știm, că afară de Sfânta Maria Magdalena, multe alte femei înțelepte au lucrat cu rânva pentru răspândirea învățăturii lui Hristos. Au lucrat aceste femei pentru întărirea credinței între oameni cu povățuiri, mângâieri, cu rugăminte, cu lacrimi, dar mai ales cu o viață cuviincioasă și evlavioasă.

Sfânta și Întocmai cu Apostolii Împărăteasa Elena a îndemnat pe fiul ei Constantin, să primească credința creștină; Sfânta Nina a semănat sămânțele creștinismului prin Georgia; Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu ne spune, că maica sa – Sfânta Nona nu numai în cele ale gospodăriei era ajutătoare bărbatului ei, dar ca o îndrumătoare îl povățuia pe el spre tot binele cu cuvântul și cu fapta și cu cât după porunca Apostolului se supunea bărbatului ei, cu atât se simțea nevoită de al povățui spre tot binele cu purtarea sa și cu faptele sale cel înțelepte. Fericitul Augustin fiind încă tânăr s-a îndepărtat de la calea adevărulu și s-a dat plăcerilor și poftelor vătămătoare sufletului și trupului. Dar blândele învățături și povățuiri ale evlavioasei maicii sale Monica și mai ales rugăciunele ei l-au întors în calea binelui și a adevărului. Augustin s-a pocăit, a căzut la picioarele mamei sale, recunoscând că numai ei se datorește întoarcerea lui la credință și virtute. Fără îndoială, că și stâlpii Bisericii – înțelepții Sfinții Părinți și Învățători, anumită mulțumită bunei învățături ce au avut-o din partea maicelor sale au ajuns să fie atât de proslăviți și cinstiți în Biserica noastră Ortodoxă.

Prin urmare, nu numai singurii Ucenicii și Ucenițele lui Hristos pot să fie lumina lumii – pot arăta celor ce stau în întuneric drumul către adevărata fericire, și veșnica mântuire, pot să fie și ele „sarea pămânului”. În fericita Împărăție a lui Hristos, toți, fără deosebire de parte bărbătească și femeiască (Galateni 3,28), pot să propovăduiască credința și purtarea bună, pot fi mai în Împărăția Cerească după făgăduința Mântuitorului (Matei 5,9). Așa a fost în vechime, așa poate să fie și în timpul nostru și femeile de acum au posibilitate de a sădi, de a răspândi, de a susține și a păstra adevărurile de credință, evlavie în familie, în societate și ele pot să lumineze cu lumina faptelor bune înaintea oamenilor, așa că alții văzând faptele lor cele bune vor slăvi pe Tatăl nostru din cer. Și femile din timpul nostru au posibilitate a fi stăruitoare în povățuiri, răbdătoare în sfaturi bune și blânde în mustrări. Numai trebuie ca ele singure, urmând evlavioaselor femei din timpurile vechi, bine să priceapă sfânta credință a lui Hristos, să fie pătrunse de duhul ei, să fie încălzite de adevărata evlavie și de dragoste curată către Mântuitorul Hristos, să fie însuflețite cu dorința înfocată de a sluji pentru mântuirea aproapelor săi. De la femeie care singură nu cunoaște învățătura evangheliei, care toată viața și-o petrece în fapte urâte și plăceri, în îndeplinirea obiceiurilor și modei lumești, împodobindu-se scump – de la asemenea femeie să înțelegem că nu putem aștepta povățuiri în credința creștină și îndemnuri de a trăi după această credință.

Încă mai binefăcătoare este înrăurirea femeii asupra copiilor săi ca mamă. După cum Sfânta Maria Magdalena, care i-a adus pe mulți la Hristos Mântuitorul, tot așa și fiecare mamă creștină are datoria de a aduce către Mântuitorul pe fii săi, a-i crește pe ei ăn purtare bună și în frica lui Dumnezeu, a-i păzi pe ei ca pe un dat neprețuit a lui Dumnezeu, ținând minte că pentru ei ea va trebui să dea răspuns în Ziua Judecății.

Fericiți sunt copiii care s-au născut într-o familie temătoare de Dumnezeu și care au fost crescuți de către o femeie binecredincioasă și cinstită, și fericită este acea femeie căreia îi este scris de Dumnezeu să se numească cu sfântul nume al mamei. Vai însă de acele familii și copiii, unde mama nu-și bate capul despre buna creștere încă din vârsta fragedă a copiilor săi. Acest rău e atât de mare încât nu-i mai putem găsi și nume.

Proslăvind amintirea Sfintei Maria Magdalena și îndeplinind sfânta datorie a iubirii noastre către Patrie, să înălțăm Celui Preaînalt umilite rugăciuni, ca să păzească El sub scutul bunătății sale, pentru binele și mângâierea noastre, toate femeile și mamele binecredincioase.

Preot, iconom stavrofor Serghie Bejan, In: Luminătorul, Nr. 13-14/1922, 27-30.