După eliberarea, la 16
iulie 1941, de către trupele româno-germane a capitalei Basarabiei, ținutul
dintre Prut și Nistru căuta să-și vindece rănile pricinuite de regimul
comunist. Distrugeri mari suferise mai ales Chișinăul, care fusese incendiat și
dinamitat de trupele care fugeau spre răsărit. A fost incendiată catedrala
orașului. Fumegând, cuprins de flăcări în plină zi, fără a fi bombardat, orașul
răsună de explozii puternice. Bucățele ușoare de hârtie și cârpe arse pluteau
în aer, ajungând până la Ghidighici (6 km), de unde priveam acest cataclism
provocat de trupele sovietice. Din cei 150,000 locuitori ai orașului foarte
mulți plecaseră peste Nistru, alții se adăpostiră prin satele din jur. În oraș
rămăseseră cca 40-50 mii locuitori.
Într-un
an de zile Guvernământul Basarabiei a reușit să rezolve multe din problemele
ținutului. În vara anului 1942 a vizitat aceste locuri scriitorul Al.
Lascarov-Moldovanu, dorind să scrie o carte despre Basarabia dezrobită. Ieșind
din Chișinău, împreună cu prefectul județului Lăpușna, și mergând pe șoseaua ce
ducea spre gara Ghidighici, prefectul s-a oprit puțin, arătând vizitatorului
locul unde în câteva luni uram să fie ridicat un mare monument din piatră, în
cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupația sovietică.
Locul
acesta pentru construcția era o colină din preajma gării Ghidighici, de unde,
în zilele 15-16 iulie 1941, generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, a
condus luptele de eliberare a orașului Chișinău. „Va fi un monument măreț, de
aproape 20 m înălțime, și va costa nespus de puțin” – a spus prefectul,
adresându-se către scriitor. Această consemnare se conține în cartea
„Cutreierând Basarabia dezrobită”, apărută la Editura „Dacia Traiana” din
București în anul 1943. Alte date despre acest monument nu am putut găsi.
Locul
pentru construcția acestui complex arhitectonic a fost ales de Guvernământul
Basarabiei, condus de generalul Constantin Voiculescu. Era în direcție NV față
de Chișinău. Construcția monumentului a durat două luni de zile. Materie primă
(piatră) era din abundență. Masivele dealurui din piatră era în apropiere,
începând de la cheile Bâcului, de lângă gară și până la cheile mari spre Chișinău,
la locul numit „în deal la chei”, urmând apoi șesul Bâcului spre
Visterniceni-Chișinău.
Piatră
de construcție a fost adusă cu căruțele și de la carierele din Cricova. Au
lucrat aici câteva sute de muncitori din satele învecinate: Strășeni, Petricani,
Durlești, de la gara Ghidighici.
Mai
întâi s-a construit o platformă din piatră și beton, de formă pătrată, cu
latura de cca 60 m, înaltă de cca 1,5 m, pe care s-au înălțat cele trei
componente: Turnul, care era partea
principală, Pisania, înăltă de
câțiva metre, cu inscripții pe ea,
Colonadele (propilee) – 24 de stâlpi de piatră.
Turnul avea o formă pătrată cu latura
de cca 10 m și înălțime de cca 30 m. Partea de sus era crenelată. Deasupra
turnului era arborat steagul tricolor al României. Pe pereții laterali erau
incrustate stemele județelor Moldovei lui Ștefan cel Mare. La intrare în turn,
pe perete, era un basorelief în piatră, reprezentând o scenă din Columna lui
Traian: împăratul roman înconjurat de generali din suita sa. Tot aici erau
scrise cuvintele mareșalului Antonescu: „Ca și Columna lui Traian, suntem unde
am fost și rămânem unde suntem”. Lângă ușa de intrare erau doi soldați care
străjuiau. În interior se urca pe o scară helicoidată, ce avea 6 paliere pentru
odihna celor care vizitau turnul. În jur era o pânză cu scene din istoria
poporului român, ce urmau a fi dăinuite în piatră. Marii voeievozi ai neamului
urmau să fie reprezentați în aceste fresce. Urma apoi o cameră de reculegere în
memoria celor care au căzut în luptele pentru eliberarea Basarabiei. În partea
de sus a turnului era o hartă în relief a României.
De
sus se deschidea o priveliște încântătoare asupra împrejurimilor în amonte de
gara Ghidighici, pe valea Bâcului spre Strășeni și în aval spre șesul Bâcului
și orașul Chișinău. Pe timp senin se vedeau bine atât satele din jur, cât și
apele Nistrului. Tricolorul fâlfâia în bătaia vântului.
Pisania, înaltă
de cca 10 m, ridicată, la mică distanță, în fața turnului, avea următorul
conținut:
„S-a înălțat acest turn al dezrobirii Basarabiei sub
domnia regelui Mihai I, conducător al statului fiind mareșarul Ion Antonescu,
vicepreședinte al Consiliului de Miniștri fiind dl Mihai Antonescu și
guvernator al Basarabiei general Constantin Voiculescu. Construit pe locul unde
Ion Antonescu, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit și a condus operațiile
pentru eliberarea orașului Chișinău. El era comandantul de căpetenie al
armatelor româno-germane.
TURNUL DEZROBIRII –
simbol al faptelor glorioase de arme ale armatelor române și germane și strajă
neclintită a drepturilor noastre pentru
aceste pământuri – este predestinat să servească generațiilor viitoare ca loc
de reculegere, înălțare morală și mândrie națională. Septembrie 1942”
În imediată vecinătate a
turnului erau amplasate colonadele (propilee),
24 de stâlpi din piatră de cca 10-12 m înălțime, stând câte 12 față în față,
legați sus cu o centură de beton, totul descoperit, iar printre stâlpi se putea
trece. Pe aceste colonade erau înscrise unitățile militare care au participat
la luptele pentru eliberarea Basarabiei. De la colonade spre turn ducea o
cărare de plăci de marmură. În jurul platformei au fost plantate diferite
specii de copaci, pomi, care dădeau o notă deosebită întregului ansamblu
arhitectonic. Pe atunci, această construcție era unica în felul ei.
Inaugurarea turnului
dezrobirii Basarabiei de la Ghidighici a avut loc la 1 noiembrie 1942. După-amiază,
P.S. Efrem Enăchescu, locțiitor de mitropolit al Basarabiei, împreună cu un
sobor de preoți din Chișinău, în prezența membrilor guvernului și a altor
oficialități, a oficiat slujba religioasă. Erau prezenți regele Mihai, mama sa
Elena, Mihai Antonescu. Au vorbit la această inaugurare P.S. Sa Efrem,
guvernatorul Basarabiei Constantin Voiculescu și Mihai Antonescu,
vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Elevii claselor superioare au
demonstrat pe câmpul sportiv exerciții de gimnastică. Pe străzi și-au făcut
apariția călăreți în costume de epocă, întruchipând cavaleria lui Ștefan cel Mare.
Actori de teatru interpretau scene din piese istorice. În fața publicului „s-a
arătat” Ștefan cel Mare însoțit de doi aprozi: unul în dreapta, altul în
stânga. În dimineața aceleiași zile a fost sfințită catedrala din Chișinău
reparată după incendierea din 1941.
Seara, la sala Expres,
s-a defășurat un bogat program artistic cu dansuri populare, muzică corală,
recitări ș.a.
Preotul Paul Mihail,
participant nemijlocit la acest eveniment, ne-a lăsat următoarea descriere:
La ora 2 p.m. am fost
prezent pe locul unde s-a ridicat Turnul Dezrobirii, un bloc imens de piatră
așezat într-o frumoasă priveliște naturală. Evocator și măreț! Am stat nu
departe de oficialități. Am putut privi și admira pe Regele, am văzut toată
desfășurarea programului și am rămas profund impresionat de patriotica și de
omagiere cuvântare a prof. Mihai Antonescu, primul ministru al Țării. Ce vervă,
ce expresie, și ce ținută oratorică! Momentul culminant, când apare Regele pe
crenelurile turnului, mulțimea ovaționează, corul Basarabiei din 450 persoane
sub conducerea prof. de la Școala de cântăreț Mihai Stegaru, intonează Imnul
Regal, iar razele soarelui ce apune ca un nimb luminează figura Regelui. Printre
stâlpii și coloanele de piatră, umbrele soarelui apus sărutau inscripțiile
unităților și regimentelor de eroi care dezrobiseră Basarabia.
În general, noi,
partcipanții la serbarea dezrobirii Basarabiei, tineri, elevi și chiar simpli
trecători, am simțit o mare desfătare de rezonanță patriotică și afirmativă
demonstrației românească, rămânând cu amintiri de neuitat.
Eram tineri, cu mare
credință în drepturile poporului român pe aceste vechi ținuturi strămoșești,
drepturi care se cereau atunci și se cer și astăzi a fi îndeplinite așa cum
sunt argumentate prin toate documentele, prin viețuirea continuă de peste 2000
de ani a neamului românesc pe aceste meleaguri. Cetățile de pe Nistru, care
ne-au apărat de-a lungul istoriei, sunt toate construite pe malul drept, și nu
dincolo.
Așa cum la Carei este un
monument impozant în memoria celor care au luptat în vestul țării pentru
apărarea pământului strămoșesc, așa cum este, în centrul României, Mausoleul de
la Măreșești, la fel a fost ridicat, în răsăritul țării, un mare complex
monumental în memoria celor care s-au jertfit pentru noi, cei de azi, pentru
neamul, credința și limba străbună. Imediat după 23 august 1944 acest măreț
monument a fost distrus. În doi ani de existență el nu a putut fi cunoscut de
opinia publică românească. Generațiile postbelice nu au auzit despre turnul
dezrobirii și anu au văzut acest monument. Recent s-a aflat că schițele după
care a fost construit monumentul de la Ghidighici s-au păstrat la Marcu Anghel,
arhitect din București (acum decedat), întârziind să fie recuperate și,
eventual, predate unor foruri militare sau instituții de cultură ce le pot
studia, fima sau tipări.
Ar trebui să fim într-o
mare unitate pentru a păstra cele ce ne-au lăsat strămoșii noștri. Să nu uităm
niciodată sutele de mii de români căzuți pe câmpul de luptă pentru eliberarea
Basarabiei. Să le îngrijim mormintele, care pentru unii nici nu sunt cunoscute.
Pentru păstrarea memoriei celor căzut pentru integritatea Patriei și a Neamului
nostru, trebuie să cunoaștem mai bine istoria propriului popor.
* * *
La
data de 29 septembrie 2016, în scuarul Catedralei Mitropolitane a fost
inaugurat monumentul reconstruit în cinstea Celor Trei Martiri – Patrioți Basarabeni:
Alexei Mateevici, Simion Murafa și Andrei Hodorogea, militanți ai mișcării
naționale de la începutul secolului XX. În cadrul evenimentului festiv, academicianul Mihai Cimpoi, prezent și el, a sugerat autorităților să nu
se oprească aici, următorul monument care ar urma să fie restaurat Turnul
Dezrobirii Basarabiei.
Sper
că va veni acea zi binecuvântată când Turnul Dezrobirii va fi instalat din nou
pe dealul Ghidighiciului, iar faptele, meritele și curajul înaintașilor noștri
va fi adus la cunoștință publicului larg pentru revitalizarea patriotismului
național și aprecierea trectului istoric!
Preotul
Maxim Melinti
Sursa:
Vlad Dumbravă, Turnul dezrobirii Basarabiei de la Ghidighici, Cugetul:
Revistă de istorie și cultură. 1999, Nr. 4, P. 48-50.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu