150 de ani de la trecerea la cele veșnice
Mitropolitul Andrei (din botez Anastasie) Șaguna s-a născut 20 dec. 1808/1
ian. 1809 st. n.), în Miscolţ (Miskolc), în Ungaria, într-o familie originară
din Grabova, care trece în 1814 la catolicism. Studiile gimnaziale la Miscolţ
şi gimnaziul călugărilor piariști Pesta (abs. 1826).
La 29 dec. 1826 trece la ortodoxie printr-o declarație scrisă în limba
latină, din convingere și pentru că aceasta a fost religia strămoșilor.
Între 1826-1829 studii de filosofie şi drept la Universitatea din Pesta şi
de Teologie la Seminarul ortodox din Vârşeţ, azi Serbia (din 1829). În
1833 intră în obștea monahală a mănăstirii sârbești Hopovo, unde a fost tuns în
monahism, cu numele de Andrei. Hirotonit ierodiacon. Profesor la Seminarul
teologic din Carloviț (Karlowitz, în Voivodina, Serbia) și secretar al
„Consistoriului arhidiecezan” de acolo (din 1834); ieromonah, protosinghel,
„asesor” (consilier) mitropolitan și „administrator” (locțiitor)
de egumen la mănăstirile sârbești Iazac (din 1838) și Beșenovo (din
1841). A fost arhimandrit și egumen la mănăstirile Hopovo (1842) și Covil
(1845). După anul 1842 a funcționat un timp ca profesor în secția română a Seminarului
teologic din Vârșeț și „asesor” al Consistoriului de acolo. Mărturisea mereu: „De o sută de ori dacă m-aș naște, tot preot
m-aș face”.
La 15/27 iun. 1846 a fost numit vicar
general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu, iar la 2 dec.
1847 a fost ales episcop. În această calitate a lucrat mult pentru renașterea
românilor din Transilvania, ridicarea chipului moral al clerului și a
credincioșilor: „Pre românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deștept și cu voie
cătră tot ce e adevărat, plăcut și bun să-i atrag”.
La 12/24 dec. 1864 Andrei Șaguna a
devenit arhiepiscop și mitropolit al reînființatei
Mitropolii a Transilvaniei, cu reședința la Sibiu.
Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei
prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena și independența ei
administrativă și națională: „Biserica
Ortodoxă din Transilvania trebuia să fie o instituție națională”.
După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane la Arad şi
Caransebeş-a convocat un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din
întreaga Mitropolie, la Sibiu (sept.-oct.1868), care a aprobat Statutul Organic
al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de
stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica transilvăneană
până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut
autonomia faţă de stat, sinodalitatea, adica participarea laicilor (2/3)
alaturi de clerici (1/3) la conducerea treburilor bisericeşti - au stat la baza
Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a
celui din 1948.
Școala teologică sibiană va cunoaște o nouă etapă
de dezvoltare și înflorire, odată cu venirea la Sibiu pe scaunul arhieresc a
Sfântului Ierarh Andrei Șaguna. Din toamna anului 1846, acesta a dispus
ridicarea „cursului clerical” de la șase luni la un an, introducând noi materii
de învățământ: Teologia Pastorală, Metodul învăţătoresc, Exegeza și Gramatica românească. Scopul acestei inițiative a fost ca
tuturor „candidaților la preoție să le fie dată posibilitatea să
fie și învățători și astfel să corespundă și mai bine misiunii
lor culturale de luminători ai poporului”.
Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul elementar şi mediu Ortodox
românesc din Transilvania, punându-I sub îndrumarea Bisericii preoții-parohi
erau directori ai şcolii „poporale” din parohia lor, protopopii „inspectori„ ai
şcolilor din ,,tractul” lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul) „inspector
suprem” al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul
Organic. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului
existau aproape 800 de şcoli „poporale”, un liceu cu 8 clase la Braşov
(înfiinţat 1850), cu şcoală reală-comercială (înfiinţată 1869) la Braşov, un
gimnaziu cu 4 clase la Brad (înfiinţat 1868). Documentele din arhiva
jud. Alba demonstrează sprijinul bănesc dat de moţii din Bazinul Arieşului
pentru edificarea localului din Brad. Contribuţia cea mai mare a avut-o Andrei
Şaguna cu cei 2000 de fiorini dăruiţi gimnaziului. La inaugurarea gimnaziului
de la Brad a participat şi Avram Iancu care a rostit un frumos cuvânt despre
folosul culturii naţionale ce va fi chemat să o răspândească şi acest gimnaziu
între moţii din Zarand.
La îndemnul lui, s-au scris peste 25 de manuale şcolare. La Sibiu cursurile
de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1953 a
înfiinţat un Institut teologic-pedagogic la Sibiu, care-i va purta numele de
„Seminar Andreian” sau, mai târziu „Academia Andreiană” (1922-1948), cu două
secţii teologice (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei
ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatuluiş
pentru studenţii teologi şi preoţi, a tipărit o serie de manuale didactice -
lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului. A trimis numeroşi tineri
la Studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse
oferite din fondurile şi fundaţiile create de el.
A avut un rol însemnat, alături de Ioan Pușcariu, la fondarea „Asociaţiei
Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (ASTRA), fiind
primul ei preşedinte (1861-1866).
La 25 aug. 1850 se deschide la Sibiu „Tipografia eparhială”, întemeiata pe
banii lui Şaguna, unde se tipăresc abecedare, catehisme, bucoavne, cărţi de
muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie şi geografie, pentru şcolile
săteşti-parohiale, pentru gimnazii şi, mai ales, pentru Seminarul Teologic din
Sibiu.
Apreciat pentru activitatea desfăşurată, în 1850 primeşte
titlul de baron.
La 1 ian. 1853 a înfiinţat ziarul „Telegraful Român”, singurul ziar din
România cu apariţie neîntreruptă până astăzi şi care va găzdui în paginile sale
problemele teologice și ale învăţământului în general. În anul 1857 începe
strângerea fondurilor pentru o nouă catedrală în Sibiu. Împăratul contribuie cu
1000 de galbeni, iar Șaguna cu 24 000 de florini.
În 1858 Șaguna publică Biblia, a cincea după Biblia de la București (1688),
a lui Ioan Bob (1795), a lui Gavriil Bănulescu‑Bodoni de la Petersburg (1819)
și cea de la Buzău (1854) a lui Filotei. Șaguna face îndreptări de limbă și îi
scrie prefața. El se declară de acord cu teoria circulației cuvintelor, în
sensul că „acea limbă este bună, care e
înțeleasă de toți românii de pretutindeni”. În 1870 a dispus ca în fiecare
parohie să se țină cursuri serale pentru „neștiutorii de carte”.
Ca „om politic”, a îndeplinit un rol de seama în anii 1848-1849; preşedinte
al Marii Adunări Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la BIaj din
3/15 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti
împăratului la Innsbruck, Olmutz şi Viena, apoi Guvernului din Pesta în anii
următori, fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor - a prezentat în mai
multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiuniii române după 1860 a
fost membru în Senatul imperial din Viena, în 1863-1865 deputat în Dieta
Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la
Sibiu (1861) şi al Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863);
după crearea Statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiri
,,activismului” în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi
sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din
Guşteriţa, lângă Sibiu. Eminescu caracteriza așa pe ierarhul: „Destoinic diploman, Șaguna a fost un om
politic din creștet până în tălpi, cum n-a fost vreunul din conducătorii noștri
bisericești”.
În 1870 a fost ales membru de onoare al Acacademiei Române. Preşedinte de
onoare al Societăţii „Transilvania” din Bucureşti. Prin testament, el și-a lăsat toată averea Mitropoliei
Transilvaniei, „spre scopuri
bisericești, școlare și filantropice”.
Andrei Șaguna a trecut la Domnul în anul 1873 (28 iun.),
la Sibiu, fiind înmormântat în satul Rășinari, jud. Sibiu.
În ședința din 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
hotărât canoninizarea Mitropolitului Andrei Șaguna. Astfel, la 29 octombrie
2011, în cadrul sfintei liturghii din Catedrala de la Sibiu, a avut loc
proclamarea canonizării ale mitropolitului, care de acum va figura în
calendarul bisericesc ca Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului,
având ca zi de pomenire – 30 noiembrie.
Operă:
Promemorie
despre dreptul istoric al autonomiei bisericeşti-naţionale a românilor de
religie răsăriteană, Sibiu, 1849, 15 p.;
Adaus la
„Promemoria despre dreptul istoric al autonomiei bisericești-naţionale...”,
Sibiu, 1850, 23 p.;
Memorial prin
care se lămureşte cererea românilor de religiunea răsăriteană din Austria
pentru restaurarea Mitropoliei lor din punct de vedere al sfintelor
canoane, Viena, 1851 şi Sibiu 1860, 23 p.;
Elementele
Dreptului canonic al Bisericii drept credincioase răsăritene..., Sibiu, 1854,
XXIV + 183 p.;
Istoria
Bisericii Ortodoxe răsăritene universale de Ia întemeierea până în zilele
noastre, 2 vol., Sibiu, 1860, X + 422 p. (I) + IV + 316 p. (II) (vol.II a
apărut şi în traducere germana, la Sibiu, în 1862, făcută de Zaharia Boiu şi
loan Popescu);
Compendiu de
Dreptul canonic al unei sântei, soborniceşti şi apostoleşti
Biserici, Sibiu, 1868, XLVIII + 452 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1885, XLVIII + 440
p.; ed. a III-a, Sibiu, 1913, XLVIII + 440 p.); a apărut şi în traducere
germană „Compendium des Canonischen Rechtes...”, Sibiu, 1868, 449 + XLIV p.,
iar din germană în rusă „Kratkoe izlojenie kanoniceskago pravo”, St.
Petersburg, 1972; parţial tradus în limbile greacă şi maghiarg;
Enhiridion,
adecă carte manual de canoane ale unei, sântei, soborniceşti şi apostoleşti
Biserici cu comentarii, Sibiu, 187 1, LII + 548 p.;
Manual de
studiu pastoral, Sibiu, 1972, 8 + X + 302 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1878, XV + 270
p.).
Postume:
Memorialul
arhiepiscopului şi metropolitului Andrei baron de Şaguna sau Luptele naţionale
politice ale românilor, 1846-1873, Sibiu, 1889, XIV + 408 p.;
Memoriile
arhiepiscopului şi mitropolitului Andrei Saguna din anii 1846-1871, Sibiu,
1923, 112 p.;
Gheorghe
Tulbure, Mitropolitiii Şaguna. Operă literară. Scrisori
pastorale. Circulări şcolare. Diverse, Sibiu, 1938, X +
460 p.;
Andrei Şaguna,
Predici, cu un studiu introductiv de pr. Florea Mureşanu, Cluj, 1945, CX + 219
p.
Opere editate de Şaguna: Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă,
Sibiu, 1855, 200p.; Chiriacodromion, adecă cuvântări bisericeşti pentru fiecare
duminecă a anului, întocmite de Nichifor Teotoke... cu un adaus de cuvântări
pentru sărbătorile domneşti..., Sibiu, 1855, 473 p.; Tâlcuiala Evangheliilor în
Duminecile învierii şi ale sărbătorilor, Sibiu. 1857, 206 p. (ed. a II-a, 1860);
Manual de Teologia Morală creştinească... Sibiu, 1855,
VIII + 300 p.; Biblia adecă dumnezeiasca Scriptură a Legii cei Vechi şi Noui
după originalul celor saptezeci şi doi de tâlcuitori din Alexandria.... 2 vol.,
Sibiu, 1858, XXII + 920 + 240 p.; Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, Sibiu, 1867, 478p.
A reeditat aproape toate cărţile de slujbă, între care se impun cele 12
Mineie (1853-1856), după ediţia de la Buda, din 1804-1805.
A tradus din slava veche:
Hirotesierul (1861), Rânduiala sfinţiri bisericilor(1862) şi Rânduiala
sfinţirii de episcop (1965).
Bibliografie
generală:
IORGA, N. Andrei Șaguna / Iorga N. Oameni cari au fost / Ed. îngr.,
pref. și coment. de Iu. Colesnic. – Chișinău, 1990. – P. 44-52.
PĂCURARIU, M. Șaguna Andrei / Mircea Păcurariu. Dicționarul Teologilor
Români, Ediția a doua revăzută și întregită, Editura Enciclopedică. –
București. – 2002. – P. 468-471.
PLĂMĂDEALĂ A, Momentul Șaguna în istoria Bisericii Transilvanie // Magazin Istoric. – Nr. 6, iunie/1997.
– P. 3-6.
Mausoleul mitropolitului Andrei Șaguna [Resursă electronică] // https://ro.wikipedia.org/wiki/Mausoleul_mitropolitului_Andrei_%C8%98aguna
(accesat la 06.12.2022)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu