Du-te şi mănâncă cu
bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău,
pentru că Dumnezeu
este îndurător pentru faptele tale.
(Eclesiasticul 9, 7)
Vinul este pomenit atât în
Vechiul, cât şi în Noul Testament în repetate rânduri, unii cercetători mai
meticuloşi numărând 521 de citate ale viţei de vie şi vinului, utilizate de
tradiţia iudeo – creştină, şi nu numai de ea, ca simboluri ale monoteismului.
Uneori aceste citate nu sunt decât aluzii, însă mai des cititorul se găseşte în
faţa unor analize ataşate teologiei. Textul mai atinge subiecte, precum
conducerea viţei de vie, degustarea vinului, economia rurală, sociologia şi
chiar igiena alimentară şi practica medicală.
Pentru prima oară despre vie şi vin se
vorbeşte în cartea Facerii (9, 20), în istoria lui Noe. Mai apoi urmează
relatarea despre Melchisedec, regele Salemului, care a scos vinul şi pâinea în
întâmpinarea lui Avraam (Facere 14, 18); despre Lot şi fiicele sale (Facere 19,
32); despre bătrânul Isaac, căruia fiii săi, Iacov şi Isav, i-au propus pentru
hrană pâine, vânat şi vin (Facere 27, 25); proorocirile lui Iacob, care i-a
adunat pe fiii săi (Facere 49, 12).
De altfel, unii cercetători ai
credinţei creştine pledează pentru o menţionare şi mai timpurie a viţei de vie.
Ei susţin, că pretinsul fruct al cunoaşterii binelui şi răului, din care s-au
înfruptat în grădina Raiului Adam şi Eva ar fi fost strugure, şi nu măr, ori, în opinia lor, doar
sucul fermentat de struguri, adică vinul deşteaptă mintea.
Din Vechiul Testament aflăm,
cum era preparat vinul din struguri, cum oamenii îi zdrobeau cu picioarele,
cântând şi veselindu-se şi storcând mustul (Ieremia, 25, 30; 48, 32-33), cum se
păstra vinul în burdufuri, care uneori crăpau din cauza fermentaţiei puternice
(Ieremia 49, 12); cum acţiona vinul asupra oamenilor şi care erau semnele
consumării de vin – ochi strălucitori, limbă neînfrânată (Pilde 21,1), judecare
(Pilde 31, 1), exaltare (Pilde, 31, 6), pierderea minţii (Osia, 4, 2), boli
(Osia, 7,5).
În Noul Testament Iisus
Hristos face minune la nuntă din Cana Galileii, unde preface apă în vin (Ioan
2, 1-11).
Altă dată Mântuitorul se compară
pe Sine Însuşi cu mlădiţa de viţă de vie: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar
Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 11, 1-6).
Tot vorbind despre lucrarea Sa
vindecătoare, ca răspuns la acuzaţii fariseilor, Mântuitorul afirmă că: „a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând
vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi
ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al
păcătoşilor!” (Luca 7,
33-34).
În Pilda Samariteanului
Milostiv (Luca 10, 25-37) se vorbeşte despre turnarea uleiului împreunat cu vin
peste rana celui căzut în mâinile tâlharilor (Luca 10, 34). De aici amintim şi
de tradiţia Bisericii Ortodoxe Ruse legate de săvârşirea Tainei Sfântului Maslu,
care practica amestecarea vinului cu untdelemn la ungerea celor bolnavi.
Iar la Cina ce de Taină Mântuitorul
Hristos a consacrat vinul ca materie de jertfă, şi stabileşte Taina
Răscumpărării – Taina Sfintei Euharistii sau Împărtăşaniei, conform căruia
credinciosul devine părtaş al Trupului şi Sângelui lui Hristos, folosind două
materii importante: pâinea şi vinul (Matei 26, 26-29; Marcu 14, 22-25). „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu, care
pentru voi se frânge întru iertarea păcatelor… Beţi dintru acestea toţi, acesta
este Sângele meu, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea
păcatelor... Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aducem de toate şi pentru
toate...” Acesta este unul din cele mai importante momente ale Sfintei
Liturghii - Anamneza.
În timpul proscomidiei sunt
pregătite pâinea şi vinul, care în contextul Anaforei, devin Trupul şi Sângele
Mântuitorului. Împărtăşindu-se cu ele, creştinii se unesc, formează o comuniune
cu Iisus Hristos, fac din nou legământ de a-I urma învăţămintele.
Termenul „proscomidia” este
utilizat în ritualul bizantin, în alte ritualuri liturgice sunt folosite alte
denumiri, care într-un fel sau altul au sensul de „dar”. Proscomidia păstrează
multe elemente ale practicii arhaice de pregătire către Liturghie, care în
primele secole ale creştinismului întruneau creştinii la agape. Fiecare aducea
cu el ceva de mâncare, cei mai săraci, neavând nimic, aduceau pâine. Cele mai
bune vinuri şi pâini erau puse deoparte pentru euharistie, iar celelalte erau
folosite la masa comună după Liturghie.
Astfel elementele principale
ale Tainei împărtăşaniei sunt vinul de struguri şi pâinea de grâu, deşi deseori
aceste ritualurile se deosebesc de la o Biserica la alta, de la o regiune
geografică la alta. Astfel, în Biserica Occidentală se foloseşte pita - pâinea
nedospită, pe când în cea Răsăriteană, cu excepţia Armeniei, - cea dospită. Şi dacă la început acestei deosebiri nu i se
acorda prea mare atenţie, către sfârşitul mileniului I ea devine un prilej de
disensiune doctrinală între Est şi Vest.
Din cele mai vechi timpuri
pentru Euharistie este folosit vinul dizolvat cu apă. Tradiţia se bazează pe
Sfânta Scriptură, conform căreia Iisus Hristos în viaţa sa pământească bea doar
vin dizolvat cu apă. Această practică a căpătat ulterior şi o interpretare
mistico-alegorică, fiind legată de curgerea sângelui şi a apei din coasta
străpunsă de suliţă a Mântuitorului. Soiurile de vinuri, utilizate în Taina
Împărtăşaniei diferă de la o Biserică la alta, în dependenţă de tradiţiile
vinicole locale. Astfel, în Biserica Romano-Catolică se foloseşte vinul sec
alb, în bisericile răsăritene – diverse vinuri roşii: în Biserica Ortodoxă Rusă – vin de desert
(dulce), în altele – vin sec. Deşi nu se găsesc nicăieri indicaţii directe
privind soiurile de vin utilizate la Împărtăşanie, totuşi se consideră cele mai
binevenite vinurile roşii, dat fiind faptul, că „acesta este sângele”
Mântuitorului, deci trebuie să aibă culoarea respectivă.
În ultimul timp în Biserica
Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă a Greciei, cât şi în majoritatea bisericilor
din Republica Moldova pentru împărtăşanie este folosit frecvent vinul de tip
Kahor. Aceasta denumire este atribuită câtorva soiuri de vin, produse în zona
oraşului Kahor din Franţa. Ele se deosebesc printr-o culoare roşie intensă, au
un buchet şi o aromă ce amintesc de dulceaţă. Vinuri de tipul Kahor sunt
produse şi în Moldova, în special în zona vinicolă de sud. La prepararea lor
sunt utilizaţi struguri de soiurile Saperavi, Cabernet, etc. Majoritatea lor
sunt supranumite „pastorale”, fapt ce denotă utilizarea lor în ritualurile
bisericeşti. Clericii afirmă, că vinurile Kahor sunt binevenite pentru
împărtăşarea copiilor. Se ştie, că preoţii au probleme cu micuţii. Deseori
aceştia sunt măguliţi de bunei, că o să primească „miere” şi atunci, când simt
în gură vinul acrişor mulţi din ei încearcă să-l scuipe. De aceea Kahorul
dulciu este mai plăcut pentru copii şi astfel sunt evitate incidentele
neplăcute.
Vinul este întrebuinţat în
primul rând la Sfânta
Liturghie ; se mai întrebuinţează la sfinţirea bisericilor, la
slujba Cununiei, la Litie ,
la slujbe funebre (pentru stropirea trupurilor celor adormiţi) şi parastase (slujbe
speciale pentru cei adormiţi).
Cu toate acestea, Biserica
introduce unele restricţii la întrebuinţarea vinului şi strugurilor în viaţa de
toate zilele. Astfel, acestea daruri ale Domnului, ca şi altele, trebuiesc
primite cu rugăciune de mulţumire Celui de Sus. Strugurii, spre exemplu, pot fi
gustaţi doar după ce primele roade au fost aduse în Biserică, în ziua de 19
august, de sărbătoarea „Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos”, ca
o mulţumire pentru roadă oferită de Dumnezeu. Vinul nu se consumă în posturile
de peste an, cu excepţia zilelor, când se face dezlegare pentru băutură. În
schimb, la marile praznice dumnezeieşti vinul se află în capul mesei.
Astăzi, din păcate, creştinii noştri
de multe ori fac aluzii greşite, atunci când încercă să argumenteze consumul
vinului mai peste măsură. Aceştia de multe ori exclamă că vinul –
este Sângele Domnului. La fel Biserica luptă cu un alt fenomen urât, care
se practică de ziua pomenirii celor 40 de mucenici din Sevastia. Şi aici, minte
perseverentă a omului aduce acţiuni false, prin consumarea aşa-numitor 40 de
păhare vin. Bineînţeles că toate aceste lucruri nu au nimic comun cu Vinul
euharistic şi Sângele Domnului, precum şi închinarea celor 40 păhare „în
cinstea celor 40 de mucenici”.
Biblia în mod deosebit
atenţionează pe creştini despre efectele negative care poate provoca vinul
consumat peste-măsură.
Astfel Sfântul Apostol Pavel ne
indeamna: “Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare…” (Efeseni 5, 18). În alt context Pavel avertizează că orice
abuz constituie păcat ce ne exclude automat din Impărăţia lui Dumnezeu: “Nu vă
înşelaţi: nici desfrânaţii…nici beţivii…nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”
(I Cor 6, 9-10). În mod categoric bautul excesiv este interzis: “Dar eu v-am
scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi
desfrânat…sau beţiv. Cu unul ca
acesta nici să nu şedeţi la masă” (I Corinteni 5, 11).
Pr. Maxim Melinti
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu