Fiecare pentru dânsul, fiecare în lumea lui,
Nici nu-i pasă, nici nu-l doare, pentru soarta nimănui.
Am ajuns să fim obrajnici, egoiști, nepăsători.
Doamne, ce-i cu lumea asta, lume de neguțători!
Ca la târg, toți te măsoară, cântaresc, te înconjoară
Și mă simt ca animală, sincer, sufletul mă doare.
Mult contează azi statutul, bani, relații și costume.
Tot mai rar valori creștine, de cultură nici nu spunem!
Cercuri strânse de elită, interese personale,
Nu acceptă, nu le place! Sunt străin în lume mare.
Pot să scriu eu mult și bine, căci talentul meu nu moare.
Ați văzut ce scriu eu oare, am puternice izvoare.
Căci izvorul nesecat este dat de Dumnezeu,
N-o să-L mint, căci sunt creștin și râmân a Lui fidel!
Nu vă place stilul meu, scriu prea prost, nu mă opriți!
Pentru harul ce pot eu, eu vă rog, nu asupriți!
Scriu, și scriu, și iarăși cânt eu balada demnității
Doina dragostei curate și personelor mărețe.
Preotul Maxim Melinti
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu