CUNUNIE ȘI ÎMPĂRTĂȘANIE

 

Când rochia miresei este închiriată, costumul mirelui a fost agățat în dulap, inele stau așezați frumoși într-o cutie cu interior de catifea, masă, colaci și băutură sunt comandate, ar fi bine să ne gândim și la Cununie. De multe ori accest se pune pe secțiunea praznicului în local și mai puțin despre modul în care se înfățisează tinerii în fața Sfântului Altar.

Tradiția Bisericii Ortodoxe stabilește ca înainte de cununie, mirii să urmeze o pregătire specială, deja cea spirituală, care constă în: câteva zile de post, spovedanie și împărtășanie. Împărtășanie este parte a Sfintei Liturghii.

Există o singură Taină care a păstrat legătură cu Sfânta Liturghie și respectiv cu Împărtășanie – este Hirotonia, taina Bisericii Ortodoxe de învestire în treaptă de slujire diaconească, preoțească sau episcopală. Deci Hirotonia nu poate fi concepută astăzi în afara Bisericii și a Sfintei Liturghii. Rolul special ocupă Spovedania sau Mărturisirea, care poate preceda Liturghia, însă nu are legătură directă cu ea, ci doar cu Împărtășania, mai ales că Împărtășania a devenit dependentă de Post și de Spovedania. Aici amintim și de Sfântul Maslu, care se admnistrează în afară de Liturghie, în Biserica, la casa celui bolnav sau în spital, dar iarăși în legătură strânsă cu Spovedania și Împărtășania.

Restul Tainelor – Botez-Mirungerea și Cununia deși sunt oficiate separat de Liturghie, totuși unii preoți împărtășesc pe pruncii botezați, cu Împărtășania, dacă Botezul are loc imediat după Liturghie, sau cu Darurile Înaintesfințite, dacă Botezul a fost săvârșit în altă zi și perioadă. La Cununie mirii, la îndemnul duhovnicului, sau din propria inițiativă pot să se spovedească prealabil și să se împărtășească în zilele premergătoare nunții sau chiar în ziua nunții, atunci când Cununia urmează imediat după Liturghie.  

Dar cum pot tinerii să primească Împărtășanie când ei se cunună sâmbăta, sau în altă zi a săptămânii, după masă sau seară?

Părintele Gleb Kaleda spune că „prin împărtăşirea comună, prin participarea comună la viaţa Bisericii, la Tainele şi rugăciunile ei, căsnicia devine nu numai unirea trupească şi sufletească, ci şi duhovnicească. Prin aceasta căsătoria bisericească şi ortodoxă nou-testamentară se deosebeşte de oricare altă căsătorie”. (Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, București: Editura Sophia, 2006, p. 39).

Deci, miezul căsătoriei la creștini ortodocși este cununia, săvârșită în Biserică din care nu poate fi lipsită Liturghia, adică – Împărășanie, pentru că Liturghia este fundamentul Bisericii.

De ce se fac nunţi sâmbăta?

Pentru că s-a despărţit Cununia de Liturghie, explică părintele Nicolae Tănase. Înainte se făceau împreună… În momentul în care scoţi Cununia din Liturghie şi în loc de împărtăşanie dai mirilor vin în care mai înmoi şi un pişcot… Trebuie să ştim foarte clar ce am făcut noi: am scos, am desacralizat. De ce? Aşa au vrut oamenii. Şi aşa vor şi acum… (Părintele Nicolae Tănase, De la prietenie la iubire, Căsătoria – taina iubirii creștine, Sibiu: Editura Agaton, 2011, p. 95).

Așadar, mirii primelor secole ale creștinismului se cununau fie în cadrul Sfintei Liturghii, ori imediat după Liturghie.

Dar se făcea oare liturghie aparte pentru fiecare cuplu?

Nu! Biserica Ortodoxă nu admite liturghii individuale sau private. În trecut toți se cununau la aceiași liturghie, în prezența întregii comunități, unde membrii Bisericii asistau, celebrau împreună și, cel mai important, validau unirea celor doi miri: „Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă” (Marcu 4,22). Iar în situția când Cununie nu se făcea în cadrul Liturghiei, atuncii mirii se împărtășeau din așa-numite Darurile Înaintesfințite – adică Trupul, înmuiat în Sângele Domnului la Liturghie anterioară, care se păstrează în Altar, într-un chivot, adică lădiță în formă de biserică, acestea fiind folosite pentru împărtășirea pruncilor la Botez, și pentru împărtășirea celor bolnavi la case sau spitale.

Și dacă erau mai multe cupluri, de unde avea preotul numărul suficient de cunune pentru fiecare cuplu?

Ideea constă în aceea că în trecut mirilor nu se punea pe cap cununile frumoase, ce se folosesc astăzi. Obicei de a pune cunune „regale” apare în Biserică, „prin influenţa ritului de punere a coroanei împărăteşti pe capul monarhului, de către patriarh, când punerea cununilor pe capetele mirilor va deveni un act implicit binecuvântării nunţii tuturor creştinilor din Răsărit, dând acestei slujbei denumirea de Slujbă a Încununării (Cununiei)”. (Ierom. Petru Pruteanu, Studiu istorico-liturgic asupra slujbei Cununiei, https://www.teologie.net/data/pdf/PP-studiu-cununie.pdf). Mirilor se aseșazau pe cap cununile în formă de coronițe din flori vii. Acestea mirii le purtau timp de o săptămână, cât dura nunta și petrecerea, iar în următoarea duminică, coronițe erau despletite sau dezlegate din părul mirilor în biserică de către preot. Din această rânduială au rămas doar rugăciunea speciale pentru miri care preotul citește în a opta zi după cununie, care regulă în următoarea duminică după cununie, și nu neapărat după trecerea celor 8 zile de la cununie. Unii preoți citesc această rugăciune imediat după cununie, ceea ce la fel denaturează semnificația inițială a acestui act, pentru că mirii nu poartă cununii pe cap, uneori nici măcar la cununie, deoarece acestea fiind ținute deasupra capurilor ale mirilor de către vornicei sau, la slavi, de către martori. Tot aici țin să menționez că, pe la noi termenul de dezlegare de cununii a fost transformat într-un mod necreștin numit – cununie legată, când un tânăr sau tânăra nu pot găsi un partenet, atunci se zice că-i este legată cununie, invocând necesitate unei dezlegări pe la pseudo-duhonvici și vrăjitori.

Dar ce rugăciune se citește în a 8-a zi după cununie.

Rânduiala presupune citirea celor 2 rugăciuni. Mă voi opri pe prima rugăciunea. Iată cum citim în Molitfelnic.

Rugăciunea în a opta zi după cununie

Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai binecuvântat cununa anului şi ai înmulţit făpturile Tale, binecuvintează şi pe robii Tăi aceştia (N), pe care, cu alegerea Ta, ai binevoit a‑i însoţi unul cu altul. Trimite‑le lor pe îngerul Tău cel păzitor, ca să‑i păzească de orice rătăcire până la sfârşit. Învredniceşte‑i a intra în sfântă biserica Ta şi a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine...

Textul foarte mult se aseamănă cu acea rugăciune pe care preotul o citește femeii la cei 40 de zile după ce ea a născut. Iată cum sună acest rugăciunea:

Rugăciunea ce se citește după patruzeci de zile femeii care a născut

Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care cu cuvântul Tău toată firea cea cuvântătoare și cea necuvântătoare ai zidit și toate din neființă în ființă Le-ai adus. Ție ne rugăm și pe Tine Te chemăm, curățește pe roaba Ta (numele) de tot păcatul, și o învrednicește să intre în sfânta Casa Ta, ca iarăși să se împărtășească cu cinstitul Trup și scumpul Sânge al Hristosului Tău...

Din conținutul prezentei rugăciuni înțelegem că femeia care a născut și nu a frecventat Biserica timp de 40 de zile, absența ei atât de lungă fiind justificată de nașterea pruncului și așa-numită perioadă de curățire, perioada în care ea a fost lipsită de dreptul de a participa la Sfânta Liturghie, și, respectiv, de a primi Împărtășanie, iar acum, prin intermediul acestei „molitve”, femeia este „invitată” de preot ca să intre în Biserică și „iarăși” să se împărtășească.

Nu vă pare că conținutul primii rugăciuni, citit mirilor la 8 zile după cununie, și a 2-a rugăciunea, citită femeii la 40 zile după ce ea a născut au idei comune?

Ideea principală se axează la invitație de a intra în Biserica, și pentru a primi Sfânta Împărtășanie, după ce au absenat o perioada de timp, primind un mic concediu, lucrul prescris și justificat de Biserica, ținând cont de perioada nunții și perioada de recuperate fizică a lăuzei.

Ași dori să mă opresc și asupra „paharului comun”, care este oferit mirilor la Cununie, imediat după rostirea rugăciunii Domnești „Tatăl nostru” și a rugăciunii speciale „a paharului comun”. Mirii beau de 3 ori din „cupa comună”, iar corul cântă: „Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema” (Psalmul 115,4). Cu mare durere asist la glume de gust prost rostite de nași sau miri, care se fac în acest moment altădată atât de sacru și important. Dar de fapt cupă cu vin după regula veche urma după Împărtășania, iar azi a încoluit Sfânta Taină.  

Concluzii:

1.     Totul în viața creștinului, de la venirea sa pe lume, se desfășoară în Biserică și cu suportul Bisericii. Iar Biserica își administrează grija sa sacerdotală prin acordarea celui mai prețios dar – Euharistia sau Împărtășania, adică Trupul și Sângele Domnului. Împărtășanie trebuie să revină în societate noastră ca Taină care ne unește cu Hristos.

2.     Botezul și Cununia au fost oficiate numai în Biserică, în prezenta întregii comunități, și nu ca un act privat, izolat de restul lumii.

3.     Botezul și Cununia au fost oficiate doar în cadrul Sfintei Liturghii, și în cazuri excepționale, în afară Liturghiei, dar nemijlocit fiind însoțite cu oferire Împărtășaniei pruncilor și mirilor.

4.     Cununia niciodată nu a fost oficiată în zile de sâmbătă, adică în ajun de duminică când se are loc Liturghie, mai ales după amiază sau seara. Pentru aceasta presupune că mirii deja au mâncat și nu vor punea primi Împărtășanie.

5.     Termenul popular Legatul cununiei nu are nimic comun cu cununie creștină, deoarece în trecut era vorbă de legarea/punerea/împletirea la cununie a coroniților din flori vii pe capuri mirilor, iar după o săptămână de nuntă, mirii venea la Biserică, unde preotul de „dezlega cununiile”, adică le scoate de pe cap coronițe, apoi le poftea în Biserică la liturghie, unde aceștea din nou aveau dreptul să primească Împărtășanie.

6.     Nu știm dacă vreo dată mirii noștrii vor avea dorință de a reveni la tradiția primelor veacuri.

7.     Doar dacă preoții noștri vor dori să revitalizeze Botezul și Cununie, însoțându-le cu lecții de catehizare, preotul împreună cu mirii va stabili ziua și ora când va fi oficiate sfintele taine, nu după faptul când are loc înscriere la primărie, luna când vin în țară nașii, sau a zilei când a fost bronat restaurant, ci reieșind din Normele Canonice a Bisericii Ortodoxe.

        

Preotul Maxim Melinti,

Biserica Ghidighici