Mulți din cetățenii noștri astăzi utilizează sistemul
de umprumut bănesc prin intermediul bancar sau companii private, care pot oferi
un credit pentru o perioada mai lungă sau mai scurtă. Cei care ați avut ocazie
să luați credit v-ați ciocnit cu prezentarea unui pachet de acte, care pot
justifica posibilitațile voastre financiare de a întoarce umprumut și să
achitați acele procente cerute de banca sau companie.
Și totuși, chiar dacă ați prezentat toată lista de
documente, angajatul băncii sau companiei vă va întreba, cine poată confirma că
sunteți un om serior, care poate deveni un garat la creditate, adică
garantează, pune un cuvânt pentru tine. Aici conaționalii noștri dau dovadă de nănășism și cumătrism și ca de obicei
fac trimite la nașii lor de cununie. Cine poate confirma starea ta economică și
psiho-emoțională, dacă nașul tău de cununie, cu care te vezi la toate
sărbătorile calendaristice și cu care construiești casă, stai la masă și pleci
la masă?
Ceva asemănător se întâmplă la botez. Vin părinții
copilului la biserică și vorbesc cu preotul cu privire la ziua și ora când
poate fi botezat bebelușul. În afara de actul de naștere a copilului, unde se
menționează numele și prenumele părinților biologici, este greu să dai seama
cine sunt părinții copilului, mai ales dacă biserica este în oraș și nu în sat,
și dacă eu ca preotul nu am avut fericită ocazie să-i cunun.
Cine poate afirma sau infirma că copilul va fi crescut
în credință creștin-ortodoxă, ca un creștin evlavios și cetățean cu
responsabilitățile civice? Acest lucru ar trebui să facă nași de botez. Unu sau
pereche, nu neapărat nași de cununie. Contează că și aceștia să fie cunoscuți
de preot ca niște creștini teferi și familie sănătoasă și exemplară.
În primile veacuri nu puteai să primești botez, având
doar dorință de a fi botezat. Cine trebuia să te recomande, să te însoțească
din primul pas și pe parcursul întregii tale vieți. Acest om a primit nume de
naș de botez/крестный sau garat/поручитель,
anume garat, ca și în cazul cu creditare. Acest garant vocaliza intenția rudei/prietenului
de fi inițiat în credința creștină, și acest garat asista împreună cu finul său – numit catehumen, la lecții
de catehizare. Catehizarea presupune transmiterea învăţăturilor referitoare la
calea, adevărul, viața creștina, morala și norme spripturistice ci privire la
credinţa ortodoxă.
Catehizare era mai mult învățare,
decât învățătură. Procesul de îndrăgi pe Dumnezeu pe cale de cunoaștere a
Scripturii, Învățăturii Bisericii. Acest proces era durabil, putea să țină de
la trei luni până la trei ani. Catehizarea este împlinirea poruncii
dumnezeieşti: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate
câte v-am poruncit vouă” (Matei 28,19-20).
Catehumenul, însoțit de nașul lui de
botez, participa la lecții și la prima parte a liturghiei, până la aducera
Darurilor. În lecțiilor catehumenul învăța să iubească pe Dumnezeu și pe
aproapele său, să creadă și să aibă încredere în Dumnezeu.
Credința – criteriu important după
care cineva putea primi botezul. Același lucru ar trebuie să ține cont și
astăzi: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede
se va osândi.” (Marcu 16,16). Iar botezul era eveniment solemn și o sărbătoare
pentru toată comunitate, dar nu pentru un grup de cumetrii și bunici, cum se
practică astăzi.
Deci, nașul de botez garanta prezența
credinței, dorința de a renunța la viața din trecut, la fapte urâte și
comportament anti-creștin. Pentru că și nașul era membru activ al Bisericii
Creștine, el vorbea din numele candidatului de botez în fața episcopului și
garanta că cel ce vine după dânsul va fi și el un creștin adevărat.
În acest fel, frați și surori, vă îndemn
să alegeți nași de botez după criteriul vieții morale și psiho-emoționale, dar
nu după interes de bani și/sau relații.
Cel care vrea să descoperă în viața
sa pe Dumnezeu, cel care dorește să primească botez și să se numească creștin
și membru viu al Bisericii, cel care are intenții să devină cetățean ai
Raiului, trebuie să-și aleagă oamenii să vor putea ajută să cunoașteți calea
cea adevarată. În caz contrar, veți păți după spuse lui Hristos: „Dacă orb pe
orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15,14).
Preotul Maxim Melinti,
Biserica Ghidighici
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu