Кишиневско-Молдавская епархия в период с 1944 по 1989 год

Иеромонах Иосиф (Павлинчук).

Кишиневско-Молдавская епархия в период с 1944 по 1989 год.

–        Издание второе и дополненное. – Ново-Нямецкий монастырь:

Издательство „Преп. Паисия Величковского”, 2004. – 320 c.[1]

Anul 1945 pentru ţările europene, dar şi pentru întreaga comunitate universală a fost important prin faptul, că a fost nimicit regimul nazist şi s-a încheiat cel de-al doilea război mondial.

Toate ţările încep o nouă viaţă, pe harta lumii apar noi republici, state, se compun noi baze de drept, politica îşi schimbă cursul, ideile şi scopurile.

În această perioadă crucială teritoriul dintre Prut şi Nistru, este inglobat în componenţa URSS. Biserica suferă mai multe încercări: sunt închise mănăstiri şi biserici, o parte din ele sunt distruse, sunt transformate în muzee „ocrotite de stat”, altele în centre de odihnă, de cercetări ştiinţifice, în depozite sau spitale pentru bolnavii psihic etc.

Ca şi după anul 1917, slujitorii altarului primesc cununa muceniciei. Arhierei, preoţi, călugări şi mireni sunt urmăriţi, arestaţi, exilaţi.

Oamenii de rând suferă şi ei din cauza credinţei. Bisericile sunt practic goale. Cei mai îndrăzneţi reuşesc să boteze copiii, să se cunune, dar sunt chemaţi în instanţe pentru a da dare de seamă şi sunt eliberaţi din serviciu.

Ierarhii Bisericii Ortodoxe sunt lipsiţi de dreptul de a întreprinde ceva fără acordul Comitetului pentru culte. Perioada aceasta grea se menţine până la anul 1989. De atunci încoace Biserica reînvie. Se redeschid locaşuri sfinte, se construiesc noi biserici, mănăstiri şi schituri. Aproape în fiecare sat activează biserica, având în frunte un preot ortodox.

Toate aceste aspecte sunt prezentate în lucrarea ieromonahului Iosif (Pavlinciuc)[2] „Eparhia Chişinăului şi a Moldovei în perioada anilor 1944-1989”. Lucrarea este, de fapt, teza de licenţă, susţinută de părintele Iosif la Academia Teologică din Moscova.

Autorul mult timp a lucrat nu numai cu izvoare istorice, dar şi cu cele documentare, statistice, preluate din arhivele naţionale, cele din Patriarhia Moscovei şi Mitropolia Moldovei.

Faptul că lucrarea de faţă a fost apreciată la nivel înalt de către Consiliul pedagogic al Academiei de la Moscova vorbeşte nu numai despre meritul părintelui Iosif în alcătuirea acestui studiu, dar şi despre interesul major pe care îl reprezintă perioada cercetată pentru Istoria Bisericească Universală.

Cartea este împărţită în două capitole mari. În primul se vorbeşte despre situaţia politică, culturală, economică şi religioasă a republicii după anul 1944 (p. 23-96), iar în cel de-al 2-lea – despre activitatea ierarhilor Eparhiei Chişinăului, situaţia bisericilor şi a mănăstirilor, închiderea locaşurilor sfinte (p. 97-252).

Într-un anexă autorul prezintă și o listă a preoţilor, călugărilor şi laicilor arestaţi, judecaţi şi omorâţi pentru credinţa ortodoxă (p. 273-282). Nutrim speranță că prezenta lista, studiată mai profund, va scoate la lumină noi martiri ai Bisericii noastre.

Pr. Dr. Maxim MELINTI

Note:

[1] Articol publicat in:  Altarul Credinţei. – An. IV (2004). – Nr. 17. – P. 8.

[2] În prezent desfășoară activitate pastoral-misionară în Paris, Franța.