Curierul Ortodox - o raza de iluminare culturala si spirituala

CURIERUL ORTODOX – O RAZĂ DE ILUMINARE CULTURALĂ ȘI SPIRITUALĂ. CHIȘINĂU, 2006.

Primul periodic bisericesc din Basarabia, care a văzut lumina tiparului în perioada păstoririi arhiepiscopului Antonie Şokotov, este Chişiniovskie Eparhialnîe Vedomosti, organ oficial al eparhiei Chişinăului şi Hotinului din anul 1867, ediţie bilingvă, cu texte „în oglindă”, ruseşti şi româneşti. Apariţia bilingvă i-a fost însă de scurtă durată (până în anul 1871), fiind suprimată de succesorul lui Antonie, Pavel Lebedev, care a permis să apară doar versiunea rusească [1]. 

Un loc distinct în istoria tiparului şi a presei periodice din Basarabia desigur o ocupă revista Luminătorul, organ oficial al eparhiei Chişinăului (1908-1944), „una dintre cele mai statornice reviste româneşti din Basarabia cu caracter religios şi moral, o tribună bisericească românească” [2].

În perioada interbelică „presa bisericească din Basarabia n-a fost cu nimic mai prejos decât cea din vechea Românie sau din Transilvania” [3]. Aici amintim din nou revista Luminătorul, revista clerului basarabean, care şi-a continuat apariţia inclusiv până-n anul 1944, sub conducerea renumitului pr. Constantin Popovici. 

O altă revistă bisericească, editată în acea perioadă a fost Misionarul – organul periodic lunar al Misiunii Ortodoxe Române, Secţia culturală a Consiliului Eparhial din Chişinău [4]. Primul număr al revistei a văzut lumina tiparului la 6 octombrie 1929, în preajma celui de al II-lea congres al misionarilor români cu omoforul Mitropolitului Basarabiei Gurie Grosu. Misionarul a avut ca scop primordial prezentarea materialului despre învăţătura şi dogma Bisericii Ortodoxe, precum şi diverse teme de ordin moral-spiritual şi educaţional. Am mai apărut şi altele: Însemnări creştine – revistă de orientări pastorale şi misionare (Bălţi, 1937-1940), Episcopia Hotinului – foaie oficială a acestei episcopii (Bălţi, 1926-1940) şi Biserica basarabeană, de aceeaşi eparhie (1942-1943), Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail (1923-1940 şi 1942- 1943), Raza – publicaţia „Uniunii clerului din Basarabia” de luptă şi atitudine românească 1931-1944), Studentul – revistă a Societăţii Culturale „Petru Movilă”, sub îngrijirea unui comitet de studenţi de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1928-1933), continuată cu Gândul neamului (1933-1934) şi cu Tribuna tinerimii (1936-1938). Chiar şi elevii Seminarului Teologic îşi aveau publicaţiile lor: Limba noastră la Chişinău şi Luceafărul la Ismail, iar Liceul eparhial din Chişinău publica revista şcolară Ghiocelul – editată de Societatea Literară „Iulia Hasdeu” [5]. 

În perioada interbelică mai remarcăm două reviste de mare prestigiu intelectual: Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău şi Arhivele Basarabiei. Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău a fost îngrijită şi publicată de Societatea respectivă din 1909 până în 1939. Au apărut în total 24 de volume, extrem de valoroase, tratând un şir de probleme ale istoriei şi culturii românilor [6]. Arhivele Basarabiei a fost la sigur cea mai prodigioasă revistă de istorie şi geografie a Moldovei dintre Prut şi Nistru. A apărut între anii 1929-1938, sub conducerea prof. univ. Toma G. Bulat şi Constantin N. Tomescu. Majoritatea materialelor publicate: documente de arhivă referitoare la istoria Moldovei şi istoria religiei din ţinut, dispoziţii, hotărâri, scrisori şi declaraţii au ca autori diverse structuri de stat, dar şi persoane particulare [7]. Şi astăzi, mulţi cercetători ai trecutului pământului nostru folosesc Arhivele Basarabiei drept un izvor nesecat de informaţii şi documente, „privitoare la istoria Basarabiei şi a Bisericii româneşti de aici” [8]. 

În anii `90, când societatea noastră a fost declarată democrată şi suverană, Bisericii Ortodoxe i s-a oferit posibilitatea să-şi rostească şi să promoveze dogma şi învăţătura sa nu numai de pe amvonul bisericesc, ci şi prin mass-media. În acest timp apar o serie de publicaţii bisericeşti: Datina Creştină, Curierul Ortodox, Alfa şi Omega.

Primul număr al ziarul Curierul Ortodox a fost lansat în anul 1995. Este primul organ oficial al Mitropoliei Moldovei după 1990 şi trebuia să devină „un cristalizator în viaţa cotidiană a clerului şi credincioşilor, prin intermediul căruia s-ar putea face schimb de experienţă, de opinii cu privire la situaţia forurilor reprezentative ale clerului, obiectivele de iluminare şi creştinare a populaţiei din Republica Moldova; lupta, succesele obţinute împotriva curentelor, sectelor ce neagă rolul religiei şi al Bisericii etc.” (p. 53-54). Totodată, „ziarul urma să răspundă intereselor mai multor categorii de cititori, în paginile lui fiind publicate articole ce ţin de apărarea credinţei ortodoxe, de istoria, cultura noastră, de problemele cu care se confruntă societatea, materiale referitoare la educaţia religioasă în şcoală” (p. 55). Iniţial, ziarul apărea de două ori pe lună în limba română şi o dată pe lună în rusă. Începând cu 12 februarie 2002, apare şi varianta electronică a publicaţiei Curierul Ortodox. 

Pe lângă activitatea publicistică, redacţia ziarului a organizat un şir de manifestări culturale şi educaţionale. Pe parcursul celor zece ani de activitate (1995-2005), Curierul Ortodox a desfăşurat o serie de concursuri pentru copii. În 1996, din iniţiativa ziarului a fost organizat, pentru prima dată în republica noastră, un concurs de desen pentru copii în ajunul Sfintelor Paşti, care s-a încheiat cu o frumoasă expoziţie la teatrul „Licurici” din capitală şi cu premierea laureaţilor (p. 69). 

Redacţia a sprijinit şi a promovat ideea introducerii obiectului „Religie” în şcolile din republica noastră. În Curierul Ortodox a fost prezentă rubrica „Biserica şi şcoala”, unde au fost publicate 143 de articole în care era dezbătută problema instruirii religioase în şcoală (p. 73). 

În prezent presa bisericească este în creştere, fiecare eparhie se bucură deja de ziarul său, iar unele protopopiate, parohii şi diverse asociaţii editează buletine informative. 

Totuşi, presa religioasă rămâne „o specialitate pururea nouă şi neexplorată a mass-mediei, care se propune publicului, de cele mai multe ori, într-o formă autentică şi distantă de preocupările umane cotidiene. Despre receptivitatea şi sensibilitatea publicului la mesajele ei, putem concluziona după numărul de ziare, reviste, posturi media, existente în ţară. Existente – pentru că fără un public şi-ar pierde eficienţa, spre care e orientată comunicarea şi, respectiv, motivarea ei logică. Şi ca un mijloc de formare şi informare a opiniei publice, exercită un impact covârşitor asupra relaţiilor de interacţiune dintre societate şi Biserică. Cert este că în R. Moldova, la momentul actual, acest fel de presă se află încă la origini, din cauza barierelor impuse oportunităţii informaţiei bisericeşti în societatea „post-ateistă”, precum şi din cauza pierderii bazelor ei istorice” [9]. Lucrarea prezentată de noi, aici, a fost elaborată în cadrul secţiei „Istoria culturii” de la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Recenzată de prot. dr. Pavel Borşevschi şi dr. Igor Cereteu, cartea are următoarea structură: Preliminarii (p. 5-6); Studiu introductiv (p. 7-81), Catalogul articolelor publicate în „Curierul Ortodox” în perioada 24 iunie 1995 – 16 iunie 2005 (p. 83-161), Catalogul articolelor publicate în suplimentul „Logos” – organul Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din Moldova (1997-2003) (p. 163-167), Bibliografie selectivă (p. 169-172), Anexă (p. 173-178) şi Indice de nume (p. 179-190). 

Autorul cărţii, în acelaşi timp – redactor- şef al ziarului, dl Nicolae Fuştei, mărturiseşte că „deşi Curierul Ortodox a fost conceput ca organ de presă al Bisericii Ortodoxe din Moldova, totuşi trebuie să recunoaştem că publicistica ziarului nu s-a concentrat doar asupra problemelor de cult, or, tematica abordată în articole cuprinde un spectru larg de domenii. Drept argument pot servi accentele publicistice de manieră analitică sau critică cu privire la aşa aspecte ca morala, religia, relaţiile Bisericii cu Statul, Biserica şi şcoala, istoria şi cultura etc.” (p. 6). 

Nicolae Fuştei este un neostenit savant şi cercetător al trecutului Basarabiei, slujitor „laic” al Bisericii lui Hristos şi dascăl al teologiei şi culturii româneşti. Prin numeroasele sale studii, publicate în volume personale sau colective, prin articole în cele mai prestigioase reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, dl N. Fuştei aduce o contribuţie valoroasă în teologia ortodoxă, precum şi în disciplina istoriei medievale româneşti. Ţinuta sa academică şi totodată ascetică şi efortul conjugat pentru studiu au fost evidenţiate şi recunoscute de înalţi ierarhi, clerici, savanţi, studenţi şi oameni de rând. 

Pr. Dr. Maxim MELINTI

Note:

1. Buzilă Boris. Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia. – Bucureşti: Ed. Fundaţiei Culturale Române, Chişinău: Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, 1996, p. 49. 
2. Matei Nina. Luminătorul // Chişinău. Enciclopedie. Editor Iu. Colesnic. Chişinău: Museum, 1997, p. 219. 
3. Păcurariu Mircea. Basarabia, aspecte din istoria Bisericii şi a neamului românesc. Iaşi: Trinitas, 1993, p. 116. 
4. Misionarul // Chişinău. Enciclopedie. Editor Iu. Colesnic. Chişinău: Museum, 1997, p. 313. 
5. Păcurariu Mircea. Op. cit., p. 116-117. 
6. Dron Ion. Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău // Chişinău. Enciclopedie…, p. 399-400. 
7. Şpac Ion. Arhivele Basarabiei // Chişinău. Enciclopedie…, p. 47. 
8. Păcurariu Mircea. Op. cit., p. 117. 
9. Dodul Marcel. Presa religioasă: un domeniu neexplorat al mass-mediei // Orthodoxia, An. I (2002), nr. 1, p. 12.