Persoane interesate

12.07.2011

Important e să nu ne oprim la ceea ce am obținut, dar să tindem spre mai mult


Pr. Maxim Melinti: "Important e să nu ne oprim la ceea ce am obţinut, dar să tindem spre mai mult"




Născut într-o familie de atei, părintele Maxim Melinti totuși a găsit adevărata cale, care duce spre Hristos. Recent sfinția sa a aniversat 30 de ani de viață, iar la 15 iulie va sărbători un an de când e paroh la Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" din Ghidighici.



Cu această ocazie l-am rugat pe părintele Maxim să ne povestească despre drumul său spre Domnul.



- Cum a început misiunea dumneavoastră preoțească?



- Slujirea mea în cadrul Bisericii Ortodoxe a început în anul 1993, când am avut fericita ocazie să fac cunoștință cu ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove. După o lungă și rodnică discuție, dumnealui m-a invitat la Caterdrala de pe atunci, Ciuflea, să asist la oficierea serviciilor divine, ca mai apoi să devin ipodiacon, prima treaptă de slujitor bisericesc, în Sfântul Altar. De atunci am început să fac cunoștință în detalii cu istoria Bisericii, cu teologia, Viețile Sfinților. Datorită faptului că am avut posibilitatea să discut mai aproape cu Vlădica Vladimir, care din toată bunătatea sa mi-a oferit răspunsuri la nenumăratele mele întrebări din domeniul teologiei, istoriei Bisericii și alte chestiuni legate de ortodoxie, am fost atras și mai mult de acest domeniu.



După absolvirea școlii, am primit binecuvântarea chiriarhului de a continua studiile superioare în cadrul Academiei de Teologie Ortodoxă din Chișinău, după care am mers la Facultatea Teologică din Iași, făcând un curs de masterat, paralel făcând masteratul la Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Moldova. Între anii 2006-2009, am urmat cursuri de limbă germană la Institutul pentru Bisericile Orientale din orașul Regensburg, Germania și greacă la Universitatea de Stat din Atena, Grecia. În anul 2009 am susținut teza de doctor în istorie la Facultatea de Istorie, USM.



La data de 15 iulie 2010, în ziua când îl pomenim pe Ștefan cel Mare și Sfânt am fost numit paroh la Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" din Ghidighici.



- Care afost ocupația dvs. până în 1993?



- Până în 1993 am avut o perioadă de căutare a celor duhovnicești. M-am născut într-o familie de atei și nu am avut de unde să cunosc sau să obțin anumite răspunsuri care frământau sufletul meu de copil. Pe atunci nu era acces la literatura bisericească, întrebările și răspunsurile erau strict controlate de cei aflați la putere. La insistența mea, am fost botezat la vârsta de 10 ani, iar ulterior am îndrumat pe părinții mei să se cunune.



- În afară de faptul că sunteți paroh al Bisericii "Acoperământul Maicii Domnului" din Ghidighici, ce alte funcții îndepliniți?



- Pe lângă faptul că sunt paroh la Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" activez și ca profesor de religie la Gimnaziul din Ghidighici. Sunt lector la Academia de Teologie Ortodoxă din Chișinău, țin un curs de contabilitate și administrație parohială, sunt și colaborator al Mitropoliei Moldovei. Recent am început și o altă activitate, de data asta una misionară, în cadrul penitenciarului Nr 16, "Pruncul", unde urmează să fac misiune pastorală, deoarece este foarte important să ducem cuvântul Evangheliei și în mijlocul deținuților. Așa vom îndeplini porunca Mântuitorului.



- Aveți un fecior, credeți că vă va urma calea?



- Am un băiețel de un anișor, îi place să meargă cu mine la biserică, își face semnul crucii când intră în sfântul lăcaş, sărută icoanele. Dumnezeu e mare, vom vedea ce va fi mai departe. Eu nu voi insista, nu-l voi impune, deoarece nici eu nu am fost impus de nimeni și cred că acesta e un lucru normal și firesc. Eu îl voi ajuta și-l voi îndruma, dacă va fi nevoie; cred că singur trebuie să-și aleagă calea.



- Care este relația dumneavoastră cu enoriașii din Ghidighici?



- Din păcate la noi oamenii sunt un pic rezervați la tot ce este nou, la ceea ce vine din exterior, și bineînțeles că orice încercare a mea de a pune în practică idei noi, mereu a fost privită ca ceva străin.



Însă cu ajutorul Domnului toate lucrurile se aranjează, deoarece tot ceea ce încerc  să fac, e întru creșterea numărului credincioșilor în cadrul parohiei noastre. Am deschis în octombrie anul trecut Școala de catehizare pentru copii, unde vin în jur de 30 de micuți. Ei vin regulat și studiază bazele ortodoxiei, precum și istoria Bisericii și multe alte lucruri interesante legate de religia noastră. Urmează să creăm și un cor de copii. Copilașii cu care lucrăm au avut deja experiența unui concert, care a fost organizat de Crăciun, iar a doua zi ei l-au colindat și pe ÎPS Mitropolit Vladimir. În scopul informării eficiente, am lansat la 1 decembrie 2010 pagina web a parohiei noastre. După posibilități încercăm să mediatizăm cele mai importante evenimente din cadrul parohiei. Tot în acest scop am creat un canal YouTube pe care plasăm diverse filmulețe realizate în cadrul sărbătorilor mari. Continuă îmbunătățirea fondului bibliotecii parohiale care după posibilități încearcă să satisfacă necesitățile enoirașilor noștri. Tot în scopul apropierii de mireni am participat la un proiect menit să contribuie la diminuarea aspectelor negative asupra persoanelor bolnave cu HIV/SIDA. Astfel, am discutat atât cu elevii gimnaziului, cât și cu profesorii lor. De ziua mondialăa donatorului de sânge, la inițiativa noastră a fost instalat un cabinet mobil în Centrul de sănătate Ghidighici. Am reușit să atragem 20 de donatori. Majoritatea dintre ei au donat sânge pentru prima dată. Toate acestea le-am făcut dorind să arătăm că nu suntem indiferenți față de aproapele, că trebuie să ne mobilizăm și să ajutăm pe cei aflați în suferință și neputință.



- Toate aceste activități fac să crească numărul tinerilor care vin la biserică?



- Participarea tinerilor în cadrul slujbelor divine este o problemă. De altfel și Școala de catehizare a fost creată din necesitatea de a aduce copiii și adolescenții mai aproape de biserică. Nu putem spune că numărul tinerilor a crescut sau s-a micșorat. Este prematur de a face careva concluzii, a trecut prea puțin timp. Important e să nu ne oprim la ceea ce am obținut, dar să tindem spre mai mult, dar pentru asta trebuie să muncim.



A dialogat Eugenia Lujanscaia






Un comentariu :